Oameni buni, de n-oi mai fi viu / aflu eu taina ce doar morţii o ştiu.
Florian Pittiş - Oameni Buni

Actorul şi Sălbatica

Doamnă cu un singur dinte lung şi bine ascuţit,
Doamna mea de gheaţă neagră, steauă ce s-a răsucit,

Iarba mi-ai cosit degrabă şi mi-ai dat în schimb cucută,
frămîntata mea silabă ai secat-o de-nţelesuri
şi-ai făcut-o slută.

Aste plete prea rebele le-ai albit cu ochiu-ţi cîşul,
aripi de lumină grele mi le-ai ars cu-albastre doruri
ca să ştiu tîrîşul.

Pe a ta uscată plajă valurile mele mor
şi nu-i chip şi nici nădejde să învăţ din nou să zbor.

Dar eu nu mă tem de tine, Doamnă ce n-ai chip, nici noimă.
Imitaţie servilă fără semn de rău sau bine,
tu rămîi ce eşti : o moimă.

Eu sunt viu şi-s rîsul-plînsul ăstei cărni puse pe os
şi-s al lumii grîu, nestrînsul.
A mea fiinţă-i cu folos.

Viaţa mea e-ntru iubire, cîntec este, vers şi luptă
pentru paşnica fiire pe-o planetă fără seamăn
de cei răi în două ruptă.

Doamnă ce te crezi stăpînă, ştiu de mult şi ştiu prea bine
că-ntr-o zi din săptămînă ai să muşti adînc din mine.

Dar ai grijă, grijă mare cum înfigi în coaja-mi colţu’
fiindcă eu mi-s nucă tare, iar prietenii-mi zic Moţu’ !

24 - 26 Octombrie 2008
Valentin Radu