Interviu cu
Ben PREVO
1. Cum ai început
să cănţi la chitară? De ce ai ales chitara?
Când aveam vreo
12 ani am zdrăngănit un pic la
chitară. Am luat 6 lecţii, am
lăsat-o, iar la 16 ani m-am apucat din nou. De ce chitara? Pentru că
e "cool"!
2.De unde
eşti ca origine şi cine ţi-au fost îndrumători
muzicali? Dar numele tau Prevo?
Sunt din New
York, SUA. Am crescut ascultând muzica lui Sidney Bechet,
Beatles, Beethoven şi muzica la modă din vremea aceea -
Yardbirds, Cream, Mamas and the Papas, etc., nu trebuie decât
să vă uitaţi la topurile Billboard
din '62 - '70. Numele de Prevo nu l-am moştenit. Bunica mea s-a
recăsătorit când tata era mic, iar el
a luat numele celui de al doilea soţ (care nu era tatăl lui
biologic). Sunt ceea ce se numeşte WASP, cu
sânge englezesc, scoţian, austriac, german
etc.
3.Care a fost
primul tău grup? Care a fost cea mai mare reuşită a acestui
grup?
Prima trupă, cu
care am cântat în barurile din nordul statului New York, se
numea The Cobras. Am avut o piesă care a fost transmisă
pe postul local de radio. Un succes? Nu. Doar parte a unei
călătorii (plus onorariul plătit de
proprietarii barului!)
4.De ce ai emigrat
in UK?
Am venit în
Irlanda, nu în Marea Britanie. Cunoşteam o
trupă care avea nevoie de un chitarist, dar, pentru că nu se
bucura de succesul care-mi fusese prezentat, am început să mai
cânt şi pe de
lături.
5.Exista o seva
prolifica în muzica irlandeză. De unde provine?
Nu am sânge
irlandez, dar, după 20 de ani petrecuţi aici, pot spune
că face parte din tradiţia lor artistică
şi spirituală, atât de
legată de poveşti.
6.Am văzut că ai un
autograf al lui Peter Green pe chitara ta. Ce fel de om este Peter şi dacă aţi cântat
împreună?
L-am cunoscut doar
în fugă pe Peter, dar mi s-a părut
că se bucură de
cunoştinţă, ceea ce pentru mine a
însemnat foarte mult. N-am cântat niciodată
cu el, dar şi-a pus cu plăcere
semnătura alături de cea a lui Otis
Rush!!
7.Care este părerea
ta despre Jimi Hendrix, de ce este considerat cel mai mare chitarist al
tuturor timpurilor?
Cred că
Jimi a fost fantastic, dar mai cred şi că el
ar fi primul care ar spune că nu este "cel mai mare al tuturor timpurilor". Cum ar putea
cineva să afirme că muzica lui e mai bună
decât a lui Albert King, Miles Davis, Curtis Mayfield, Sibelius sau Hank Williams?
Adevărul şi onestitatea sunt lucrul
cel mai important pentru orice formă de artă. Am impresia
că, uneori, cântecele compuse şi
interpretate de el, mesajul lor de dragoste, pace şi armonie, toată
sunt puse în umbră de veneraţia
provocată de măiestria lui pe
chitară.
8.Ai cântat cu
basistul lui Jimi Hendrix?
Am cântat o
dată cu Noel, la o petrecere de la hotelul Harcourt din Dublin.
Aşa am aflat ce băiat de treabă
era!!
9. Sunt foarte mulţi chitarişti care
calcă pe urmele lui Hendrix…Robin Trower, Frank Marino, Scott Henderson, etc. Ce importanţă au în continuarea
mesajului şi ce au adus nou aceştia?
Roy şi-a urmat
propriul drum. Încă înainte de 1961 realiza
discuri folosind fuzz, etc., aşadar l-a precedat pe Jimi. A fost un inovator care
şi-a creat un stil propriu, la fel ca Jimi, doar că nu a compus la fel
de mult. Un pachet mai puţin complet, dar unul dintre cei mai originali
şi mai simţitori muzicieni pe care i-am
văzut vreodată! Cât despre cei
care încearcă să adauge
căte ceva muzicii lui Jimi ... n-or să
reuşească. Numai el ar mai putea,
dacă ar mai fi aici. Pot să îl folosească
drept sursă de inspiraţie, dar trebuie
să-şi găsească
propriul drum. Ce rost are să copiezi?
10.Dar despre
regretatul Jaco (Pastorius) ce ne poţi povesti?
Era un om trist
şi singuratic - probabil psihoza, drogurile etc. - dar şi un mare
muzician, care a reinventat complet un instrument. Nu sunt
mulţi într-o generaţie care
să aibă de dus o asemenea povară
şi un asemenea dar. O dată eram la o petrecere
şi tocmai povestea cum cânta
"Clean up woman", al
lui Betty Wright. Stăteam
lângă el, pe canapea, şi am zis:
"Uitaţi ce e, amândoi am prefera
săfim negri, dar suntem
albi şi n-avem ce face!" Iar el a
întărit: "Aşa
e!" şi-am bătut
palma.
11.Care a fost
idealul tau în viaţă şi dacă eşti mulţumit de ce ai reuşit să facipână
acum?
Vreau să
împărtăşesc muzica pe care o creez cu oameni care
să o aprecieze şi să o
înţeleagă. De asemenea,
îmi doresc să am succes în
compoziţie. Partea complicată e să-i
găseşti pe oamenii respectivi şi
să ajungi la sufletele lor. Încă nu
mă simt împlinit, dar sunt aproape
fericit uneori...
12.Preferi să cânţi
în general în formulă de trio? Live-ul lansat de tine în anul 2008 este în quartet?
În cea mai mare parte a
timpului, îmi place deschiderea formulei de trio - e şi o
soluţie economică! - dar îmi face
plăcere şi nişte clape bune sau o
chitară în plus. Sau o trompetă - orice,
atâta timp cât ne ascultăm unii pe
alţii. CD-ul din 2008 e în trio:
Dominic Mullan, Bill Bergin şi
eu.
13.Jorma Kaukonen,
in general este necunoscut la noi. La fel si Jefferson Airplane. Cum este in privit in USA, activeaza acum in main
stream sau in underground?
Este un muzician respectat mai mult pentru
dexteritatea acustică, decât pentru partea
electrică. Dar şi pe partea aceasta,
azi are adepţii lui. De asemenea, organizează
o tabără de muzică în
California.
14.Blues-ul ca stil
de muzică este matur şi poate trece peste orice obstacol, la fel ca muzica rock. S-a înnoit şi s-a adaptat
permanent. De ce crezi că a reuşit acest
lucru?
Este o tradiţe
vie, care va supravieţui atâta vreme cât oamenii o vor îmbogăţi cu poveştile lor
adevărate. Tot el stă la baza multor laturi ale muzicii rock şi pop: tonică, subdominantă, dominantă,
nu?
15. Cum îţi alegi
toboşarii din grupul tău? Levon Helm sau Brian Downey sunt 2 muzicieni foarte buni membrii a 2 trupe la fel de
celebre…Una americana si alta britanica..
Brian e IRLANDEZ, născut şi crescut la
Dublin (ca majoritatea celor de la Thin Lizzy)! O distincţie foarte importantă, după cum se ştie...
Uneori, ei sunt cei care mă aleg pe mine! Eu caut un muzician cu sensibilitate, o fire veselă, un om
care să mă ia la şuturi ca să mă ridice "la alt nivel". În plus, vreau pe cineva care să aibă capacitatea de a
asculta. Dominic Mullan, cu care cânt mult, e formidabil! Am avut norocul să lucrez cu
mulţi muzicieni mari: Tony Parker, Rashied Ali, Shane Atlas, Willie Walsh, Jerry Fehily, Art Lorigan, Tony
Kelleghan, Tom Dunne, Kieran Phillips şi alţii.
16. Cine este de
fapt acest label Tex Toons Records şi ce-a produs?
E casa mea de înregistrări - trebuie s-o
fac să meargă bine!
17. Cum ai reuşit
aşa tonuri la chitară, pe care singur ţi-ai confecţionat o? Despre ce chitara este vorba? Ne poti da
detalii?
Cânt, în cea mai mare parte, pe chitare Fender şi Gibson - tele, strat, les paul
şi altele. Un mic amplificator catodic şi o pedală bună când e nevoie de un pic de ajutor. Dar, în cea mai
mare parte, tonalitatea stă în stil şi în spirit. Puteţi să-i daţi lui B.B. King orice chitară şi orice
amplificator - cu cine credeţi c-o să semene?
18. Care este cea
mai bună piesă de blues pe care o cânţi live deoarece ştii că are succes garantat la
public?
Trei sunt piesele pe care le cânt aproape
de fiecare dată: Cânt “Make U Love Me” şi “Waiting By The Mailbox”, ale mele, şi versiunea mea la
"Red House” - toate, poveşti adevărate.
19. Obişnuieşti să
oferi bisuri audienţei care ţi-o cere? Cânţi o piesă sau două?
Bineînţeles, de obicei o piesă, uneori
două şi chiar şi trei, dar mai rar.
20. Poporul american este mai
iubitor de blues jazz sau fusion decât europenii?
Muzica e făcută pentru toţi, lumea e mică. Pe alocuri, publicul european mi se
pare mai interesat, ascultă ca la un recital. Dar depinde de loc (bar sau pub, prin contrast cu teatru sau
club) şi de starea de spirit a publicului.
21. Cine sau ce
sunt The Keanettes? Despre ce fel de muzica este vorba?
Sunt trei surori din Waterford - una e soţia mea - care cântă o muzică de armonie
excelentă. Eu am avut norocul de a cânta cu ele, iar ele îmi interpretează câteva piese. Single-ul lor poate
fi cumpărat de la http://www.hideoutrecords.ie/index.php?id=536
Ceva mai târziu, în 2010, vor scoate şi un
CD.
22. Cum ai ajuns sa cânţi în România alături de AG
Weinberger?
A avut amabilitatea de a-mi întinde cu
prietenie o mână pe interweb. Este un muzician excelent şi un tip grozav Şi abia aştept să mai lucrez cu el.
Sprijiniţi-vă muzicienii! Mergeţi să-l vedeţi! Cumpăraţi-i discurile (şi pe ale mele!).
And now if you will, something for the readers of our web site called The Art of
Sound, where this interview is going to be published.
Doar atât: multe mulţumiri pentru
interesul pe care mi-l arătaţi, vă invit să-mi ascultaţi muzica. Şi fiţi buni unul cu altul, lumea a luat-o razna
şi viaţa e scurtă! De asemenea, vizitaţi http://www.benprevo.net/Â şi link-urile către facebook, myspaces,
etc.
Interviu realizat de Radu
Lupaşcu 28 mai 2010
|