Arta Sunetelor

 

Interviu cu Ben PREVO

1. Cum ai început să cănţi la chitară? De ce ai ales chitara?

Când aveam vreo 12 ani am zdrăngănit un pic la chitară. Am luat 6 lecţii, am lăsat-o, iar la 16 ani m-am apucat din nou. De ce chitara? Pentru că e "cool"!

2.De unde eşti ca origine şi cine ţi-au fost îndrumători muzicali? Dar numele tau Prevo?

Sunt din New York, SUA. Am crescut ascultând muzica lui Sidney Bechet, Beatles, Beethoven şi muzica la modă din vremea aceea - Yardbirds, Cream, Mamas and the Papas, etc., nu trebuie decât să vă uitaţi la topurile Billboard din '62 - '70. Numele de Prevo nu l-am moştenit. Bunica mea s-a recăsătorit când tata era mic, iar el a luat numele celui de al doilea soţ (care nu era tatăl lui biologic). Sunt ceea ce se numeşte WASP, cu sânge englezesc, scoţian, austriac, german etc.

3.Care a fost primul tău grup? Care a fost cea mai mare reuşită a acestui grup?

Prima trupă, cu care am cântat în barurile din nordul statului New York, se numea The Cobras. Am avut o piesă care a fost transmisă pe postul local de radio. Un succes? Nu. Doar parte a unei călătorii (plus onorariul plătit de proprietarii barului!)

4.De ce ai emigrat in UK?

Am venit în Irlanda, nu în Marea Britanie. Cunoşteam o trupă care avea nevoie de un chitarist, dar, pentru că nu se bucura de succesul care-mi fusese prezentat, am început să mai cânt şi pe de lături.

5.Exista o seva prolifica în muzica irlandeză. De unde provine?

Nu am sânge irlandez, dar, după 20 de ani petrecuţi aici, pot spune că face parte din tradiţia lor artistică şi spirituală, atât de legată de poveşti.

6.Am văzut că ai un autograf al lui Peter Green pe chitara ta. Ce fel de om este Peter şi dacă aţi cântat împreună?

L-am cunoscut doar în fugă pe Peter, dar mi s-a părut că se bucură de cunoştinţă, ceea ce pentru mine a însemnat foarte mult. N-am cântat niciodată cu el, dar şi-a pus cu plăcere semnătura alături de cea a lui Otis Rush!!

7.Care este părerea ta despre Jimi Hendrix, de ce este considerat cel mai mare chitarist al tuturor timpurilor?

Cred că Jimi a fost fantastic, dar mai cred şi că el ar fi primul care ar spune că nu este "cel mai mare al tuturor timpurilor". Cum ar putea cineva să afirme că muzica lui e mai bună decât a lui Albert King, Miles Davis, Curtis Mayfield, Sibelius sau Hank Williams? Adevărul şi onestitatea sunt lucrul cel mai important pentru orice formă de artă. Am impresia că, uneori, cântecele compuse şi interpretate de el, mesajul lor de dragoste, pace şi armonie, toată sunt puse în umbră de veneraţia provocată de măiestria lui pe chitară.

8.Ai cântat cu basistul lui Jimi Hendrix?

Am ntat o dată cu Noel, la o petrecere de la hotelul Harcourt din Dublin. Aşa am aflat ce băiat de treabă era!!

9. Sunt foarte mulţi chitarişti care calcă pe urmele lui Hendrix…Robin Trower, Frank Marino, Scott Henderson, etc. Ce importanţă au în continuarea mesajului şi ce au adus nou aceştia?

Roy şi-a urmat propriul drum. Încă înainte de 1961 realiza discuri folosind fuzz, etc., aşadar l-a precedat pe Jimi. A fost un inovator care şi-a creat un stil propriu, la fel ca Jimi, doar că nu a compus la fel de mult. Un pachet mai puţin complet, dar unul dintre cei mai originali şi mai simţitori muzicieni pe care i-am văzut vreodată! Cât despre cei care încearcă să adauge căte ceva muzicii lui Jimi ... n-or să reuşească. Numai el ar mai putea, dacă ar mai fi aici. Pot să îl folosească drept sursă de inspiraţie, dar trebuie să-şi găsească propriul drum. Ce rost are să copiezi?

10.Dar despre regretatul Jaco (Pastorius) ce ne poţi povesti?

Era un om trist şi singuratic - probabil psihoza, drogurile etc. - dar şi un mare muzician, care a reinventat complet un instrument. Nu sunt mulţi într-o generaţie care să aibă de dus o asemenea povară şi un asemenea dar. O dată eram la o petrecere şi tocmai povestea cum cânta "Clean up woman", al lui Betty Wright. Stăteam lângă el, pe canapea, şi am zis: "Uitaţi ce e, amândoi am prefera săfim negri, dar suntem albi şi n-avem ce face!" Iar el a întărit: "Aşa e!" şi-am bătut palma.

11.Care a fost idealul tau în viaţă şi dacă eşti mulţumit de ce ai reuşit să facipână acum?

Vreau să împărtăşesc muzica pe care o creez cu oameni care să o aprecieze şi să o înţeleagă. De asemenea, îmi doresc să am succes în compoziţie. Partea complicată e să-i găseşti pe oamenii respectivi şi să ajungi la sufletele lor. Încă nu mă simt împlinit, dar sunt aproape fericit uneori...

12.Preferi să cânţi în general în formulă de trio? Live-ul lansat de tine în anul 2008 este în quartet?

În cea mai mare parte a timpului, îmi place deschiderea formulei de trio - e şi o soluţie economică! - dar îmi face plăcere şi nişte clape bune sau o chitară în plus. Sau o trompetă - orice, atâta timp cât ne ascultăm unii pe alţii. CD-ul din 2008 e în trio:  Dominic Mullan, Bill Bergin şi eu.

13.Jorma Kaukonen, in general este necunoscut la noi. La fel si Jefferson Airplane. Cum este in privit in USA, activeaza acum in main stream sau in underground?

Este un muzician respectat mai mult pentru dexteritatea acustică, decât pentru partea electrică. Dar şi pe partea aceasta, azi are adepţii lui. De asemenea, organizează o tabără de muzică în California.

14.Blues-ul ca stil de muzică este matur şi poate trece peste orice obstacol, la fel ca muzica rock. S-a înnoit şi s-a adaptat permanent. De ce crezi că a reuşit acest lucru?

Este o tradiţe vie, care va supravieţui atâta vreme cât oamenii o vor îmbogăţi cu poveştile lor adevărate. Tot el stă la baza multor laturi ale muzicii rock şi pop: tonică, subdominantă, dominantă, nu?

15. Cum îţi alegi toboşarii din grupul tău? Levon Helm sau Brian Downey sunt 2 muzicieni foarte buni membrii a 2 trupe la fel de celebre…Una americana si alta britanica..

Brian e IRLANDEZ, născut şi crescut la Dublin (ca majoritatea celor de la Thin Lizzy)! O distincţie foarte importantă, după cum se ştie...  Uneori, ei sunt cei care mă aleg pe mine! Eu caut un muzician cu sensibilitate, o fire veselă, un om care să mă ia la şuturi ca să mă ridice "la alt nivel". În plus, vreau pe cineva care să aibă capacitatea de a asculta. Dominic Mullan, cu care cânt mult, e formidabil! Am avut norocul să lucrez cu mulţi muzicieni mari: Tony Parker, Rashied Ali, Shane Atlas, Willie Walsh, Jerry Fehily, Art Lorigan, Tony Kelleghan, Tom Dunne, Kieran Phillips şi alţii.

16. Cine este de fapt acest label Tex Toons Records şi ce-a produs?

E casa mea de înregistrări - trebuie s-o fac să meargă bine!

17. Cum ai reuşit aşa tonuri la chitară, pe care singur ţi-ai confecţionat o? Despre ce chitara este vorba? Ne poti da detalii?

Cânt, în cea mai mare parte, pe chitare Fender şi Gibson - tele, strat, les paul şi altele. Un mic amplificator catodic şi o pedală bună când e nevoie de un pic de ajutor. Dar, în cea mai mare parte, tonalitatea stă în stil şi în spirit. Puteţi să-i daţi lui B.B. King orice chitară şi orice amplificator - cu cine credeţi c-o să semene?

18. Care este cea mai bună piesă de blues pe care o cânţi live deoarece ştii că are succes garantat la public?

Trei sunt piesele pe care le cânt aproape de fiecare dată: Cânt “Make U Love Me” şi “Waiting By The Mailbox”, ale mele, şi versiunea mea la "Red House” - toate, poveşti adevărate.

19. Obişnuieşti să oferi bisuri audienţei care ţi-o cere? Cânţi o piesă sau două?

Bineînţeles, de obicei o piesă, uneori două şi chiar şi trei, dar mai rar.

20. Poporul american este mai iubitor de blues jazz sau fusion decât europenii?

Muzica e făcută pentru toţi, lumea e mică. Pe alocuri, publicul european mi se pare mai interesat, ascultă ca la un recital. Dar depinde de loc (bar sau pub, prin contrast cu teatru sau club) şi de starea de spirit a publicului.

21. Cine sau ce sunt The Keanettes? Despre ce fel de muzica este vorba?

Sunt trei surori din Waterford - una e soţia mea - care cântă o muzică de armonie excelentă. Eu am avut norocul de a cânta cu ele, iar ele îmi interpretează câteva piese. Single-ul lor poate fi cumpărat de la http://www.hideoutrecords.ie/index.php?id=536

Ceva mai târziu, în 2010, vor scoate şi un CD.

22. Cum ai ajuns sa cânţi în România alături de AG Weinberger?

A avut amabilitatea de a-mi întinde cu prietenie o mână pe interweb. Este un muzician excelent şi un tip grozav Şi abia aştept să mai lucrez cu el. Sprijiniţi-vă muzicienii! Mergeţi să-l vedeţi! Cumpăraţi-i discurile (şi pe ale mele!).

And now if you will, something for the readers of our web site called The Art of Sound, where this interview is going to be published.

Doar atât: multe mulţumiri pentru interesul pe care mi-l arătaţi, vă invit să-mi ascultaţi muzica. Şi fiţi buni unul cu altul, lumea a luat-o razna şi viaţa e scurtă! De asemenea, vizitaţi http://www.benprevo.net/Â şi link-urile către facebook, myspaces, etc.


Interviu realizat de Radu Lupaşcu
28 mai 2010

 

 

Baicea Blues Band

conquette.jpg

Afis_Brasov Blues 2021.jpg

Afis_Sighisoara Blues 2021.jpg