Compozitorul Liviu Dănceanu a plecat printre stele

Prima oară l-am întâlnit pe Liviu Dănceanu acum vreo douăzeci și cinci de ani. Eram în căutarea drumului, profesional vorbind. După ceva ani, mi-a devenit profesor, dar prietenia se legase deja. Mai ales că maestrul Ştefan Niculescu, cel care l-a îndrumat în compoziție, mi-a devenit și mie, după ani, mentor. Întotdeauna venea cu o vorbă bună, cu o încurajare și un zâmbet binevoitor, indiferent cât ar fi fost de ocupat. în suișurile sau coborâșurile vieții îți era alături - bucurându-se de succesul tău sau îmbărbătându-te la necaz, toate ale vieții. Pentru acestea și atâtea altele îi sînt recunoscător ....................continuare

Festivalul “Enescu” ca o caracatiţă

A început o nouă ediţie a Festivalului “George Enescu”, având la conducere oameni noi, doi muzicieni de mare clasă, din generaţii diferite, amândoi dirijori: Zubin Mehta, preşedinte onorific al Festivalului, şi Vladimir Jurowski, director executiv, un tânăr dirijor de origine rusă, dar aflat de ani buni la pupitrul Filarmonicii din Londra, care a şi deschis această ediţie a Festivalului cu opera-concert „Oedipe”. Concertul a fost programat la Sala Palatului, acolo unde se desfăşoară programul orchestrelor mari .................continuare

Patriarhul istoriei noastre muzicale

Muzicologul, profesorul, lexicograful, criticul muzical și prietenul artei sunetelor, Viorel Cosma, a lăsat în urmă un imens patrimoniu cultural, structurat în lexicoane, antologii, ghiduri, monografii, studii, recenzii și eseuri despre muzica românească, în toate formele ei. Prof. univ. dr. VIOREL COSMA a fost prietenul nostru, al Artei Sunetelor, încă de la început, pe când realizam revistele Musical Report și Art & Roll. S-a bucurat mult de (re)venirea noastră în spațiul virtual și ne-a apreciat efortul colectiv în Trilogia Sunetelor (Arta Sunetelor, Culorile Sunetelor și Bucuria Sunetelor) ...................continuare

Camerata New York

La ultima liturghie de la Catedrala Saint John Baptiste, l-am cunoscut pe ambasadorul Austriei în America. Era cu soţia sa şi cei doi copii mari, un băiat şi o fată. Am discutat mult cu domnia sa, întâi despre muzica liturgică interpretată magistral, ca de obicei, de cuplul Kate (voce) şi Richard Owen (orgă, pian), fapt pentru care cei doi muzicieni americani sunt constant invitaţi să cânte în Austria, apoi am vorbit despre prezenţa muzicienilor austrieci la Festivalul “George Enescu”. Muzicienii din Austria şi Germania sunt ca acasă la Bucureşti, nu există o prezenţă mai puternică, poate doar muzicienii ruşi/sovietici să-i întreacă, însă numai înainte de 1990. Cei mai cântaţi compozitori la Festivalul enescian ....................continuare

Îngerul fericirii

Niciodată n-am înţeles de ce moartea este asociată cu nefericirea şi nu cu fericirea! De mic copil mi-a intrat în auz expresia: “Să mor de fericire” sau “Aş muri de fericire”. Poeţii romantici îşi doreau să moară atunci când erau fericiţi. Dar ce fel de fericire trebuie să fie aceea în care îţi doreşti moartea? De regulă, nefericirea este cea care aduce moartea. Nefericirea, nenorocirea, necazul sau boala. Da, dar există şi o fericire în extaz, o stare înălţătoare, superparoxistă, care te face să spui că ai dori să mori, în sensul că nu ai vrea să mai revii pe pământ, că ai vrea să trăieşti numai în acea stare de maximă intensitate, nepământească, divină .................continuare

Sunetul pur de la Carnegie Hall

La faimoasa sală de concerte Carnegie Hall, cea mai vestită sală din America și din lume, unde aspiră să ajungă orice muzician, au loc zilnic evenimente. Sunt programate în spațiile ei câte două-trei concerte pe zi. Dar recent a avut loc la Isaac Stern Auditorium, sala centrală de concerte de la Carnagie Hall, un superconcert, un eveniment care a magnetizat întreaga suflare a muzicienilor și melomanilor din New York: concertul oferit de The Philadelphia Orchestra, considerată cartea de vizită numărul 1 a simfonismului american, avându-l la pupitru pe Yannick Nézet-Séguin, un fenomen, cel despre care se spune că a creat un nou sunet. Canadian de origine, Séguin (n. 1975, Montreal) a fost dirijor principal al filarmonicilor ...................continuare

Concursul internaţional „George Enescu”, ediţia a XV-a

E în plină desfăşurare Concursul Internaţional „George Enescu” aflat, iată, la ediţia a XV-a. Primele 5 ediţii au avut loc din trei în trei ani, în 1958, 1961, 1964, 1967, 1970, iar după o întrerupere de 21 de ani, Concursul s-a reluat în 1991. Până la ediţia a 13-a, toate ediţiile s-au desfăşurat în acelaşi timp cu Festivalul Internaţional „George Enescu”, având în juriile sale muzicieni prestigioşi, de la Yehudi Menuhin la Dan Iordăchescu. Dacă prima ediţie, cea inaugurală, Concursul a avut doar două secţiuni, vioară şi pian, de la ediţia a doua şi până la ediţia a XII-a, s-a adăugat secţiunea canto, ca la ultimele ediţii să apară secţiunile violoncel şi compoziţie, dar să dispară, din păcate, secţiunea canto, care dădea un farmec .................continuare

Pelerinaj la Sfânta Mănăstire Nektarios din Roscoe

Un lanț de întâmplări, cu focarul în Catedrala grecească „Holy Trinity” din New York, de pe 74 St., a făcut să fiu invitat la mănăstirea grecească Saint Nektarios din localitatea Roscoe, la distanță de circa 1h 30 min. Cu o mașină Honda, pe un drum perfect, la ora 5 dimineața, deci, necirculat. Cine nu cunoaște America, ar trebui să vadă aceste locuri. Imaginați-vă o ieșire din pădurea de zgîrie nori a New York-ului și o intrare în pădurea de vis a naturii, de pe coamele lui Bear Mountain, o pădure nesfârșită, continuă, cu o rețea de drumuri perfecte, care o taie în atmosfera zorilor, când soarele abia răsare și dă încet-încet ceața la o parte, dezvăluinud miracolul naturii și faptul că șoseaua principală este chiar pe coama munților, iar în depărtare se zăresc văile locuite. Pădurea este foarte deasă. N-ai să vezi un loc defrișat ..............continuare

Opriţi masacrul şi ascultaţi muzica lui Gheorghe Zamfir!

La ultima noastră întâlnire de la Cobia, într-un peisaj mirific, văile şi dealurile fiind acoperite de puritatea cerului, păreau nişte gigantice căciuli albe ca de taraboste dac, Gheorghe Zamfir mi-a spus:

- Dacă eu aş fi preşedintele României, aş declara război Austriei, pentru masacrul pe care îl face în ţara noastră! Ei, austriecii, în ţara lor nu taie un pom, unul măcar, au lege cu închisoarea pentru cine taie un pom, dar vin la noi şi ne masacrează pădurile. Sute, mii de tone de cherestea trec pe la vama României şi pleacă în străinătate ...............continuare

Calea spre Dumnezeire (I)

Ascultam Ofranda muzicală pe care Bach i-a făcut-o regelui Frederick al II-lea, şvab din dinastia Hohenzollern, şi mă gândeam la Ciolannis şi alţi împăraţi comunişti şi postcomunişti ai României, dacă au făcut vreodată gestul de a invita vreun compozitor la curtea lor, cum făcuse regele flautist Frederich cel Mare al Prusiei, când l-a chemat pe Bach, i-a dat o temă muzicală, iar acesta a improvizat pe loc o magnifică fugă, apoi, întors la Leipzig, a mai scris pe această temă, numită Thema Regium, încă şapte ricercare .................continuare

Calea spre Dumnezeire (II)

Sau altă minune: Viola organista, un instrument proiectat de însuşi marele Leonardo Da Vinci, aşa cum se păstrează schiţele lui în Codex Atlanticus şi în caietele din 1488 – 1489. Ideea lui Leonardo era de a utiliza una sau mai multe roți, în continuă mişcare, perpendiculare pe corzile instrumentului. Un astfel de instrument a fost realizat de japonezul Akio Obuchi, care l-a folosit într-un concert dat la Genova ................continuare