Arta Sunetelor

 

FRANK MARINO

Pe urmele lui Hendrix au mai pornit foarte mulţi chitarişti, cum ar fi Robin Trower, S.R.Vaughan, Roy Buchanan, Michael Landau, Robben Ford, Scott Henderson, More Experience (Germany), Cry of Love, etc. De ce n-au putut schimba sau adăuga nimic semnificativ la tot ce-a cântat sau compus acesta?A fost un geniu cu adevărat, nu?compus esta?A fost un geniu cu adevărat, nu?

Sincer vorbind, nu sunt chiar atât de sigur că nu au reuşit, după cum nu sunt sigur că au încercat. Toţi suferim diverse influenţe, care ne nuanţează activitatea. E greu de găsit un chitarist care să nu fi fost influenţat într-o oarecare măsură de Hendrix. Cei mai mulţi însă nu cred că sunt dispuşi să recunoască. Povara mea a fost grea, pentru că eu am recunoscut în mod public. Ba chiar i-am dedicat primul meu album, pe care este o piesă special scrisă pentru el (Buddy). Dar când am făcut asta aveam doar 16 ani. Dacă aş fi ştiut că presa o să mă critice atâta, aş fi procedat altfel, aşa cum au făcut toţi ceilalţi. În fine, lucrurile stau aşa cum stau. Muzica mea însă nu a fost o încercare de a-l copia pe Hendrix, ci mai degrabă de a-mi pune în practică propriile idei „psihedelice”. Întâmplător, ele coincideau cu ale lui, pentru că eram colegi de generaţie şi aveam multe în comun. Am cântat în acelaşi stil şi înainte de moartea lui (timp de aproape doi ani), dar lumea a început să îmi acorde atenţie tocmai pentru că el a murit, pentru că moartea lui a atras atenţia asupra genului de muzică pe care o făcea. În timpul vieţii, nu s-a bucurat de prea multă popularitate. Sigur, era apreciat, dar totul s-a amplificat în progresie geometrică după ce a murit. La ultimele concerte, a fost huiduit. Cât despre felul în care am preluat eu stilul, spre deosebire de restul celor menţionaţi, eu am fost sub influenţa lui Hendrix cel de la începutul carierei, cel pe care eu îl numesc „electric". În timp ce marea majoritate a muzicienilor, la fel ca şi mulţi dintre cei de astăzi, îşi au sursa de inspiraţie în activitatea lui mai târzie, cea live, a „contrabandistului” Hendrix, complet diferită, după părerea mea. Şi, după părerea mea, e perioada în care el însuşi s-a simţit cel mai puţin confortabil… Şi mai cred că, dacă ar fi vrut ca înregistrările să fie ascultate, le-ar fi scos el însuşi pe piaţă. Acesta este motivul pentru care nici nu ascult muzica lui din ultima perioadă. Pentru că, dacă e să fiu sincer, o găsesc destul de proastă.

Sunteţi de acord că Jimi Hendrix a fost cel mai mare chitarist şi compozitor al generaţiei Rock?

A fost, cu siguranţă, cel mai original… a fost unic. Dar „cel mai mare” este un termen subiectiv. Pentru mine a fost cel mai mare, categoric. Cu toate acestea, pe tot parcursul carierei lui Jimi, revistele i-au atribuit în mod constant acest titlu lui Eric Clapton, lucru cu care eu unul nu am fost niciodată de acord. El ilustrează însă mentalitatea la momentul acela şi gradul de subiectivitate în opinii. În ce priveşte titlul de cel mai mare compozitor al epocii lui, nu cred… Din nou o judecată subiectivă. Am multe piese care îmi plac, dar şi multe care nu-mi plac până în ziua de astăzi. Mulţi alţi muzicieni din vremea aceea m-au influenţat, iar majoritatea lor nici măcar nu erau chitarişti. Şi influenţa acestor altor trupe asupra mea a fost chiar mai puternică decât a lui Hendrix. Impactul lui s-a făcut simţit în ce priveşte chitara, dar, din punct de vedere muzical, datorez cel puţin la fel de mult unui număr de 6 sau 7 trupe din vremea aceea.

Ce obsevatii aveti asupra rock-ului in noul mileniu si de ce ar trebui sa se apuce mai intai un tanar muzician de rock in 2005

Cinstit vorbind, nu-mi plac lucrurile care apar acum, mai ales în America. Prea comerciale. Prea artificiale. Nimeni nu mai pare interesat de artă, sau în orice caz, prea puţini. Sfatul pe care l-aş da eu muzicienilor tineri este nu să se gândească la o „carieră”, ci să se gândească să se facă artişti. Dacă porneşti cu gândul să faci carieră, înseamnă că porneşti cu stângul… Trebuie să faci ceea ce faci din plăcere şi să dai înapoi muzicii ceea ce primeşti de la ea. Dacă de-aici iese şi o carieră, e cu atât mai bine. Dar e păcat să trădezi muzica, punând semnul egalităţii între ea şi bani sau faimă.

Cantati de peste 30 de ani. Ce inseamna muzica pentru dvs. ?

Muzica este fundalul vieţii. Ea este pretutindeni şi foloseşte un limbaj pe care îl înţelegem cu toţii. Eu vreau să pot comunica în acest limbaj. Vreau să îl folosesc corect şi să îl pun în valoare. Marii poeţi utilizează acelaşi alfabet ca şi autorii de romane ieftine. La rândul ei, muzica este un alfabet, un limbaj. El poate fi folosit pentru a scrie romane pornografice, Război şi pace sau Biblia. Eu, unul, prefer Biblia.

Ce stil sau ce muzician, sunteţi convins că a influenţat sau va influenţa muzica noului mileniu şi de ce?

Nu prea ştiu. Sper doar să fie un muzician sau un stil care să se apropie mai mult de arta adevărată şi mai puţin de comerţ. Din păcate, mă tem că nu se va întâmpla aşa. De ce? Pentru că văd cum se degradează valorile în muzică, iar lucrurile nu par să se îmbunătăţească.

De la prima dvs. chitară Gibson SG model 1961, (cumpărată cu doar 150$) şi până astăzi aţi schimbat foarte multe, ce nu v-a mulţumit? Ce folosiţi în mod curent acum în 2005 şi ce inovaţii aţi mai adus, acesteia sau celorlalte echipamente, cunoscându-vă marea pasiune pentru inventică şi perfecţine?

A, dar nu mi-au displăcut deloc. Chiar mi-au plăcut foarte mult. Dar, în acelaşi timp, îmi plac şi noutăţile. Vreau să aflu dacă nu a apărut şi ceva mai bun. Până acum, continui să folosesc un SG. Şi chitarele modificate sunt tot SG-uri. Chiar şi cele fabricate pe comandă, tot de la SG au pornit. În clipa de faţă, cânt pe câteva SG-uri modificate, cu doze diferite şi gâturi transformate. Este însă foarte greu să le ţii acordate când procedezi aşa.

Ati incercat sau aveti in plan sa explorati si alte teritorii ale muzicii cum ar fi fusion-ul, jazz-rock-ului?

Fac asta permanent, de 30 de ani încoace. Prefer jazzul stilului fusion, pentru că acesta din urmă este uneori prea complicat. Dar jazzul îmi place. Şi pe ultimul meu album, Real LIVE!, se simte influenţa lui.

Internetul este important pentru muzicieni si pentru internauti, pentru cunoasterea muzicii in general, sau ii si „ajuta” pe cei nevoiasi ...  sa fie mai aproape de noile curente muzicale, sa se bucure de arta rock-ului...?

Da, cred că internetul este foarte important, pentru că permite comunicarea largă între oameni, pe teme numeroase. Şi nu este nevoie să fii „un nume” sau  să ai mulţi bani pentru asta.

Ştiu că vă place foarte să concertaţi, să susţineţi turnee, pe când în Europa de Est?

Nu ştiu cum va fi cu Europa de Est, dar ştiu că mă voi afla în Marea Britanie la sfârşitul lui iulie şi începutul lui august. Mi se spune că, după aceea, urmează alte câteva concerte europene. Sper că pe listă este inclusă şi Europa răsăriteană. Puteţi afla detalii de pe pagina noastră de internet: www.mahoganyrush.com.

Thank you very much and now, for your closing remarks…

Vreau să urez tuturor cititorilor voştri un an bun, cu speranţa că am să pot cânta curând pentru ei. Şi, dacă printre ei se află chitarişti sau muzicieni în general, îi sfătuiesc să îşi urmeze chemarea cu dăruire, dragoste şi pasiune pentru această formă de artă.

Frank Marino

 

Baicea Blues Band

conquette.jpg

Afis_Festival Enescu 2017.jpg

Afis_Bumblefoot 2017.jpg

Afis_Candy Dulfer.jpg

Afis_Hiromi.jpg

Afis_Marele Cor al Armatei Rosii.jpg

Afis_Havasi.jpg