Interviu cu Florin - Silviu Ursulescu

1. Cum te-ai prins în această istorie a rockului românesc, de fapt cum a început ea?

Ar fi mai multe ramuri de puricat pe rând. Trebuie spus, că din acel CV pe care ţi l-am transmis, care are numai două pagini pe scurt, din câteva ramuri prinse acolo, încerc acum să lărgesc aria. Eu m-am născut în 1945, deci în 1960 aveam 15 ani. Pe la 13, 14 ani începeam să mergem la nişte petreceri, ceaiuri cum se numeau atunci, sau chermeze, după care a urmat schimbarea muzicii din 1960, se făcea trecerea de la Frank Sinatra spre Elvis şi The Beatles. Noi la acele ceaiuri dansam pe muzica anilor '58 - '60, o perioadă pe care criticii muzicali, cunoscătorii chiar ca tine, o cunosc foarte puţin. Plus că perioada '55 - '65 mai precis, acea perioadă cu Bill Haley, Eddie Cochran, Fats Domino, este o perioadă necunoscută total, celor tineri, nu vorbesc numai de perioada americană, vorbesc si de francezi sau italieni. O figură celebră, care făcea furori în acea vreme, Fred Buscaglione, avea nişte cântece de o eleganţă extraordinară, care sunt absolut uitate astăzi. – Guarda che luna.ş.a. Aceea a fost perioada în care social şi economic era foarte greu să faci rost de discuri. Şi tu şi noi, am apucat perioada ceva mai nouă în care ne era şi nouă greu în anii '70 - '80 să facem rost de discuri, însă gândeşte-te ce era în '60. Era aproape imposibil! Nu ştiu dacă era o politică gândită spre aşa ceva, era un regim totalitar, mama Rusia nu dădea voie... Nu intrai în România nici cu “haine”, nici cu discuri. Nu numai cultură. Era o poartă închisă. Îţi scotea geamantanul la vamă, se uita şi la pastă de dinţi sau periuţă, era ceva îngrozitor. Lucruri care s-au uitat astăzi. A fost o perioadă grea, până a început să se drumul din puşcării celor arestaţi în '48, '49. Să nu uităm însă, tocmai atunci s-a trezit interesul dupa muzici, am făcut rost de nişte rock and roll-uri, despre care nu ştiam cine sunt. Unul Buddy Holly, altul Bill Haley, erau alte rock and roll-uri de tip country, încă country-ul era în mare vogă în Statele Unite. ... Toate chestiile astea mi-au trezit interesul să aflu mai multe, eu fiind un tip mai minuţios, mai cercetător din fire, fiind ca şi tine de formaţie reală, nu umanistă, adică cu matematică, uşor de ordonat orice, mă "supăra" faptul că nu ştiam cine sunt cei care cântau pe acele benzi aduse de câte-un student şi de la chestia asta, împreună cu fratele meu care este mai mic cu un an şi jumătate decât mine, de aici a început nebunia noastră, căutarea, de la aceste ceaiuri, de la muzicile acelea extraordinare pe care dansam, şi care m-au făcut să fiu curios, şi supărat că suntem într-un întuneric, intr-o lipsă de cunoştinţe extraordinare, una este să asculţi ceva recomandat de cineva care ştie şi îţi spune despre ce este vorba, şi alta este să pui nişte muzici despre care nu poţi afla aproape nimic. M-aş enerva teribil. Aşa era pe vremea aceea. Şi am încercat să fac şi eu rost. În cercul nostru de prieteni mai venea un student care era mai mare ca noi şi aducea tot felul de muzici. Apoi, la mama mea la servici, erau doi oameni care plecau în străinătate direct, după 1960. Îi trimiteau la schimb de experienţă. Era singura modalitate ca să pleci, lăsând acasă familie tot, trebuia să semnezi, erau directori de întreprindere, comerţ exterior, nu începuse încă traficul pe care-l cunoşti şi tu, eu îl cunosc foarte bine, cu şoferii de tir şi cu piloţii de linie. Legăturile erau foarte strâmte pentru că directorii care plecau erau câţiva în tot Bucureştiul. Aflându-mă întâmplător la mama mea la servici, la Institutul Silvic i-am rugat să aducă nişte discuri. Trebuie amintit că acea perioadă era a single-urilor. Vremeaalbumelor a apărut după anii '70. A fost o perioadă din '40 până-n '60 şi ceva în care interpreţii scoteau single-uri. Asta era ideea, să scoţi single. Scoteai şi 10 single pe an, la 2 - 3 luni trebuia să scoţi un single ca să fii în top şi asta mi se aducea. Primele trei single-uri pe care le-am avut au fost cu Harry Belafonte, cu Elvis "(Marie's the Name) His Latest Flame/Little Sister" şi Bill Haley. Astea au fost primele trei, de aici a pornit totul.

2. Pe acestea le schimbai sau le împrumutai?

Nu. Dacă erai colecţionar pe vremea aceea nu schimbai, eventual doar să le imprimi, dar nu le dădeai. Eu aveam trei, un altul avea două, taică-său plecase şi el undeva şi aici a început colecţia mea şi a fratelui meu. Trebuie să-ţi spun de la bun început, o să mai revin pe parcursul convorbirii noastre, asupra unei idei foarte puţin cunoscute astăzi, deşi eu am fost întotdeauna un colecţionar de discuri şi un cercetător curios, cu reviste, ş.a.m.d., în lumea publicistică şi în lumea radioului m-a introdus fratele meu. În ziua de astăzi, fratele meu este cunoscut mai mult ca prezentatorul de la Mamaia, etc...Trebuie spus că Tavi, Octavian Ursulescu a fost de la bun început ca şi mine, un colecţionar de discuri, la fel de curios ca şi mine, interesat să cunoască istoria oamenilor ce au compus formaţiile de atunci şi nu numai a celor români cât şi a celor străini. El a început să scrie în presa mare înaintea mea. Eu am început să scriu în revista Liceului apoi în revista Politehnicii, la nivelul ăsta. El "şi-a luat zborul", ca să spun aşa, fiind mai insistent din fire, a început să scrie la Contemporanul, apoi Scânteia Tineretului înaintea mea şi el m-a tras după el acolo. Contemporanul era un ziar bun în anii 60, condus de un mare ziarist George Ivaşcu, pe pagina întâia era George Călinescu . Era rubrica muzicală a lui Octavian Ursulescu, într-un ziar de cultură, cum ar fi Dilema sau 22 astăzi. A fost printre primii care a scris despre Phoenix laudativ şi printre primii care a scris despre The Beatles. Apoi m-a prezentat pe mine şi am început să scriu la Scânteia Tineretului şi la alte ziare. Pe partea de colecţie discuri şi el s-a descurcat chiar foarte bine, a scris la nişte case de discuri, şi au început să trimită discuri şi noi să trimitem discuri româneşti la diverse case. Era o perioadă de dezgheţ a României, occidentali credeau că noi ne îndreptăm ca şi Cehoslovacia, Praga spre un dezgheţ... şi sperau să înfiinţeze nişte filiale, lucru care l-au făcut abia după 1990 (n.r. A&A Records de exemplu). Noi trimiteam discuri cu Phoenix şi ei trimiteau cu The Who. A treia chestie cu Tavi, a fost cu radioul, la care a fost chemat pentru că scria multe articole l-au chemat la redacţia muzicală, unde a făcut una din cele mai ascultate emisiuni al radio-ului, de sâmbăta, cu regretatul Ovidiu Dumitru, timp de zece ani a fost cea mai ascultată emisiune (”De la 1 la 5”, ”De la 3 la 7”,"Radiorecording”). Aşa m-a recomandat şi pe mine şi am ajuns la Radio. În concluzie pe cele trei direcţii, colecţie discuri, presă şi radio am fost impulsionat de Tavi. Lumea îl cunoaşte doar de prezentator, fără să ştie că el a scris mii de articole, în nenumărate ziare. Referitor la mine, aşa cum se ştie sau se crede, cum spui şi tu, eu m-am axat mai mult pe rock-ul românesc, rock-ul străin, ş.a.m.d. Dar trebuie spus că ani de zile ca să te impui la radio sau în presa scrisă trebuia să fii multilateral. Din cauza asta eu am scris, acum mai puţin, dar atunci sute de articole despre artiştii noştri de muzică uşoară, despre Angela Similea, despre Gică Petrescu, despre MargaretaPâslaru, etc. Am luat interviuri cu mulţi dintre ei, în special la radio. Am făcut articole şi emisiuni la radio despre formaţii dance, disco, despre Boney M, despre ABBA, duetul Baccara, care erau în vogă atunci. Trebuia să faci de toate! Nu puteai să zici că scrii sau vorbeşti numai de The Rolling Stones şi Pink Floyd. Veneau şi dădeau comanda: scrie un articol despre topurile franţuzeşti, despre Michel Sardou şi Michel Polnareff. Nu puteai să zici că eu sunt elitist nu pot să... Trebuia să faci. Din cauza asta şi acum chiar dacă pare că mă interesează mai puţin unele lucruri, dar lumea ar fi mirată să ştie câte lucruri ştiu, despre Boney M, despre Adriano Celentano, dar care poate nu mai interesează pe nimeni astăzi. Doar pe o anumită categorie de colecţionari îi mai interesează lucrurile astea. Dacă ar şti că noi am avut discuri cu mulţi dintre ei, cu Baccara, cu şansonetişti francezi, ar ridica din sprâncene. Asta era. Şi în acest domeniu trebuie spus că fratele meu era unul dintre puţinii din România care avea discuri franţuzeşti şi socialiste - fiindcă se cerea la radio şi este un lucru mai puţin cunoscut astăzi, radioul avea o normă nescrisă pe hârtie, indicată verbal, radio-ul fiind instituţia culturală de grad zero cum se numea pe vremea aceea... Avea un director, un preşedinte, care trebuia să facă parte din comitetul executiv al PCR. Era secţia de propagandă. Acolo erau şedinţele sus de tot, unde se discuta tehnica de propaganda în diferite domenii, serbări, 23 August, Cântarea României, ce trebuie să se dea la radio şi să se scrie în presă. "S-a discutat azi dimineţă să nu mai dăm muzică rock." O ciudăţenie, o nebunie, care ţinea o lună, două. Asculta cineva din CC un cântec cu Jane Birkin şi Serge Gainsbourg şi au decis că este decadent. Şi atunci nu se dădea o lună, dar cum e la români, se uita după aia... Era ideea nescrisă că dintr-o oră de muzică, de emisiuni muzicale ca să zic aşa, deşi nu era scris pe hărtie, ţi se spunea să dai două cântece englezeşti, două de limbă ne-engleză, care putea să fie olandeză, franceză sau spaniolă şi 2 din ţările socialiste. Deci într-o oră puteai să dai 6 cântece străine, dintre care numai 2 sau 3 dacă o strecurai cumva aşa, să fie englezeşti. Din cauza asta trebuia, eu şi fratele meu, să ne zbatem să facem rost de la prieteni, de la rude, de cântece în limba spaniolă, franceză şi din ţările socialiste. Eu şi fratele meu aveam o colecţie impresionantă şi-mi pare rău că am pierdut-o, era o raritate în ziua de astăzi, poate una dintre cele mai tari din Bucureşti, cu discuri cehoslovace, ungureşti, poloneze, din RDG, lucruri care le dădeam la radio, plus o colecţie bunicică, nu aşa tare ca asta, cu cântăreţi francezi şi italieni. Asta pare ciudat acum, noi scriam articole, despre Domenico Modugno, dacă mă întreabă cineva şi acum ştiu, şi poate lumea se întreabă de unde această pasiune, dar noi trebuia să facem portret Domenico sâmbătă la radio aşa că trebuia să avem... şi îl făceam. A doua întrebare referitoare la procurarea discurilor are un răspuns simplu. Cu mare greutate! Unele veneau prin schimburi, după cum ţi-am spus, te chema la poştă, ca şi acum probabil, dar atunci vama era mai dură şi zicea: "Aţi primit un pachet! Ce aveţi aici? Un disc cu The Rolling Stones, unul cu Sabbath, ... Ce muzică au discurile astea? Am primit un telefon că nu mai mult de trei discuri!" Se uitau la coperţi... "asta e o cu o cruce îl oprim...ne pare rău nu vi-l putem da"... Unele mi le dădea, unele NU!

3. Erau numai de la case de discuri?

Erau şi de la prieteni. Scriam la câte un prieten fugit să-mi trimită un disc, două. Dacă nu venea la părinţi vara... Ori ingineri şefi plecaţi la schimb de experienţă, ori de la prieteni plecaţi prin poştă, ori le aduceau ei. De bine de rău mai făceam rost de discuri... dar cea mai grea chestie care astăzi ni se pare uluitoare că avem internetul la dispoziţie, era documentarea Radule! Mă chema la radio sau la ziar şi zicea: "A câştigat la San Remo Domenico Modugno! Până mâine un articol despre câştigător!" De unde să ştiu, reviste, cărţi, nu erau, nu se aduceau, era practic imposibil... Şi mergeam pe acelaşi fir, să fac rost acum de documentare, tot prin cei care îmi aduceau discuri. Era revista Pop Corn, Bravo, în diferite limbi, şi cei din Ardeal, care aveau legături cu Yugoslavia, cei din Banat, ne aduceau reviste iugoslave sau ungureşti. Plus că la ei se găseau deja pe piaţă reviste ca Pop Corn sau Bravo în germană sau franceză şi mi le aduceau. Din sârbă sau ungară înţelegeam data de naştere, titlul discului şi puteam să încropesc o biografie despre Charles Aznavour pentru un articol. Ulterior am reuşit prin prieteni şi eu şi fratele meu să ne facem abonamente la reviste străine, lucru uluitor în ziua de astăzi adică primeam acasă revista Muzica I dischi din Italia sau New Musical Express, care era o chestie de bază. Dar nu aşa cum se crede astăzi, pentru că din NME aflam date despre muzicienii englezi pe care-i prezentam, dar eu aveam în emisiunea respectivă încă patru solişti sau formaţii, italieni, francezi sau din ţarile socialiste... Aceasta a fost perioada îngrozitoare până-n anii '70, care a continuat, dar nu chiar aşa. Începuse să plece lumea mai mult, apăruseră piloţii de avion şi şoferii de tir care mai aduceau, la care nu erai abonat, dar îi ziceai să intre în magazinul de discuri, să cumperi discul cu Stones să zicem şi mi-aduci şi NME. Revista din săptămâna aceea şi discul. În această luptă pe plan radiofonic şi ziaristic, trebuie să subliniez încă odată, "luptam" cot la cot în aceeaşi casă cu fratele meu. Toate discurile şi toate revistele, toate articolele şi toate emisiunile le făceam împreună le scoteam împreună, deci se uită mereu acest lucru, atunci când sunt invitat la simpozioane sau mese rotunde, toată lumea crede că am fost de capul meu m-am zbătut singur. Nu m-am zbătut singur şi datorită acestui fapt am realizat multe, pentru că eram doi, fiecare aveam relaţii, prietenii lui care fugiseră, ai mei la fel, a fost un mare avantaj că eram doi fraţi şi amândoi am "prins" şi gustul ăsta, fiindcă pentru unul singur era foarte greu. Acestea au fost începuturile şi trebuie să-ţi mărturisesc că este o perioadă extrem de frumoasă, ca să zic aşa, pentru noi şi interesantă, dar care se cunoaşte foarte puţin. Amintirile multora fiindcă mulţi cronicari şi colecţionari de discuri din ziua de astăzi sunt cam de 50 de ani, adică perioada '55 - '70, nu este prea povestită. Toată lumea povesteşte despre primul disc care a fost, de exemplu, Uriah Heep sau Led Zeppelin. Ăhăhă! Până la primul disc cu Zeppelin nenică, au fost tone de întâmplări, de reviste, de lupte, de suspendări, de cenzuri, pentru noi, chestii grele de tot. E greu de înţeles astăzi pentru cei tineri ce însemna cenzură la radio şi în presa scrisă. La Radio, toate emisiunile se făceau pe bandă şi se ascultau de şeful redacţiei, nu se dădea nimic în direct până a apărut în anii '70, Radio România Tineret unde erau emisiuni în direct, dar nu toată lumea intra în direct, muzica trebuia ascultată în prealabil, dar până atunci, deci până-n '70 şi ceva, nu se dădea nimic în direct. Înainte să dai pe bandă cântecele, treceai prin două zăgazuri, ca să spun aşa, unul textul emisiunilor, trebuia să fie scris la maşină, trebuia dat la şeful redacţiei care avea doi adjuncţi, ei citeau textul şi mai ştergeau câte un cuvânt sau două. ... Cea mai bună formaţie din lume, ştergea cea mai bună sau care exprimă sentimentele tineretului american, ştergeai şi asta...

4. .. de adăugat nu adăugau nimic...ştergeau...

Da, nu adăugau nimic. Asta era partea de text. Iar toate cântecele străine trebuiau ascultate de traducători, unul de limba engleză doamna Sanda Aronescu care era mai îngăduitoare şi ştia mai multe limbi străine, care după 1990 a trecut la PRO TV şi alt traducător care ştia ungara, etc. Secţiile la noi la radio, erau de engleză, arabă, sârbă, dacă nu era traducătoare aceasta specializată, trebuia să te duci cu cântecele acolo şi repede îţi dădea o viză... Cântecele aveau o fişă pe care scria Michel Sardou cântecul Je t'aime şi pe spate traducătorul trebuia să scrie ceva banal. Câteodată şeful de redacţie era mai doritor să afle despre ce era vorba în acel cântec şi atunci traducătorul de la secţia franceză trebuia să traducă efectiv, stăteai acolo vreo 7, 8 minute, îl punea de mai multe ori, scria în româneşte textul... Dar nu era de ajuns, că venea un şef şi spunea: "cum nu este nimic nociv? Uite ce spune aici: ne iubim până vom fi doibătrâni"... Asta cu 2 bătrâni este aluzie la conducătorii noştri..." şi nu intra..."Nu intră, Nu vreau să am probleme!" Problema era că nu ştiai niciodată ce înseamnă nociv! De la şedinţele acelea veneau şi ziceau: "Am auzit la radio un cântec care zicea...O bunule Dumnezeu!...facem propagandă religioasă la radio?"... O mon dieusau ceva cu Dumnezeu ! După o lună se uita, dar dacă în cântecul ăsta zicea că "Bunul Dumnezeu să ocrotească dragostea noastră" ... nu intra cântecul ăsta! De ce? "Ni s-a spus la şedinţă azi dimineaţă..." peste o lună uita şi te lăsa cu cântecul ăsta. Deci aveai cenzura text, făceai montajul ăsta lipeai textul de cântec şi te duceai şi ascultai emisiunea. De ce? Textul este vizat ce ar mai trebui?! Unii mai şmecheri, nu ţineau seama de cenzura textului şi citeau tot textul iniţial, s-a întâmplat de câteva ori, unii mai revoluţionari, introduceau cântecul, deşi nu era avizat şi venea şeful şi zicea: "Te suspend! 2 luni nu mai ai voie să faci emisiuni ...'' Trebuia ascultată emisiunea montată! Nimeni nu mai avea curaj să mai facă chestia asta, deşi s-au întâmplat 2, 3 chestii din astea. Un caz celebru e cu Cornel Chiriac, dar au fost şi alţii... Legendele respectă numele mai mari şi din cauza asta se ştie mai mult de Cornel Chiriac. Unul din cei mai mari realizatori, dar prea puţin cunoscut a fost Bogdan Dorneanu, un traducător bun, de mare fineţe şi bun cunoscător al muzicii. RIP!

5. Faţă de zilele noastre, cam în ce proporţie se dădea efectiv muzică românească atunci?

Dintr-o oră aveam procentele de care ţi-am zis. Emisiunea dura 4 ore în total. Era Radio Recording , făcut de Tavi, iar eu făceam Estrada Duminicală care avea două ore, de la 15 la 17. Fiind făcute pe bandă, rolele nu puteau fi mai mari de o oră. Şeful redacţiei asculta 4 cutii mari cu cele benzi de câte o oră. Pe el nu-l interesa amsamblul emisiunii de 4 ore, el vroia să se ţină de o regulă pentru cele străine, restul româneşti. Pe vremea aceea vorbeai, regret mult perioada aceea, se vorbea destul de mult, se dădeau date, nu era vorbărie goală sau glume. Lumea învăţa câte ceva. Nu era ca acum 5 minute vorbe şi 55 minute muzică. Atunci erau cam 20 de minute vorbă, restul de 40 muzică. Acum e altceva, prost adică...Trebuia să faci socoteală în 35, 40 minute îţi încăpeau cam 11, 12 cântece şi aşa îţi reiese că rămâneau de dat cam 5 cântece româneşti. Proporţia era onorabilă, iar din acestea 5 româneşti aveai voie să dai 1 folk, unul rock şi 3 de muzică uşoară. Nu puteai să bagi 5 rock sau 5 folk. Aici era un alt şurub. "Domle', nu poţi să dai recital Roşu şi Negru!" Din când în când dacă era un Roşu şi Negru mai melodios, îl mai lăsau, ca un fel de muzică uşoară, dar nu prea mergea de multe ori. Era o proporţie clară atunci. Care era partea proastă fiind ascultată pe oră? Cum mi s-a întâmplat mie sau fratelui meu, într-o emisiune de 4 ore, trebuia să prezinţi 6 sau 7 cântece englezeşti şi făceai calculul aşa: în prima oră nu dau niciun cântec englezesc şi dau numai româneşti, a doua la fel şi în a treia dau toate. Nu se putea aşa ceva, nu aveai voie, trebuiau risipite, împrăştiate. De multe ori nu era deranjantă chestia asta. Asta este. Dar au fost cazuri când trebuia să prezinţi - cum erau pe vremea aceea - opere rock, erau legate, cum mi s-a întâmplat mie şi fratelui meu, cu Tommy al celor de The Who. O piesă în prima oră, revenim cu alta şi a treia oră un Pinball Wizard... Colecţionarii sau audiofilii nu mai înţelegeau nimic din imprăştierea asta. Am beneficiat de puţină înţelegere, în prima oră, o piesă, a doua oră alta şi a treia oră daţi patru piese că să prezentaţi operă rock. "Am înţeles domnu' Ursulescu daţi trei în a treia..."

6. Ce făceai în cazul pieselor prog a căror durată este mult mai lungă de 3 sau 4 minute, ştiind că multe dintre ele de abia se lansau în Occident?

Am dat şi de astea, uneori trebuia tăiate, alteori dădeam o piesă de 8 minute ca fiind două. Una singură cu Yes, de exemplu, ca să intre în marja de două englezeşti. Şi mai este o chestie la care mă doare sufletul foarte rău. Nu ţi-am făcut cunoştinţă, o să te chem la o întrunire de a noastră, câţiva prieteni au înfiinţat grupul Cornel Chiriac Forever, un fan club la care sunt membru. Aceşti oameni care au început să asculte muzică rock după 1970, consideră că niciodată la Radio România nu s-a dat muzică străină sau dacă s-a dat, nu a fost bună. lucru care sigur că mă jigneşte şi mă doare sufletul. Nu poţi să spui că ascultai muzică englezească când se dădea 2 cântece pe oră! Dar se dădea! Adică eu şi cu fratele meu am fost printre primii dar nu singurii care am dat cântece în paralel cu Europa Liberă şi chiar înainte, dacă se dădea la BBC grupul Jethro Tull în aceeşi zi sau în aceeaşi săptămână am dat şi noi Jethro Tull. The Rolling Stones am dat în aceeşi săptămână, Jimi Hendrix, favoritul tău, am avut single-uri... Sigur că într-o oră când asculţi Jimi şi apoi Zeppelin peste o oră, ţi se pare că nu s-a dat nimic! "Nu aţi fost la zi!". Ba noi am fost la zi! Dar în procentul de 10 la sută, asta a fost! De aceea mă simt jignit. "Bă nu ai dat nimic la radio!" Şi nu este aşa! Aveam discurile erau acasă la noi, ăla era procentul în care ni se permitea să dăm...Totuşi mai observa câte unul "Ieri am ascultat la BBC "Crosstown Traffic" şi l-aţi dat şi voi sâmbătă! Este extraordinar!" Am tot discul, dar ăla l-am putut da. Nu s-a putut da mai mult. Situaţia s-a mai schimbat după 1973, când a apărut Radio 3 Tineret Stereo.

7. Există vreo bandă prin arhivă să faci dovada, cum se spune...?

Asta este una dintre marile mele dureri. S-au şters da! Dar din ce cauză? După 1990, radioul public şi televiziune au fost ocupate de nişte grupuri de aşa zis revoluţionari, cred că-ţi aminteşti, care apăreau la televizor, au fost şi la radio în direct, strigau "AM ÎNVINS!" au stat vreo o lună, două, trei şi s-au numit între ei conducători până a venit guvernul provizoriu. A fost şi o ceartă între revoluţionarii şi cei care au venit la conducere. Se acuzau unii pe alţii, pe nedrept zic eu. Unul zicea că vrea să fie conducător de radio altul la TV, nu putea merge chiar aşa... I-a cam dat afară şi au revenit vechii conducători, din păcate, unii dintre ei mai deschişi, iar alţii de nedorit, mă rog, au revenit pe posturile vechi, dar în perioada cât au fost revoluţionarii stâpâni la radio, au fost nişte nebunii din astea ca în orice revoluţie, care ziceau: "Aveţi numai emisiuni socialiste, daţi la şters, daţi la ars TOTUL!" De aceea şi Doru Ionescu nu mai găseşte aproape nimic. Emisiuni comuniste, Cântarea României, dar acolo erau primele formaţii, primele lor apariţii, le-au şters pe toate... "Aţi dat cântece socialiste ". Au şters tot. Sinistră situaţie, din păcate!

8. Uite LP-urile acestea (îi arăt Formaţii de muzică pop 1, 2, II, IV Electrecord) mai există în Radio? Ar trebui să fie...

O parte da. dar nu multe...

9. Ştiu că Moţu mi-a arătat odată o colecţie pe care scria... aur românesc...5 sau 6 cd-uri...

Da. Le ştiu.

10. Eu am fost cu Stratone să încerc să le scoatem la lumină, am fost chiar la directorul de la Radio Bucureşti, dar nu am putut să trecem de nişte oameni, vroiam să le scot, înregistrările sunt tot acolo... era şi Sideral acolo, etc...Dacă nu se scot acum, nu mai are efectiv cine să le asculte peste nişte timp...

DA. O chestie uluitoare! După ce s-a şters o mulţime de benzi cu vorbe, ceeea ce este dureros pentru mine ca realizator, dar cel mai dureros e că au intrat şi în fonotecă. Vorba noastră ca vorba noastră, dar să ştergi benzi cu Sideral, cu Mondial, Sorin Tudoran şi Chromatic ce aveau cu ei, nu înţeleg? Le-au şters! Înţeleg că au şters emisiuni despre socialism, bun, înţeleg. Să zicem. E ceva îngrozitor.

11. A fost o nebunie sau a fost gândit cineva?

Nu. N-a gândit nimeni. În revoluţii se întâmplă nişte monstruozităţi pe care lumea le regretă amarnic... Ei ziceau că a venit noua orânduire, democraţie, etc... "Au fost nişte ticăloşi înaintea noastră. Îi călcăm în picioare!" Nu au vrut să discute nimic. Aşa se întâmplă la orice schimbare. Încă o dată-ţi spun, o să te chem la o întâlnire de-a noastră la fan clubul Cornel Chiriac cu unii oameni care neagă tot ce s-a întâmplat radiofonic înainte de 1970... Mă doare sufletul. "Ce-aţi făcut voi, ce muzică aţi dat? Dacă nu ascultam la Europa Liberă rămâneam nişte analfabeţi d.p.d.v. muzical!" Eu zic că dacă ascultai cu atenţie, aflai despre muzica franceză sau italiană, despre istoria formaţiei The Beatles, ş.a.m.d., dar trebuia să fii pe radio. Dacă ascultai numai Luxembourgul, nu ştiai. Deci nu e chiar aşa. De ce sunt trist? Că eu cu fratele meu şi cu mulţi alţii, de exemplu inginerul Nicolae Dumitrescu, unul dintre cei mai mari colecţionari de vinyl din Bucureşti, care făcea şi emisiuni, prezentau nişte noutăţi extraordinare, el putea pleca tot timpul şi aducea nişte discuri uluitoare în Bucureşti. La o întrunire de-a noastră a venit Nicuşor Dumitrescu, băiatul regretatului Nicolae Dumitrescu şi a povestit cum taică-său a dus în aceeşi zi un disc apărut atunci. Când a fost la Londra lansarea Led Zeppelin III, seara el a adus la Bucureşti acest disc şi au fost la el acasă Nicu Covaci cu Moni Bordeianu. Au ascultat discul chiar atunci!

12. Lucra în Radio?

Nu. Niciunul dintre noi nu lucra în radio. Colabora ca şi noi. Ăsta este încă un lucru care se ştie mai puţin. Radioul fiind instituţie strategică, de grad zero, în aceste instituţii nu puteai să te angajezi decât cu nişte studii speciale. Cei de la personal erau nişte duri. Trebuia să aduci date despre familie, mama, tată, bunici... Sunt oameni care cunosc istoria socialismului mai bine ca mine care au lucrat la personal şi pot să spună ce indicative aveau ei pentru selecţia oamenilor. "Ce-a fost tatăl dvs.? Stomatolog! Şi avea cabinet particular?" Pleacă de aici, aţi fost exploatatori, urmaş al unui burghez. De multe ori, nici nu-ţi spunea de ce. "Nu avem voie să vă spunem!" Şi atunci o mulţime de oameni ca mine, ca Dumitrescu, fiindcă de exemplu, tatăl nostru a fost în armata lui Antonescu, a fost în Rusia, a fost arestat a fost reprezentant al armatei regale a luptat contra armatei roşii era un fel de element subversiv, a făcut puşcărie în Rusia la Odessa... "Cum vă gândiţi dvs. că puteţi să reprezentaţi poporul român la microfon?" Unii care mai aveu "bube" reuşeau nu ştiu cum... aveau ceva pile, îi cunoşteau, mai le treceau cu vederea, au reuşit. Eram colaboratori, un lucru care se ştie mai puţin, şi care nu se înţelege. Toată lumea mă întreabă, dădeaţi şi voi Led Zeppelin a doua zi sau săptămâna următoare, probabil radioul primea mai târziu decât BBC-ul.? .. Radio-ul nu a primit niciodată niciun disc! Toată muzica străină a radioului, este greu de crezut, toată muzica străină a radioului a fost adusă de colaboratori! Adică discurile care se aduceau, erau ale lui Nicuşor Dumitrescu, Tavi Ursulescu, Florian Pittiş, Mircea Florian, ş.a.m.d. Toate cântecele care s-au dat şi sunt în fonoteca radoului nu au fost proprietatea radioului. Radioul nu avea discurile străine ale sale. Din când în când, soseau din ţările socialiste discuri sau de la casele de discuri străine două trei discuri pe lună. Deci până-n 80 şi ceva radioul avea o nimica toată. Lumea nu înţelege că radioul nu a primit discuri cu The Beatles. Nu avea aceste discuri. E drept că din când în când, se anunţa pe cei de la muzical, că s-a primit un "colet". Şi acolo erau discuri cu muzică populară din Ungaria, 2 discuri de la San Remo şi un disc cu Jimi Hendrix. Ăsta era acest numit COLET, primit în luna respectivă. Restul era înregistrat de pe discurile noastre. Nu le lăsam acolo. Le imprimam în cabina 4B sau în cabina 36 şi le aduceam repede înapoi acasă sau de unde le împrumutam, că nu aveam cum să am o mie de discuri cu Jimi Hendrix şi The Beatles şi eu şi Tavi. Aşa se făcea arhiva. În arhiva radioului sunt acele cutii mici pe care scrie Black Dog cu Led Zeppellin şi pot să-mi amintesc când l-am tras, era foarte cald atunci în noaptea aceea,... sau am în cabina 36 era pe un single şi l-am dus repede înapoi. Benzile acelea aparţin fiecare unor momente diferite când le-am tras. Şi acum se dau acele benzi deseori. Între timp au început să apară compact discurile în radio, sunt multe oficial cumpărate, dar nu foarte multe cum s-ar crede, câteva sute primite nu multe. Zecile de mii de cântece pe care le are radioul sunt aduse de colaboratori. Iar radioul având un canal cultural cumpărau mai mult discuri de muzică simfonică în mod oficial. Cum era pe vremea vechiului regim, adică se repartizau de la fondul guvernului nişte valută. De exemplu 100 dolari pe lună. "Aveţi dreptul la această valută! Cumpăraţi ce vreţi!" Cumpărai ce puteai, iar acele "colete" veneau prin schimburi culturale. Se face o listă şi se aleg 10 discuri de muzică simfonică şi 3 de pop rock. Pop rock mai aduceţi voi, vedem ce mai găsiţi. Dar simfonica era pe primul loc, apăreau chestii noi de la Deutsche Grammophon trebuia luat. Deci acum Radioul are câteva sute de CD-uri, iar de pe vremuri doar câteva... Mă întorc la ce spuneam mai devreme. Astea erau discurile şi aşa se făceau emisiunile. Din păcate emisiunile s-au şters, cu muzică străină sau românească, cred ca si teatrul radiofonic de asemeni. Această ştergere a fost făcută în 2 etape. Prima etapă a fost nebunia de după revoluţie, care a durat puţin, dar s-au şters tone de benzi sau s-au aruncat, iar a doua etapă, în care s-au şters, a fost o perioadă în care s-a făcut tranziţia ca să spun aşa, de la bandă la calculatoare, la digital. Şi acum se mai foloseşte bandă, dar mai puţin, deoarece fabricile care fac bandă s-au împuţinat în lume, pe vremuri cumpărai Orwo, Basf, din Germania sau din Olanda, acum nu mai poţi cumpăra decât de la două fabrici, costă scump, radioul nu are bani, valută şi atunci indicaţia era să nu se folosească prea multă bandă, şi atunci le-a venit ideea să se folosească bandă reştearsă. "Ce emisiune este asta? Estrada duminicală din 1977! Şterge-o domle şi imprimă interviul cu Grigore Leşe că ne interesează mai mult!" Şi s-au şters tone de benzi pe ideea de economie.

13. Cine a avut ideea asta trăznită?

Toţi ... de sus, când te duci să ceri... cică nu avem bani. Era nevoie să zicem de 2 tone de bandă sau 20 de mii de dolari... Consiliul de administraţie zicea că nu sunt bani şi spunea: "Ştergeţi , ştergeţi cutare şi cutare...". Asta a fost a doua perioadă, de nebunie de inconştienţă, care întrece orice lipsă de bun simţ, cam până-n anul 1995. Aşa a fost perioada mea de început şi în presa scrisă şi la radio. Aşa a început colecţia mea şi a lui Tavi de vinyluri. Din păcate, dintr-o inconştienţă a vieţii, a mea şi a fratelui meu, s-a pierdut... Am făcut o renovare acasă, s-a stricat magazia, a intrat apă, am zis că avem CD-uri şi din acea colecţie impresionantă de sute de LP-uri nu mai avem aprope nimic... Erau o avere în ziua de astăzi. Îmi pare foarte rău. Mai are Tavi cam o sută... din 20 de ani şi ceva de colecţionat discuri româneşti şi străine.... s-au dus pe apa sâmbetei. Nu ştiu ce a fost în capul meu, au fost şi probleme de familie, cu casa, etc, a fost o zdruncinătură morală, materială şi financiară care a dus la această pierdere imensă, irecuperabilă.

14. Documentarea a fost atunci o problemă deosebită?

Cea mai grea parte a noastră era documentarea. Începusem să mai primim aceste reviste, reuşisem să ne abonăm la I Dischi şi NME. Apoi primeam BILLBOARD fiindcă Octavian devenise colaborator pentru România al revistei. La noi acasă veneau colecţionari de discuri şi oameni care mai cumpărau discuri şi veneau să se şi documenteze adică diverşi oameni din diferite nuclee din Bucureşti, era nucleul din Drumul Taberei condus de cutare, nucleul din Berceni care aveau şi ei fanii lor, nucleul din Piaţa Romană. Dădeau telefon şi întrebau ce mai este nou ce a mai apărut. Veneau la noi îşi notau din topuri şi încetul cu încetul veneau tone de discuri în Bucureşti. Trebuie să-l amintesc aici pe unul din marii pionieri ai muzicii progresive din Bucureşti, care a fost cu mine la Politehnică, Şerban Stănciulescu. A început ca şi mine ca şi ceilalţi să colecţioneze rock obişnuit sau heavy, după aceea a trecut mai înaintea mea şi a celorlalţi din grupul nostru la o muzică progresivă, a început apoi să treacă spre jazz rock, Weather Report, Gentle Giant, etc, când noi încă rămăsesem la Led Zeppelin, ca să zic aşa, sau Genesis. Trecuse la Soft Machine... Ascultase nişte emisiuni de la BBC de la John Peel, care dădea aceste frumoase nebunii. Avea pe cineva care aducea, un străin de la o ambasadă, cu mare greutate, era foarte greu se întâlneau pe furiş în oraş să-i dea lista ăluia, era chestie de puşcărie pe vremea aia să ai astfel de legături. Erai spion adică. Apoi a trecut spre jazz rock, de genul Miles Davis, adusese nişte discuri de fusion uluitoare. El a fost unul din primii care au adus în Bucureşti, nişte discuri de genul acesta. A reuşit să fugă din ţară la un moment dat, a ajuns la New York, şi deşi era inginer automatician, nu a vrut să lucreze a vrut să fie un boem, a lucrat la o fabrică de ciocolată, a început să ia droguri, dar a murit la 40 şi ceva de ani. I-am căutat părinţii, care stăteau pe strada Londra, şi mi-au zis de aceste nefericit lucru. Unul dintre deschizătorii gustului în Bucureşti pentru muzica de avangardă, pentru fusion şi ni le-a dat şi nouă. Mai trebuie spus încă ceva. Trebuie cercetat, poate o facem împreună. Înainte să plece el a vrut să facă un gest uluitor, a zis că această colecţie de discuri pe care nu vroia să o vândă, vroia să o facă cunoscută la cât mai multă lume, deşi pentru anii '80, era muzică complet de avangardă, King Crimson, VDGG. În piaţa Amzei, este o biserică celebră, Biserica Amzei. Vis a vis este o casă boierească, de tip brâncovenesc, care aparţinea de Biblioteca Centrală de stat , şi mai are şi aici pe strada Biserica Amzei 13, BIBLIOTECA UAP, unde sunt nişte colecţii de discuri, unde a donat colecţia lui impresionantă de discuri progresive şi vinerea făcea audiţii. Muzică progresivă cu Şerban Stănciulescu în anii '70! Când a fugit din ţară a lăsat discurile acolo. În anii '80, m-am dus şi mai era acolo, după '90, nu mai ştiu ce s-a întâmplat. Sunt curios să văd unde a ajuns această colecţie, trebuie să fie într-o arhivă nu avea cum să o fure careva... nu s-a întâmplat ca la radio... Aş fi curios să mă duc într-o zi să mă duc să văd ce s-a întâmplat cu ea. Şi eu am contribuit cu ceva, el avea vreo 19, 20 numere de NME şi i-am mai dat şi eu vreo 50, creîndu-se un fond NME la Biblioteca Bucureşti. Mi-ai trezit această amintire şi vreau să mă duc acolo să văd, dacă se mai păstrează sau a fost revendicat de familia Brătianu sau cine era moştenitor de drept şi dacă nu mai este, să caut să văd unde au mutat fondul de publicaţii muzicale şi fondul de discuri străine.

15. Deci discurile de la radio...erau aduse de numai de colaboratori?

Discurile de la radio erau aduse numai de noi, se asculta uneori chiar în paralel cu Europa Liberă sau BBC aceste discuri, lucru pe ţi-l spun cu multă tristeţe şi cu multă modestie, cu mult necaz în suflet, fiindcă când amintesc lucrurile acestea toată lumea zice că eu şi cu Pittiş, Tavi facem acest lucru ca să ne dăm mari... "După război v-aţi trezit ca să vă daţi mari! Mincinoşilor!" E greu acum când s-au pierdut benzile, să mai dovedeşti că dacă la BBC s-a dat într-o luni de exemplu, Zeppelin, miercuri am dat şi noi... Noi am dat un cântec, ei normal, au dat tot discul, este altceva...Vreau să strâng mai mulţi pe Nicuşor şi încă câţiva ca să dovedim că nu e aşa cum zic ei... Nicuşor Dumitrescu, spre deosebire de mine şi de Tavi, mai are mii de discuri de vinyl străine, de la tatăl său, din anii '60 - '70. Atunci el avea cam 12 ani... Din colecţia sa impresionantă, el a dat primele Dylan la Bucureşti!

16. Totuşi ar putea să mai existe prin arhive, sau din înregistrările acestei perioade poate chiar prin arhivele personale... trase de oameni diverşi, pe bandă acasă...

O să căutam, da! Este o investigaţie de făcut, poate cu un proiect mai vast sau cu un sponsor... Arhiva radioului există 10 la sută la subsolul clădirii, iar 90 la sută se află la Jilava. Acolo sunt nişte depozite mari care sunt depozitele cinematografiei unde se păstrează cutiile cu filme, cu filmările şi documentarele româneşti, şi care a dat şi radiou-lui nişte încăperi. Nu cele mai bune, poate unele igrasioase, care este o nenorocire pentru benzi. Când au fost nebuniile cu ştersul benzilor, şi în anii 70 şi după 90, unii funcţionari mai inimoşi, nu le-au şters, le-au dus la Jilava, dar le-au aruncat pe acolo... Dacă vezi o bandă la radio şi în catalog vezi scris banda ştearsă, înseamnă că au scris pe ea funcţionarii aceia, ştearsă... E ca în Albă ca Zapada... a dus-o în pădure dar nu a omorât-o, el i-a dat drumul, s-a dus la pitici... Ori la Jilava, sunt zeci de mii de benzi, de care nimeni nu ştie nimic ce se află pe ele... Poate o fi din astea cu Sideral aruncate pe jos, prin apă, nu ştiu, presupun doar... Mi-a zis cineva că ar putea să fie, dar este o muncă titanică, şi trebuie cu aprobare, cum zici...

17. S-ar putea repede transcrie în noul format digital, dar...

Asta e idee de-a mea mai veche şi vorbind cu tine mi-am adus aminte de chestia asta cu Jilava şi Biblioteca. Sunt două chestii pe care le-am uitat...

18. Nu ar fi rău de găsit aşa ceva... ascultam la tata de pe celebrul magnetofon Tesla Sonet Duo...chestii din acestea vechi....

DA, nu ar fi rău deloc. Nu numai muzică şi piese de teatru, etc. Sunt voci celebre, oameni politici, voci ale istoriei româneşti, care au fost auzite la radio... unele s-au păstrat. Nicolae Iorga... Să ştergi chestiile astea e o crimă împotriva naţiunii române...

19. Apropo de început ce făceaţi... cum erau distracţiile pe vremea aceea?

Exact asta vroiam să-ţi spun ca o încheiere a părţii de început... fiindcă înafară de activitatea aceasta muzicală şi ziaristică, colecţionarea de muzică şi audiţia nu se poate disocia de ceea ce făceam, de ce trăiam în viaţa noastră de zi cu zi. Au apărut pe internet în ultimii ani, ultimii 10 ani cam aşa, tot felul de amintiri şi postări ai unor oameni cu memoria mai bună decât mine sub denumiri gen "Copilăria noastră", "Ce făceam noi în anii '60?", "Să ne amintim de anii '70!" în care sunt enumerate toate lucrurile pe care le-am trăit eu şi generaţia mea, astăzi foarte uitate. Pe plan strict material referitor la mâncare, iar altele pe plan moral... viaţă, muzică, ş.a.m.d. Ascultarea muzicii începusem să ţi-o plasez în contextul situaţiei politice de atunci, în care ne strecuram întreţinerea acestui hobby, fără să intru prea adânc în viaţa pe care o duceam noi, legată de haine de pildă. E greu de crezut astăzi, a fost o perioadă grea în care şi mâncarea şi stofele se dădeau pe cartelă! Adică dacă vroiai să-ţi faci haine trebuia să ţi le faci la croitor, încă nu începuseră să apără fabricile de confecţii, se făceau mai mult salopete sau haine de lucru, şi dacă vroiai să-ţi faci o fustă, un taior, un costum trebuia să te duci la croitor, erau mii de croitori în Bucureşti, dar cu timpul a dispărut această profesie.

20. Se purtau pălării...

Da. Şi din cauza aceasta, cei care plecau în străinătate, care aveau anumite funcţii de conducere aduceau cupoane de stofă. Ziceau: "Am adus un cupon de stofă englezească! Cum să dau 5 dolari pe un disc? cu 5 dolari am cumpărat 2 metri de stofă englezească adevărată şi îţi faci un costum şi tu frate-tău! Cum să aduc un disc..." Adică aduceau cu totul altceva... Nu-ţi mai spun, că în prima perioadă, cea mai îndepărtată ca să spun aşa, noi nu ştiam ce este ananasul, portocalele şi bananele. Adică pare ridicol astăzi, dar atunci era o bucurie extraordinară când venea cineva şi zicea: "Pst! V-am adus de la Paris 2 banane şi-un ananas!" Am vorbit cu vameşul... "Ce aveţi aici? Un cupon de stofă, un ananas şi 2 banane ... în filmele americane am văzut banane!" Cum să-ţi zic Radule? Par de domeniul incredibilului! Nu se aduceau, Ceauşescu nu făcuse încă legături bilaterale, cu schimburi, etc... Tot din filme sau din reviste, croitorii mai dibaci aveau revistele de modă şi croiau costum cu trei nasturi şi cu două cute la spate, nu se mai purta cu o singură cută, pantaloni evazaţi, dar cu ce talie înaltă sau joasă... La un moment dat nu se mai purta curea la pantaloni era puţin ţărănesc cu curea...se purta cu o bridă. Lucruri destul de greu de explicat astăzi. Pantofi la fel. Cupon de stofă mai aduceau, dar pantofi?! erau scumpi, chiar foarte scumpi. Atunci pantofii se făceau de comandă. Nici fabricile de pantofi nu apăruseseră, iar Guban exporta mult. Marile fabrici Dâmboviţa, etc, făceau pantofi, dar nu erau prea frumoşi, dar făceau... După aceea au început să apară pantofii de piele adevăraţi româneşti. Deci te îmbrăcai dacă aveai bani, dacă nu, cum puteai...

21. Ce să te gândeşti să te îmbraci rock?

Da. Nici nu se putea descrie bucuria cuiva care avea blugi.

22. Ştiu da! Eu am făcut primii 2 ani de liceu la Brăila şi-mi aduceau vaporenii blugi....erau Roy Rogers vroiam să văd dacă stăteau în picioare după ce îi spălam...erau cauciucaţi.

Da, marinarii aduceau. Ştiam toate mărcile...Tu zici de perioada ta eu vorbesc cu foarte mult timp înainte... Singura marcă acceptată era cea căreia ani de zile i-am zis Levi Strauss ca să auzim după aceea că se zice Livai Stross. Sigur că apăreau şi alte mărci, de obicei erau foarte scumpi. Era unul în şcoală care avea şi era unul care era mai slab care avea şi el, doi erau în toată şcoala. Era o chestie... apărea în blugi, dar şi mai tare era să ai geacă de blugi... Era unul pe cartier! Apăruseră dansurile, rock and roll! Se dansa la ceaiuri şi se mai dansa în acea perioadă de tranziţie când s-a trecut de la muzica lui Belafonte şi Sinatra la rock and roll, se mai dansa vals şi tango. Iar imediat după rock and roll a apărut twist-ul! Şi a fost o perioadă odată cu twistul imediat erau tot felul de dansuri cu paşi ciudaţi, modificări ale twistului, era un dans Hully-Gully altul Mashed Potatoes, aveau nişte mişcări şi paşi mai speciali dar pe fundament de twist. Găseşti pe net dansurile anilor '60, îmbrăcămintea anilor '60, etc şi bineînţeles pentru cei care căutau un anumit şic al îmbrăcăminţii erau în Bucureşti câţiva croitori care prinseseră firul modernităţii, nu erau cum se spuneau, bătrânicioşi, şi toată lumea zicea vezi că: "în piata Buzeşti este ăla care face ghete ca a lui Beatles..." Ce însemna asta? erau cele care aveau elastic într-o parte... până la gleznă, cu puţin toculeţ, ascuţit, pătrăţos puţin, şi cu elastic pentru a se lărgi pe formatul piciorului... Era o coadă acolo, peste o lună sunt gata. "Am comenzi serioase aici..." şi tot aşa vreo 2, 3 care făceau lucruri speciale. Unul dintre primii purtători de modă erau cei de la arhitectură. Eu fiind colaborator la Clubul Arhitecturii din 1969, fiind şi prieten cu ei, ei mă duceau la un croitor al lor care făcea redingotele acela speciale... În anii 60 erau nişte formaţii englezeşti care apăreau la Top of the Pops aveau nişte redingote mai lunguţe pănă la genunchi, The Kinks aveau aşa ceva, evazate cu doi năsturei în spate, cu nasturi îmbrăcaţi în stofă, cu guler puţin mai înalt, cu mânecile puţin evazate, când apăreai îmbrăcat aşa erai un şic la un ceai... Nu erai cu costum clasic cum făceau croitorii bătrânicioşi...Deci o epocă extraordinar de colorată, sigur că era grea, acum îmi amintesc cu plăcere, dar fiindcă eram adolescent, şi nu pot să-mi amintesc de greutăţile părinţilor noştri. Adică părinţii noştri, era generaţia care studiase şi a apucat să trăiască puţin şi pe vremea Regelui Mihai, şi după aceea i-a lovit noul regim şi cu discreţie uluitoare Radule, ne fereau de aceste greutăţi majore ale traiului de zi cu zi. Ce facem că nu avem cartofi... Îi vedeam înnebuniţi să cumpere de la ţară o plasă cu 5 kg de cartofi...hai să facem rost de bani să-ţi faci costumul ălă...sau jacheta aia, fără ca eu să le cer...era rău de tot din acest punct de vedere...cu mălai şi zahăr pe cartelă, să cumperi cartelă de la unul care nu avea nevoie de 3 kg cât se dădea, îţi dădea ţie 2 kg, erau mari sacrificii care se făceau, dar care mi s-au şters din memorie... Când povestesc chestia asta lumea se miră. De exemplu, Neagu Djuvara poate îşi aminteşte mai bine, are copii de vârsta mea, ce sacrificii făceau ei... Eram copii pe vremea aceea, eu nu-mi amintesc decât de partea de haine, de ghete, de The Beatles şi mai puţin de alte aspecte, deoarece părinţii ne fereau, de faptul că lucrau noaptea, dimineaţa să ne ajute cu traiul. Hainele nu puteau să le înlocuieşti. Se întâmpla ceva la pantaloni, stăteau părinţii să le ţeasă, nu existau aparate de remaiat, de stopat. Să nu cumva să-ţi rupi pantalonii la joacă! La fotbal... era o nenorocire. Trebuia să le coasă ca-n filmele lui Walt Disney... Coseau noaptea găurile din pantaloni ca să poţi să te duci la şcoală a doua zi! Toate chestiile astea... pantofii dacă îţi rămâneau mici, îi pasau unui văr sau unui frate mai mic, dar transformaţi în sandale... Le tăiau vârful şi spatele şi se făceau pantof sanda şi mai puteai să-i porţi 2 ani. Te duceai la un cizmar, care ca şi croitorii erau în mare vogă, la mare căutare, şi-i purtai vara. Deci partea asta nu o ţin foarte bine minte. Eu ştiu de twist, ascultam radio Luxembourg, care era sursa noastră principală de informare, iar cei mai elitişti ascultau radio Veronica, cred că era olandez. A fost şi un film englezesc Pirate Radio, dar cu DJ erau englezi, fugiţi de la BBC. Cred că a rulat şi pe ecrane acum câţiva ani... (n.r.The Boat That Rocked din 2009) A făcut un studio plutitor şi emitea din largul mării, din afara graniţelor teritoriale ale Marii Britanii, avea un semnal mai bun decât BBC, se auzea foarte bine, dădeau şi reclame, ultimele noutăţi. Erau plătiţi foarte bine DJ-ii, după aceea s-au întors la BBC. Dar radio Luxembourg era de bază, Radio Europa Liberă nu emitea încă... mai era Radio Ankara care între 11 şi 12 dădea muzică engleză pe ultra scurte, etc. Găseam posturi din astea şi vorbeam între noi, le notam că să ştim să cerem single-uri. Cântece se cereau pe vremea aia şi nu albume. Mulţi dintre noi aveam colecţii de single-uri. Asta era viaţa. O parte din aceste amintiri ale mele, care sunt parţiale, o să-ţi trimit şi ţie, de pe internet nişte amintiri, lucruri din viaţa noastră concrete, fizice, financiare, uluitoare cum sunt astea cu costumele, cu pantofii, cu încălzitul caselor... Existau acele sobe numite Godin, după aceea au apărut nişte hardughii din tablă, făcute la Satu Mare, sobe cu gaz se numeau, înainte de caloriferele electrice astea erau... O perioadă şic era să porţi helănci... şi alt accesoriu pentru vremea ploioasă să porţi fâş... Deci cei care aduceau de afară cupoane aduceau şi fâşuri şi helănci. Le vindeau şi îşi scoteau banii pe acel "transport"... Era moda la TV. Aşa apăreau la TV chitariştii ce aveau acele helănci, pe gât cu gulerul întors. "Am văzut pe ăia de la Small Faces erau cu helănci băieţii!" Toate chestiile acestea apar pe internet şi când mi-amintesc de ele îmi revin în minte. Eu nu am aşa o memorie fotografică cum au cei care au scris, lucruri de mâncare cum ar fi şerbetul care a dispărut aproape complet... Alt lucru care se aducea în pachetele astea erau ciorapii de damă... pentru că la noi nu apăruse relonul, marile combinate chimice de la Oneşti, Săvineşti, etc. care acum au dispărut... femeile aveau ciorapi de aceea groşi, chiar acelea elegante care erau cu jartiere, nu erau ciorapi chilot. Cei care aduceau helănci şi fâşuri, aduceau şi teancuri de ciorapi de nailon, care se vindeau la nişte preţuri mari de tot. Strângea bani din greu o femeie ca să-şi cumpere o singură pereche. Fiindcă erau foarte scumpi, apoi au apărut ateliere de remaiat... Apăruseră ciorapi pentru toate vârstele, pentru adolescente, pentru fetele din liceu... era o eleganţă cum era la băieţi blugii aşa erau la fete ciorapii. Pare incredibil ca să dai telefon sau să scrii o scrisoare cuiva de afară pentru aşa ceva. Singurul mod de comunicare bun era scrisoarea. Pentru telefoane trebuia să faci o comandă. Dădeai telefon: "O comandă internaţională vă rog!" ziceai :"Aşteptaţi că e linia ocupată şi peste o oră venea legătura... Liniile existau, dar ca să controleze toate convorbirile ele erau conectate prin centrală... Atunci, scriai scrisori în ideea naivă, că acestea nu se deschideau... Oricum dacă cereai blugi sau discuri nu ţi-o confisca... dacă scriai "prostii" despre ei... "Am fost în raionul Săvineşti şi am văzut că s-a construit o nouă fabrică"... Asta era spionaj, şi atunci apăruse acel obicei Radule care ne-a însoţit pe noi 30 de ani... generaţia mea, dar s-a pierdut astăzi... de Sărbători să-ţi trimiţi felicitări!

 (va urma)

Interviu realizat de Radu Lupaşcu
25 august 2011
Foto FSU: Tudor Macovei

Opis foto: Arhiva personală

1. Kardex cântece româneşti.jpg 

2. Raft cu Kardex cântece străine.jpg 

3. Magnetofon radio.jpg 

4. Eticheta de pe banda cu emisiune.jpg 

5. Kardex cântece străine.jpg 

6. Fişa Kardex cântec A.Similea.jpg 

7. Fişa Kardex O'Jays.jpg 

8. Verso fişăKardex O' Jays cu traducere cântec, viza tehnicăsemnatăFlorin Bogardo şi viza cenzură(B.E. - bun de emisie).jpg 

9. Detaliu cotor biblioraft Kardex.jpg 

10. Cabinetul 42.jpg 

11. Uşa studioului (cabina) 41 A.jpg