Arta Sunetelor

 

 Interviu cu Ibrahim Ferrer

AS_009 
“Nu mi-a plăcut nici să dau ordine, nici să critic oamenii, detest să spun nu celor pe care îi iubesc” 
Ibrahim Ferrer (Ferrer Planas) este cu siguranţă una din vocile celebre ale lumii. Prinţ al boleroului şi maestru al improvizaţiilor vocale acesta a împlinit de curând 76 de ani. Cunoscut abia din 1999, odată cu lansarea proiectului lui Ry CooderBuena vista Social Club, Ibrahim Ferrer a cunoscut faima mondială în scurt timp, graţie naturaleţii cu care cântă şi în special a respectului faţă de muzica tradiţională cubaneză. În anul 2000 a câştigat primul său Grammy, Best New Artist, la 73 de ani! şi a mai fost nominalizat de mai multe ori cu Latin Grammy. Concertul european început pe 1 aprilie în Polonia a inclus Ungaria, Austria, Slovenia, Rusia, Macedonia, Croatia, Serbia, Cehia si România în 24 ş 25 aprilie.  

Cântaţi de peste 60 de ani. Ce înseamnă muzica pentru Dvs ?

Pentru mine muzica înseamnă totul. Fără ea nu cred că a-şi fi în starea în care mă aflu acum. E o bucurie, plăcere şi o dragoste, un mod de viaţă. În ultimii ani, recunosc, un mod de viaţă foarte invidiat.

După Pacho Alonso Orchestra, Orquesta de Chepin şi Beny More, în anii '80 aţi dispărut brusc până la fenomenul Buena Vista. Daţi-ne câteva detalii despre acei negri ani '80 (spuneaţi că atunci "I had given up on music").

În 1991 m-am pensionat. În 1996 deja m-au căutat pentru a reveni, astfel încât am fost foarte puţin pe bară, ceea ce însemnase că-mi rămăsese ceva valoare în muzică. Am revenit foarte repede, dovadă proiectele la care am participat şi pentru care sunt tare mândru. Sunt bucuros că pot aduce în Europa muzica tradiţională cubaneză şi de asemeni în ţara dumneavoastră.

Spuneaţi cândva: "they always denied me the possibility of putting my name on my music". Cine erau 'they' şi de ce v-au interzis ?

După ce m-am despărţit de Pacho, următorul dirijor de care am avut parte, mi-a zis că nu am voce de cântat bolerouri, nu am ce să caut în poziţia de star, de voce principală. Dirijorul acesta nu mă lăsa să ies niciodată în rândul întâi şi chiar am o amintire neplăcută din această perioadă. Pe coperta ultimului disc la care lucram atunci apăreau tot felul de nume, iar numele meu nu era menţionat nicăieri. Asta m-a supărat îngrozitor. De ce nu era trecut şi numele meu ? De ce ? “- De ce ? Pentru că tu nu eşti o figura!” (n.r. un star) Cum eu nu sunt o figura? Iar eu m-am gândit că asta se datorează faptului că eu nu am fost pus în situatia lor, de-a cânta în faţă. Atunci probabil că lucrurile s-ar fi aranjat de la sine. Adică celebritatea mea ar fi venit mai devreme. Era totuşi ceva care mă ţinea acolo. În contextul ăsta mizerabil. Dragostea mea pentru muzică. Dar, totuşi, la 70 de ani nu mai am  rezistat şi m-am hotărât să mă pensionez. Ei bine! Acum, aceştia, sunt faimoşi în Cuba, iar eu sunt cunoscut în lumea întreagă. Am arătat în final că sunt mai bun ca ei.

Cum v-a redescoperit Juan de Marcos Gonzalez (omul lui Ry Cooder) pentru proiectul Buena Vista?

Stăteam acasă şi curăţam pantofi. Asta a fost meseria mea de atunci, curăţător de pantofi. Şi vine Juan de Marcos mă claxonează şi mă strigă. Vino să cânţi! Am nevoie de tine pentru un singur cântec, pentru un disc pe care-l pregătesc acum! Pe discul care-l făcea cu Buena Vista Social Club, lipsea un cântăreţ pentru unul din cântece. Unul din instrumentiştii care înregistraseră pe disc m-a recomandat pe mine. “Pă-i, ia-l pe Ibrahim Ferrer! Dar crezi că poate? Este liber şi poate!” Eu iniţial m-am opus, că nu o să-mi scrie numele, că o să câştig puţin, că nu o să iau nici 50 centagos la o înregistrare. “Nu! Aici condiţiile sunt diferite, ai să vezi!” M-au convins şi aşa am ajuns în Buena Vista Social Club. 

Spuneţi-mi câte ceva din amintirile primei prezenţe în Europa de est (Cehoslovacia, Uniunea Sovietica - 62).

Prima dată am fost invitat să cânt în Franţa. La Fete de L’ Umanite. În 1962. Apoi, fiindcă Cuba avea relaţii foarte bune cu Cehoslovacia, am fost contactat pentru un concert acolo. După care m-au invitat cei din Rusia. Era în timpul crizei octombrie. Apoi am fost cântat în Estonia, la Talin. A fost foarte frumos, foarte plăcut. M-am întâlnit cu Nichita Hruşciov care m-a tratat foarte bine, mi-a strâns mâna cu amabilitate. La fel ca Fidel Castro în Cuba.

Radu Lupaşcu

 

Baicea Blues Band

conquette.jpg

Afis_Brezoi.jpg

Afis_Rockstadt 2017.jpg

Afis_Festival Enescu 2017.jpg

Afis_Candy Dulfer.jpg

Afis_Hiromi.jpg

Afis_Marele Cor al Armatei Rosii.jpg

Afis_Havasi.jpg