Arta Sunetelor

 

Large … Interview with Mr. Charlie Musselwhite

1. Ce impact a avut asupra stilului tău de a cânta Little Walter Jacobs? Concret ce-ai învăţat de la el?

Cred că impactul cel mai mare l-a avut frazarea lui. N-am vorbit niciodată cu el despre asta, dar sunt convins că s-a inspirat ascultându-i pe trompetişti. Se puteau învăţa multe de la ei şi din aplicarea aceleiaşi frazări pe muzicuţă. Şi nu doar de la trompetişti. Frazarea chitaristului Grant Green e perfectă pentru muzicuţă. Dar, ca să răspund la întrebare, frazarea, tonul şi atacul s-au numărat printre calităţile de căpătâi ale lui Walter. În plus, ne făcea plăcere să bem un pahar împreună.

2. Ai cântat în tinereţe cu muzicieni de culoare?

Dacă prin „tinereţe” înţelegi 18 sau 19 ani, la vremea aceea eram deja la Chicago, cântam blues şi, peste tot unde mergeam, eram bine primit şi încurajat să cânt în continuare. Am fost angajat să cânt la muzicuţă cu Johnny Young, Robert Nighthawk, J.B. Hutto şi alţii.

3. ”Stand Back! Here Comes Charley Musselwhite's South Side Band” este unul dintre cele mai bune albume pe care le-am ascultat vreodată de harmonica blues … Acolo mi-am dat seama că eşti un vrăjitor al muzicuţei! Cum s-a născut acest album?

A fost, dacă pot să-i spun aşa, o toană. Sam Charters mă folosise deja în seria de trei albume "CHICAGO-THE BLUES-TODAY" şi pe un alt album, cu Tracy Nelson. Şi aşa, într-o zi, m-a întrebat dacă nu vreau să realizez un album. Primul meu gând a fost că, dacă scot un album, o să câştig destul ca să-mi cumpăr un amplificator nou. Dar de la Vanguard am căpătat doar un cec în valoare de 36 de cenţi.

4. Cum a apărut mişcarea white blues? Cine sunt înaintaşii după părerea ta şi ce crezi că ai adus nou la această mişcare din care tu ai făcut parte desigur!

Cred că, la întrebarea asta, nu poate răspunde nimeni. Eu cred că, de la bun început, negrii şi albii au avut muzica aceasta în comun. Ştiu că primele înregistrări cu muzică de blues au fost realizate atât de negri, cât şi de albi. 

5. Ai cântat şi la alt instrument? La muzicuţă când ai început să cânţi?

Cânt blues la chitară de la vârsta de 13 ani şi am învăţat de la Will Shade, Furry Lewis, Earl Bell, Robert Nighthawk, Memphis Willie B, Big Joe Williams şi mulţi alţii. Pentru mine, cântatul la muzicuţă este ca şi cum aş cânta din voce, dar fără cuvinte. Muzicuţa seamănă mult cu vocea omenească şi poţi exprima uşor sentimente precum bucuria sau tristeţea. Nici nu-mi aduc aminte exact când am început să cânt la muzicuţă. La noi în casă au fost parcă dintotdeauna muzicuţe. Când eram mic, inventam cântecele pentru copii. Deja eram de mult îndrăgostit de blues când, la vârsta de 13 ani, mi-a venit ideea de a interpreta propriile mele melodii. Plecam în pădure şi, acolo, mă jucam compunând blues.

5. De ce ai plecat de la Vanguard Records?

Mi s-a părut că cei de la Vanguard sunt necinstiţi şi că nu au nici un respect pentru mine, începând cu cecul de 36 de cenţi ... de aceea, am vrut să încerc şi alte case de producţie, cât mai curând.

6. Cum a fost întâlnirea cu Robben Ford? Aţi înregistrat împreună?

Robben a apărut în multe dintre înregistrările mele şi eu pe cel puţin una de-a lui şi cred că am participat împreună la înregistrările altora.

7. Cânţi blues cu intensitate trecând prin fuziuni cu rock, funk, gospel, chiar şi mexican – mariachi style … Cum reuşeşti de fiecare dată să ”trezeşti” audienţa, să-i faci să se simtă bine … Care este secretul lui Charlie Muselwhite?

Eu nu cred că am nici un secret. Demult de tot am înţeles că, dat fiind că nu poţi mulţumi pe toată lumea, poţi măcar să încerci să fii tu însuţi mulţumit - şi, dacă tu eşti mulţumit şi te bucuri de ce faci, nu se poate să nu existe şi alţii cărora să le placă. După un timp, se vor convinge că ai mereu ceva interesant să le oferi şi vor reveni să te asculte. Sau cel puţin asta e teoria mea.

8. Ai avut parte de multe bucurii şi recunoaşteri ale valorii tale muzicale … e ceva care regreţi… ceva care ai schimba dacă ai putea din trecut tău?

Aş fi fost mai atent. Îmi pare rău că nu le-am făcut fotografii muzicienilor pe care i-am cunoscut la Memphis şi la Chicago. Îmi pare rău că nu-mi amintesc toate poveştile pe care le-am auzit şi care mi s-au întâmplat. Îmi pare rău că n-am pus mai multe întrebări. Am ratat o mulţime de şanse. De exemplu, dacă m-aş putea întoarce în timp, aş avea o mulţime de întrebări pentru Little Walter, pentru Big Walter sau Shade. La vremea respectivă, eram prea tânăr şi viaţa era prea frumoasă ca să pot să gândesc aşa. Ştiam că ar trebui să fac toate astea, dar credeam că voi avea timp mai târziu. Acum ştiu că "mai târziu", de fapt, nu vine niciodată. Există "acum" şi există "prea târziu". "Mai târziu" nu există.

9. Pe albumul “The Blues Never Die” (Vanguard Records) ai cântat piesa cu acelasi nume scrisă de marele Otis Spann ...  Poti să mai spui acelaşi lucru acum după peste 100 de ani de la naşterea blues-ului?

Păi uite că vorbim despre el, deci trebuie să fie valabil. Eu cred că, atâta timp căt vor exista oameni, va exista şi blues-ul, pentru că el e mai mult decât un fel de a face muzică, e un fel de a trăi. El ar continua să existe, chiar dacă n-ar mai cânta nimeni blues. Fiinddcă blues-ul înseamnă multe lucruri. O atitudine. Un mod de a privi viaţa. Un mod de a te raporta la viaţă. Îţi e prieten la bucurie şi consolator la necaz. E întotdeauna lângă tine când ai nevoie de el.

10. A cui a fost alegerea casei de discuri Alligator Records? A fost acesta un atu în câştigarea premiului W.C. Handy? De ce spui că „This is the best band I've ever had”?

Nu-mi amintesc cine a decis să semnez contractul cu Alligator. La vremea respectivă, a reprezentat un pas firesc. Sunt convins că m-a ajutat să obţin primul premiu Handy. Dar Quitting Drinking m-a ajutat şi mai mult. În momentul acela, era cea mai bună trupă. De-atunci încoace, s-au schimbat multe. Am cântat cu multe trupe şi toate au fost foarte bune sau excepţionale.  

11. Ce ne poţi spune de colaborarea cu Tom Waits? Dacă în afară de acel disc “Mule Variations” ai mai colaborat cu Tom?

Da, am cântat de multe ori în studio împreună cu Tom. Ne întâlnim adesea să luăm cina şi asta se va întâmpla chiar şi peste câteva zile.

12. Ai înregistrat piese pentru coloane sonore de film?

De câteva ori. Am apărut în BLUES BROTHERS 2000; am cântat pentru filmul lui Sean Penn, INTO THE WILD, apar şi am compus muzica pentru PIG HUNT, care încă nu a ieşit pe piaţă. Puteţi căuta PIG HUNT TRAILER pe Google şi o să mă găsiţi acolo. Am făcut muzica pentru filmul Black Snake Moan. Trupa cu care am cântat coloana sonoră la Black Snake Moan îi conţinea pe Scott Bomar (of BoKeys fame) şi Jim Dickenson şi fii săi: Luther şi Cody (de la trio-ul North Mississippi Allstars). Am petrecut clipe frumoase împreună. Excepţionali muzicieni! (n.r.: Filmul Black Snake Moan, D: Craig Brewer cu Samuel L. Jackson, Christina Ricci şi Justin Timberlake).

13. Este un mod diferit în care muzicienii de blues cântă despre femei „Skinny Woman”, „Tennessee Woman”, „Wild, Wil Woman”, „Baby Will You Please Help Me”, etc... De ce?

Diferit de ce????

14. Eşti unul din cei mai importanţi muzicieni albi de blues! Există o şcoală în USA pentru harmonica blues?

Nu ştiu de nici o altă şcoală, în afară de cea a lui DAVID BARRET. Poate mai sunt şi altele. Ştiu însă că profesori sunt o mulţime.

15. Cum vezi viitorul acestui stil?

Nu ştiu, dar acum par să existe mai mulţi interpreţi de blues la muzicuţă decât niciodată. Sper doar să nu uite să cânte cu suflet. Prea multă lume pune accentul pe tehnică, pierzând complet din vedere ce este important. Simţirea e mai importantă decât orice altceva şi, dacă nu cânţi din suflet, înseamnă că nu cânţi blues. Sunt unii care declară că interpretează toate notele corect, dar nu asta contează. Ce contează e dincolo de note, dincolo de tehnica de interpretare.  

16. Ce părere ai de muzica rock?

Cum se spune în englezeşte, „I rock, but I don’t play rock”.

17. Am observat o influenţă evidentă world, ambiental, gospel, jazz, etc ...Te gândeşti cumva „să prinzi” ceva din zona noastră folclorică?

Sigur că da. Mi-ar plăcea enorm să cânt împreună cu un interpret de muzică tradiţională românească. Pun pariu că ar suna extraordinar. Poate găsim un moment, în timpul festivalului, să cântăm împreună pentru public. Cred că asta va demonstra frumuseţea muzicii interpretate din suflet.

18. În  2001 ai lansat un cover după Johnny Cash “Big River” pe albumul one Night in America. Cum identifici onest cultura americană? Cu muzica country sau cu blues-ul?

Amândouă.

18. Albumul “Delta Hardware” este ultimul tău album de studio. Ce ne poţi să ne spui de “Cambridge Blues”? Va fi scos la acelaşi label al lui Peter Gabriel? Câteva cuvinte muzicienii cu care ai înregistrat ultimul album.

Casa lui Gabriel nu mai există. Numai percuţionistul June Core a apărut pe Delta Hardware, iar el este de cel mai mult timp alături de mine Mike Phillips cântă la bas şi Matt Stubbs la chitară. Matt şi Mike au o experienţă de scenă îndelungată şi sunt muzicieni foarte respectaţi. De asemenea, ca şi June, sunt şi nişte tipi foarte de treabă.

20. Ce muzică preferi să asculţi în maşină şi ce model maşină conduci când asculţi muzică?

Am un Lincoln vechi, din 1977, dar când plec cu trupa la drum, mergem cu un microbuz Ford Passenger. Îmi place să ascult orice fel de muzică în care este simţire: Gospel, Jazz, Blues, Gypsy, Folk, Hillbilly, Rockabilly, World, (apropo, când eram eu mic, în Memphis, Johnny şi Dorsey Burnette locuiau peste drum, iar Slim Rhodes după colţ. Mi-i amintesc foarte bine pe toţi.

21. De ce nu există un DVD official sau bootleg cu Charlie Musselwhite?

E doar unul dintre lucrurile acelea pe care nu am apucat încă să le fac. Dar e pe lista mea pentru viitor.

22. Care este prima lecţie pentru elev talentat la muzicuţă?

Să cumpere doate CD-urile mele. Glumesc. Le spun tuturor interpreţilor la muzicuţă nu numai să cânte din inimă, ci şi să înveţe din inimă. Să cânte ceea ce simt, cu simţire.

23. O definiţie a blues-ului spune că: “ Blues-ul este un om bun care NU e în apele lui!”. Care ar fi definiţia ta…?

Cum am mai spus, el îţi e prieten când îţi e bine şi te alină când eşti trist. Este muzica pentru orice împreurare. Este mereu alături de tine şi trăieşte în inima ta. Blues-ul e făcut să fie cântat cu sufletul, şi asta încerc să fac. El este viaţă. Blues-ul te alină la greu şi îţi e prieten în vremuri bune.

Mă bucur foarte mult că am să vin în România pentru prima dată şi abia aştept să cânt blues acolo, făcând pe toată lumea fericită – fericită prin blues.

Thanks a lot! ANYTIME. MY PLEASURE, Charlie

Interviu realizat de Radu Lupaşcu
20 martie 2009


 

Baicea Blues Band

conquette.jpg

Afis_Rabih Abouh-Khalil.jpg

Afis_Engelbert 2017.jpg

Afis_Kings of Leon.jpg

Afis_Patricia Kaas 2017.jpg

Afis_Evanescence.jpg

Afis_Suceava blues 2017.jpg

Afis_Rockstadt 2017.jpg

Afis_Festival Enescu 2017.jpg

Afis_Candy Dulfer.jpg

Afis_Hiromi.jpg

Afis_Marele Cor al Armatei Rosii.jpg