Arta Sunetelor

 

Interviu cu CLAUDE LELOUCH

Claude Lelouch aţi hotărât să filmaţi „Roman de gare” sub pseundonim?

Pablo Picasso obişnuia să spună: “Fiecare copil este un artist. Problema este cum să rămâi in artist odată ce creşti.” Probabil am vrut să interpretez copilul turmentat pentru ultima oară. Dar cred că după vizionarea filmului pe ecran, veţi înţelege de ce decizia de-al pregăti şi de-al filma în mod anonim a fost unul din factorii cheie al producţiei. Mai ales că disimularea este factorul decisiv al filmului. A fost şi una din sursele de inspiraţie. Face parte din film.

Acesta este singurul motiv?

Este adevărat că după ce ultimul meu film a eşuat, am simţit nevoia inconştientă de a mă ascunde, din moment ce treceam printr-una din cele mai întunecate perioade. Ideea de a lucra într-un mod discret, fără comentarii, fără presiune, fără criticile altora, a început să prindă rădăcini în mintea mea, ca un fel de dorinţă de a fi altcineva un timp, ceea ce am simţit când am filmat “Ittineraire d’un enfant gate”. Mai mult, în ”Roman de gare”, vedem oameni care sunt pe fugă, călătorii, bărci, trădări, dovezi de loialitate, dar, mai mult decât orice, un bărbat care îşi doreşte să devină altcineva, cineva care îşi doreşte să dispară.

Vocea lui Gilbert Becaud a fost înlocuită de cea a lui Jacques Brel.

În această lume a rătăcirii, prezenţa muzicală a lui Becaud mi-a arătat continuu direcţia pe care să o urmez. Subliniază dreptul şi daoriile artistului. Nevoia de a fi recunoscut pentru ceea ce oferă o persoană, nu pentru cine este.

„Roman de gare” este, de asemenea, un film de gen.

Deseori cu trecerea anilor, artiştii se întorc mai mult sau mai puţin, în mod inconşient, la lucrurile care i-au marcat când erau mai tineri. Sper ca, în “Roman de gare”, veţi găsi drama, melodrama, comedia, suspansul, elemente ale filmului „de drum” şi western-ul, pe scurt, genurile de cinema pe care le-am iubit mai mult decât orice.

Este unul din motivele pentru care acest film este unul dintre cele mai strălucite, unul din cele mai liniştite după mult timp, scos într-o mare măsură din umbra şi penumbra filmelor „Le Parisiens” şi „Ler Courage d’aimer”?

Este greu să răspund la această întrebare din senin. Mai ales că în „Le Parisiens” l-am convins pe Ticky Holgado să declare că artiştii sunt preferaţii bunului Dumnezeu. „Roman de gare” extinde această idee, din moment ce se adresează tuturor celor care în zilele noastre, vor să exprime lucruri personale, să le transmită cât mai multor oameni, prin crearea unei lucrări originale şi prin exprimarea unei ambiţii, rămânând mândri de asta tot timpul.

Cum vedeţi viitorul cinematografiei?

Viitorul cinematografiei stă în noi şi în puterea noastră de transformare. Ne putem imagina că în viitor, ochii vor fi camera care va filma, iar urechile vor fi microfoanele care vor capta sunetul a tot ceea ce creierul regizorului va indica. Motor! Suntem în faţa noii revoluţii tehnologice care va uşura sau va îngreuna munca regizorală. Totul depinde de NOI.

Aceasta este şi o frumoasă definiţie a unui adevărat cineast!

„Roman de gare” (Un roman de duzină) este ultimul film realizat de Claude Lelouch, faimos regizor de film francez, cunoscut în România mai ales pentru celebrul film “Un homme et une femme” (cu Anouk Aimée şi Jean-Louis Trintignant) realizat în 1966, premiat cu Palme D’or şi 2 Oscaruri, printre alte premii. Să notăm că regizorul Claude Lelouch a fost cel mai tânăr cineast care a primit prestigiosul Palme D’or!


 

28 martie 2008
GLOB COM MEDIA

 

Baicea Blues Band

conquette.jpg

Afis_Festival Enescu 2017.jpg

Afis_Bumblefoot 2017.jpg

Afis_Candy Dulfer.jpg

Afis_Hiromi.jpg

Afis_Marele Cor al Armatei Rosii.jpg

Afis_Havasi.jpg