"LOVE’S A LONG SONG” sau NEBUNIA CONTROLATĂ

O nebunie controlată de senzorii ... bunului-gust îmi pare a fi o definiţie la dimensiunea muzicii despre care vă vom povesti în acest site. O călătorie (cu precădere) prin lumea muzicii de altădată, dar şi informaţii legate de creaţii recente mai puţin cunoscute şi care merită a fi ascultate; recenzii de albume sau ale concertelor - eveniment; interviuri şi fotografii inedite cu muzicieni de valoare ... rock, blues, jazz, southern rock, fusion, muzică progresivă, muzică de film, cajun, zydeco, world-soul, precum şi alte genuri mai puţin băgate în seamă la noi şi desigur ocolite de „marii producători muzicali” din România. Câteva sfaturi pentru tinerii muzicieni la început de drum şi câte şi mai câte... mici secrete. Dacă vă place să exploraţi, să descoperiţi petele albe de pe harta muzicii, aflaţi că sunt încă multe Americi care-şi asteaptă Cristofor Columb-ii. Lăsaţi altora main-stream-ul şi cărările bătătorite, şi pregăţi-vă de drum. Vă aşteaptă lumi necunoscute, pline de nebănuite frumuseţi, lumi deschise doar celor care au ochi de auzit şi urechi în stare să vadă AltFelul. Pe acest site sunteţi sfătuiţi să alegeţi mai ales cu sufletul, asa că, vorba lui Sting : „Let your heart be your guide !” ... Lăsaţi-vă purtaţi de valuri fiindcă numai aşa veţi ajunge la Marea cea mare ... Alegeţi însă şi cu discernământ. Renunţaţi la convenţii şi aveţi încredere în scânteia divină ascunsă în sufletul vostru. Fiţi voi înşivă ! ....

Ideile şi observaţiile din acest site reflectă strict părerea autorilor textelor care sunt şi ei oameni, prin urmare supuşi greşelii. Aşa că nu trebuie să le daţi pe de-a-ntregul crezare. Credeţi însă în voi, ascultaţi muzica fără prejudecăţi şi fiţi siguri că inimile voastre vor deveni mai frumoase şi mai bune.

Pentru că ... Adevărul trece dincolo de timp!

Site-ul pe care vă vom spune poveşti despre muzica dragă nouă, l-am numit artasunetelor.ro şi vă este prezentat de al vostru credincios, 

Radu Lupaşcu 

Vic Vergeat Band
Live in Bucharest 2009

Arta Sunetelor vă propune pentru luna florilor, din anul revenirii la normalitate, pe chitaristul italian Vittorio Vergeat, una din revelaţiile concertistice de la Big Mamou din 2009. Fost component al trupei elveţiene TOAD, Vic s-a remarcat încă din anii ’70 printr-o amprentă chitaristică solidă şi impresionantă. Trupa Toad manageriată de producătorul Martin Birch (Deep Purple, Iron Maiden) a ocupat locuri fruntaşe în clasamentele hard-rock ale vremii. Cel mai important album a fost „Dreams” lansat în anul 1974. După succesul cu acest grup, Vic a continuat să cânte o perioadă în Statele Unite, după care a revenit în Elveţia unde a întemeiat grupul Blue, împreună cu Marc Storace (ex. Krokus). Va urma o carieră solo şi diverse colaborări cu nume importante cum ar fi: The Funk Ambassador, Wagnerama, Gianna Nannini, Gotthard, Bo Katzman. Deasemeni, Vic Vergeat este prezent pe ambele volume ale tributului Jimi Hendrix – ”Voodoo Crossing” şi „Gypsy Blood” - alături de chitarişti importanţi ai scenei muzicale mondiale Robben Ford, Steve Lukather, Larry Coryell, Pat Travers, Hiram Bullock, Scott Finch, Mike Onesko, printre alţii. După anul 2000 a întemeiat trio-ul Vic Vergeat Band. Selecţia prezentată face parte dintr-un concert inedit susţinut la singurul club de blues din Bucureşti în data de 29 noiembrie 2009. Pe 15 mai 2012, Vic Vergeat împlineşte 61 de ani, prilej cu care redacţia noastră îi urrează La mulţi ani!!!

Pentru luna iunie vă recomand:

„While we fly right over the love filled sea
Look up ahead, I see the loveland, soon you'll understand.”

P. S. În loc de antivirus, un bun prieten ne dedică un poem numit ...cum altfel ?!:

DESCÂNTEC
De vrei să uiţi noroiul zilei şi clipele ce te-au murit,
dacă te-neacă colbul silei şi-n drum nu-i cale de găsit,
Dacă din verdele pădurii ei ţi-au gonit copacii toţi,
urletul necurmat al urii de-ţi frânge inima pe roţi,
De-ai obosit să ai un suflet ce nu ţi-e de vreun folos,
cu-al Andrieşului trist zâmbet de crezi că totul e pe dos,
Iubirea de-ai pierdut la zaruri şi gheaţa-ţi creşte-n subţiori,
dacă ale speranţei maluri s-au scufundat şi-acuma-s nori,

Vino la mine !
Şi te-oi spăla cu apă nouă, cu flori de soare şi de rouă,
iar mai apoi te-oi mângâia cu mâini rămase de la Moţu, cu mâinile-amândouă.
Pe umeri îţi voi creşte zborul, din ochi curaţi ne-om spune dorul,
spre ceruri ne vom înălţa şi ploaie-om face norul.
Corola de minuni a firii dacă te doare când o vezi
zdrobită sub călcâi de răii ce din popoare fac cirezi,
De simţi cum creşte zidu-n tine, singurătatea de te-ngroapă,
de nu mai ştii ce-i rău sau bine, nesomnul dacă-ţi scurmă-n pleoapă,
Dacă din visul de lumină doar neagră zgură ţi-a rămas,
de-ai obosit să fii doar tină şi-al lumii câine de pripas,
Urzeala vieţii de ţi-e ruptă şi totu-ţi pare fără rost
şi să renunţi ai vrea la luptă, deschide ochii, nu fi prost !

Vino la noi !
Să-ţi descântăm de amăgire, de leac să-ţi dăm via rostire
a muzicii, căci ea ni-i pod spre pace şi iubire.
Om bun şi-al meu de-un sânge frate, zâmbeşte, nu privi în spate
ci cată-n miezul care eşti ! Doar astfel vei răzbate.
Vino cu noi, uneşte-ţi glasul cu menestrelii, şi dă ceasul
afar’ din timp ! Iar cântecul ne fie-n veci popasul.