1. CEREŢI-VĂ DREPTURILE !!

„Mă mîndresc să spun că, pe data de 14 august 2006, la ora 9.00, Marcus David, Bob Baldwin şi cu mine am intrat în sala pentru cauze civile a tribunalului din St. Joseph Michigan, Berrien County, unde am obţinut o decizie favorabilă. Voi fi plătit pentru angajamentele anulate la începutul verii acesteia de proprietarul restaurantului Czars and Casey's, din New Buffalo Michigan.

Pe 10 iunie, proprietarul, Tom Jennings, a anulat trei angajamente pentru trei sîmbete din sezonul de vară 2006. Am reuşit, în cele din urmă, să găsesc alte angajamente, dar motivul principal pentru care nu a dorit să lucreze cu mine a fost că poate obţine contracte cu muzicieni la un preţ mai mic decît Steve Arvey. Am fost uimit cînd l-am auzit, în sala de judecată, dezvinovăţindu-se şi susţinînd că nu a avut nici un fel de divertisment programat pentru vara aceasta!!

Într-o sîmbătă seară, cîştig 150 dolari şi fac un drum de aproape trei sute de kilometri!! De ce i se pare atît de mult? Mai scutiţi-mă! Plec la şapte seara din Chicago şi mă întorc la patru dimineaţa. Sînt nouă ore din timpul meu. Proprietarii de cluburi nu pun niciodată la socoteală timpul suplimentar necesar pentru drum şi pentru instalarea echipamentului, pentru un spectacol foarte bun.

Probabil n-a crezut că o să-l dăm în judecată. Aplaud hotărîrea şi perseverenţa lui Marcus David, care s-a ocupat de acţiunea de aducere în judecată a acestui proprietar.  

Viaţa muzicianului este foarte dificilă. Mulţi nu au respect pentru profesia noastră. Nu înţeleg că, atunci cînd anulezi un angajament cu un muzician, îi faci acestuia un mare rău. Meseria de muzician este una din cele mai grele.

În octombrie 2004, am renunţat la slujba permanentă. De atunci încoace, trăiesc din muzică şi lupt pentru drepturile muzicienilor. Am făcut public numele unor cluburi care mi-au oferit 12 dolari pentru o seară.

Dacă sînteţi muzicieni, vă îndemn, indiferent dacă aveţi sau nu o slujbă permanentă, să cereţi mai mulţi bani. Trebuie să fim uniţi şi să menţinem muzica în viaţă, în această lume. Nu trebuie să ne lăsăm călcaţi în picioare. Muzicienii nu sînt cetăţeni de categorie inferioară. Ne trebuie şi nouă bani pentru asigurarea de sănătate şi pentru cea a maşinii, bani pentru achitarea facturilor, ca oricui altcuiva.

Pentru a da lumii muzică de calitate, muzicianul trebuie să exerseze, să înveţe piese noi şi să facă înregistrări. Pentru asta e nevoie de bani!! Cînd toată lumea copiază muzică fără a-i plăti nimic artistului, supravieţuirea devine din ce în ce mai grea.

Mă numesc Steve Arvey şi cînt la chitară”. (http://www.stevearvey.com)

Un protest la care subscriu şi care ar trebui să dea de gândit şi muzicienilor români. Care este....