Arta Sunetelor

 

Interviu cu Ioji KAPPL

Nu sunt un nostalgic. Unii dintre dvs. sunteţi de acord cu mine, că trebuie să iubim şi cinstim valorile pur româneşti. Am subintitulat acest dialog: Interviu cu "maşinăria" germană. Veţi vedea de ce. Am început cu lucrurile un pic mai dureroase şi din câte socot eu, necesare ca explicaţii în special pentru publicul care îi ştie de o viaţă şi care, vrea să vină la concertelor ambelor trupe: Pasărea rock şi Phoenix. Eu unul, continui să o fac. Important va fi ca tineretul, generaţia facebook cum s-a auto(de)numit ea, trebuie să ştie adevărul despre muzica Phoenix şi problemele grupului, spuse de unul din "jucătorii" importanţi ai scenei muzicale româneşti. Ioji Kappl este un profesionist al instrumentului care l-a făcut celebru şi un compozitor carismatic. "Astfel este Roc,/ crud şi aprig zgriptor de Levant/ Nu mănâncă foc, / însă e temut de elefant."

Ioji Kappl.jpg

1. Se spune că, cine nu are trecut nu are nici viitor. Sunt destui tineri, dintre aceia care susţin că viitorul începe cu ei.... Cu voia ta am să fac două comparaţii. Prima PSD versus Phoenix. Un partid ca un bolid, un tren care mergea (distrugea orice obstacol) bine condus de unul din stafiile trecutului nostru comunist şi, un grup rock, Phoenix, condus, tot aşa cu mână de fier, care părea că după evenimentele din 1989 a renăscut pe plaiurile mioritice. Primul a fost oprit, la timp, de o "maşinărie" germană, solidă, inexpugnabilă, gata să refacă, exact ca în istorie, statul de drept fără corupţie şi concesii...De cealaltă parte, a ieşit la rampă Pasărea Rock, un grup de profesionişti fermecători, cu personalitate, care trebuiau să-şi respecte statutul de muzician şi publicul rock. Mă întorc la PSD şi spun că mă tem, că trenul a deraiat cu totul şi trebuie dus la fiare vechi (ce e de dus la fiare vechi) şi lăsat în circulaţie, ce mai este sau ce ar mai putea fi noua garnitură a trenului viitorului social-democrat. Ce speranţe mai ai, personal, de la grupul Phoenix şi liderul său?

Asta cu mașinăria germană n-am înțeles-o prea bine. Îmi sună ca un complot. Pot doar să spun că dacă neamțul se apucă de o treabă, o duce până la bun sfârșit. O trăsătură de caracter bună. Nu găsesc potrivită asocierea pe care o faci între ceea ce facem noi, muzicienii și ceea ce se-ntâmplă în politică. Noi ne ocupăm de "arta sunetelor",/;-) aceasta fiind o constantă, pe când politica reprezintă după părerea mea o variabilă. Și acum referitor la întrebarea ta: dacă te referi la Phoenix-ul anilor '70, acela care a creat muzica nemuritoare pe cele trei discuri, pietre de temelie ale rock-ului românesc, care dăinuie și astăzi în inimile multor români, acela a încetat din viață la plecarea noastră din România fără Baniciu. Încercările reînvierii Phoenix-ului după '89 au eșuat din cauza frânării creativității noastre, a membrilor formației, de către liderul ei și pentru că tot acesta l-a transformat într-o înstituție de făcut bani, folosindu-se din plin de numele și renumele noastre, alocându-și din profit partea leului. Grupul care activează azi sub același nume e altceva. Eu doresc acestui Grup mult succes, chiar dacă el nu trebuie să înceapă totul chiar de la zero ca alte grupuri noi, putând profita de brandul creat de noi în anii aceia de neuitat, anii '70. Speranța mea de la Covaci este să aibă cândva puterea să-și recunoască greșelile grave pe care le-a comis față de noi "cei ce ne-am perindat pe la Phoenix" și să înceteze cu amenințările și cu huliturile (huleala/hulelile) la adresa noastră.

2. A doua comparaţie ar fi România vs Phoenix. Phoenix a însemnat şi încă mai înseamnă un model de trupă concept pentru industria muzicală şi un produs de export foarte bun versus România care încă nu şi-a epuizat (valorificat) potenţialul său cel mai de preţ... turismul. Cine repune trenul pe şine? Cu alte cuvinte, tânăra generaţie va lua trenul Păsării Rock şi va zbur(d)a pe aceleaşi coordonate Phoenix şi aici mă refer la oamenii cu care s-a construit această trupă, Ioji, Mircea, Ţăndărică, Gram, deci la voi, mă refer la costume, costumaţie şi mă mai refer, la atitudinea fermă rock pe care o afişaţi ! ?

Nu! Și e bine așa! Fiecare generație își are limbajul propriu prin care-și exprimă ideile și sentimentele, așa cum ni le-am creat și noi în tinerețe, atunci când ne-am căutat singuri drumul. Socotesc că e greșit să ai pretenția că ai găsit șablonul potrivit tuturor celor care vor să facă muzică. Socotesc chiar nerușinată atitudinea profetică a unor colegi în acest sens. A încadra tânăra generație în niște șabloane create de tine, înseamnă că urmărești niște scopuri meschine ascunse, înseamnă să-i răpești libertatea, pentru care ai luptat tu însuți.

Ioji Kappl 1.jpg

3. Sunt unul dintre cei care deplâng spargerea grupului Phoenix şi care mi-aş fi dorit continuarea activităţii după '89 în formula consacrată (de aur de pe Cantafabule) indiferent de compromisurile care puteau fi făcute de o parte sau de cealaltă. Eşti de acord cu mine că puteau fi trecute cu vederea, având în vedere atitudinea autoritară a liderului şi pe de altă parte maturitatea unor profesionişti şi când spun asta mă şi văd că sap în piatră acest adjectiv-comparativ întocmai numelor componenţei de aur a trupei Deep Purple ?

Treci cu vederea o dată, de două ori... de zece ori dar nu la infinit. Înțeleg foarte bine nostalgicii care visează la o reunire a "Formulei de aur" a Phoenix-ului, lucru care e imposibil atât în situația actuală cât și în viitor. Ar fi oricum o reunire artificială, pentru că nu s-ar baza pe relații de prietenie ca acea "Formulă de aur" din anii '70. În afară de asta, mă simt mult mai bine în noul proiect al nostru "Pasărea Rock", în care suntem 4 (ex) Phoenix-i din 5 (3 din Formula de aur) și în care-mi pot realiza ideile și compozițiile, lucru care la Phoenix era imposibil. La Pasărea Rock realizăm tot ce la Phoenix nu era posibil. Fiind vorba de muzică, una dintre cele mai importante activități ale unei trupe sunt concertele. În concerte elementul principal e sunetul, pentru că prin el îți transmiți muzica. La Phoenix a existat întotdeauna problema cu sunetul și după câte am auzit există și astăzi la noul proiect care poartă același nume. La Pasărea Rock n-a existat această problemă din start, pentru că avem întotdeauna același sunetist, pe care-l respectăm și-l plătim!

Mircea Baniciu Ioji Kappl.jpg

4. Avem o echipă de muzicieni destoinici în Pasărea Rock şi o "grădiniţă" cu copii talentaţi, şcoliţi de Nicu, în spiritul grupului Phoenix, de la care putem spera acea refacere din propria cenuşă. Publicul va avea clar de pierdut... mai ales că acel rezultat al procesului, unic în lume, dă câştig de cauză ...SĂ NU SE CÂNTE PIESE PHOENIX...Eu nu pot să înţeleg treaba asta cu capra vecinului... până când?

Talentul poate fi cârmuit într-o direcție greșită, mai ales la vârstă fragedă la care-ți formezi urechea muzicală, motorica și degetația. La vârstă fragedă, fiind în formare, ești asemenea unei sugative, sau unei benzi magnetice, care acumulează totul. Însă în ceea ce privește interpretarea, ești asemenea unui papagal, care imită niște cuvinte fără să le înțeleagă. Acești copii de care vorbești nu și-au consolidat încă personalitatea ca să poată face față cerințelor unei trupe rock, fără să sufere cândva de urmări grave. După părerea mea, acești copii talentați ar merita șansa dea-și putea consolida personalitatea și talentul întâi prin studiu în loc să fie sacrificați pe scenă ca atracții pentru public. Dar asta-i treaba părinților!

"Să nu cânte piesele Phoenix"! Aceasta pentru ca să nu existe pentru public posibilitatea comparației actualului grup Phoenix cu autenticul, pe care-l reprezentăm noi. Piese Phoenix cântăm oricum, pentru că piese ca Pasărea roc...and roll, Uciderea Balaurului, Filip și cerbul, Pasărea Calandrinon, Vasiliscul și Aspida etc. îmi aparțin, iar Andrii Popa e compoziția lui Mircea Baniciu. Dacă "el" crede că va avea mai mult succes prin faptul că ne interzice să-i cântăm compozițiile, se înșeală amarnic. Avem la Pasărea Rock o serie de piese noi ca "Legenda", "Praznic năprasnic", "Călușandra", "Hora fără de hotar", "Zoreaua", "Epitaf", "Pe Argeș în jos", care se bucură de mare succes la public. Putem liniștiți să renunțăm la acele piese. Hotărârea instanței care ne interzice interpretarea pieselor cu pricina nu e definitivă, așa că noi le putem cânta în continuare, pentru că publicul preferă să le asculte în interpretarea autentică.

5. Ultima carte scoasă de Nicu Covaci, "Giudecata înțelepților". Cât este adevăr pur, referitor la sacrificiile făcute în Occident şi cât este cultul personalităţii? Sincer eu admir atitudinea de lider şi nu o condamn. Ceea ce simt că nu este înregulă este exacerbarea cu orice preţ a acestei atitudini coroborată cu deliciul presei (de scandal) pe această temă în speranţa unui rezultat favorabil succesului... comercial.

Astăzi toată lumea a început să scrie cărți. Ba unii scriu chiar mai multe cărți decât cele pe carele-au citit. /;-). N-am citit cartea lui Nicu Covaci, dar multe din cele auzite de la colegii mei, care sau încumetat s-o citească, îmi sunt deja cunoscute din publicații anterioare cărții. Dacă scrii un roman ai posibilitatea și libertatea să modifici lucrurile. Dacă însă scrii o carte cu conținut autobiografic în care apar persoane din cercul tău cu nume autentice, n-ai voie să modifici în niciun fel realitatea fără riscul de a dăuna într-un fel sau altul acestor persoane. Covaci o face în modintensiv în această carte. Cu minciuna vom fi cândva confruntați oricum. De "Giudecata înțelepților" nu scapă nimeni.

Mesterul Manole.jpg

6. Ai făcut opera rock "Meşterul Manole", ai scris piese pentru Phoenix, dar şi alte trupe în care ai activat în Germania. Este foarte puţin cunoscută activitatea ta din Germania, din grupurile Madhouse şi Lake. Ce poţi să ne spui despre aceste grupuri? Ai cântat într-adevăr şi... blues?

Da, am cântat și blues! De ce nu? Blues-ul pare a fi ușor de interpretat și la îndemâna tuturora. Eh, vreau să spun că nu e chiar așa. Blues-ul are foarte multe facette. Cu cât te ocupi mai mult de el cu atât descoperi mai mult aceste facette. Dar blues-ul trebuie să-l simți și să-l iubești, chiar să te consacrii lui, pentru că e o lume aparte. Eu am activat cam o jumătate de an într-o formație de blues numită "Blues company" din Osnabrück, dar am simțit că menirea mea e alta. Povestea mea pe scurt este: după destrămarea Phoenix-ului, în toamna anului 1978, am format cu Ovidiu Lipan și cu Erlend Krauser grupul trio Madhouse. Cu Madhouse, în colaborare cu o agenție de concerte, am avut nenumărate concerte în toată Germania, participând și la festivaluri în Danemarka și Olanda. În ultima perioadă Phoenix și la începuturile perioadei Madhouse primisem ajutor de șomaj de la Statul German. Cu acești bani am plătit în rate o mare parte din datoriile pentru chirie, curent, apă și încălzire, restul îl puneam la comun, pentru cumpărături. Mai țin minte cum ne zicea Covaci, după '89, să nu cumva să afle cineva că luasem ajutor de șomaj. De ce să nu recunosc acest lucru cu atât mai mult cu cât aceasta ne-a fost de mare ajutor pentru noul start. La acest ajutor am putut renunța în scurt timp, după ce am început să ne câștigăm existența prin muzică. Eu, pe lângă activitatea cu Madhouse, unde se făceau repetiții zilnic, eram și profesor de bas la școala de muzică din Osnabrück, unde am activat doi ani, până-n 1981, când am plecat la Hamburg, fiind solicitat să fiu membru al formației Lake, o trupă din Hamburg cu 3 discuri Top 10 în SUA, imprimate cu producătorul formației Chicago, Jim Guercio, la studiourile Caribu Ranch din Canada. La această trupă, cu experiența unor turnee alături de Bob Dylan, Carlos Santana, Chicago, Genesis etc în toată lumea, am activat între 1981-86. Paralel cu Lake mai eram și membru al formației Heinz Rudolf Kunze & Verstärkung, cu care am ajuns în 1985 pe locul 1 în topurile germane, ceea ce a însemnat până în 1994 când am părăsit trupa după 14 ani decolaborare, mutarea concertelor din cluburi în săli de sport. Compoziții am făcut la toate aceste trupe.

7. Trupa Color (din Petrila) a fost prima ta trupă. Ce poţi să ne povesteşti despre ea?

Color a fost prima mea trupă adevărată. Până la înființarea Color-ului, am cântat la acordeon în trupele școlare, cu care participam la concursurile interșcolare și la serbările școlii. Color activa la Casa de cultură din Petroșani, unde cânta la seri de dans, baluri, "Joia tineretului", aveam și spectacole cu soliști ai Casei de cultură și făceam chiar turnee în jurul Petroșanilor cu soliști vocali cunoscuți în toată țara ca Dan Spătaru, Anca Agemolu, Gioni Dimitriu. Aveam concerte cu aceștia la Petroșani, Hațeg, Deva, Hunedoara etc.și venea cu noi chiar și Horea Șerbănescu. Deci pentru mine Color a însemnat foarte mult ca experiență. Am activat la Color până la plecarea mea la Timișoara în 1969.

8. A existat un pian color inventat de un călugăr iezuit... la apăsarea de taste dădea drumul la o proiecţie de lumină colorată. Şi nu numai el. Ligeti (György Sándor Ligeti n.r. născut în Transilvania), Olivier Messien, s-au preocupat foarte serios de combinarea vizualului cu muzica. Te-ai gîndit la aşa ceva veodată, ai avut vreun experiment concret legat de trimiterea explicită a notelor scrise şi cântate spre o culoare anume sau o combinaţie de culori?

Sincer să fiu, nu! Să colorezi sunetele ar fi același lucru ca televiziunea mirositoare. /;-). Posibilitățile de ilustrare vizuală a muzicii au devenit atât de complexe și avansate încât nu are rost să mă ocup cu așa ceva ca muzician. Pentru asta există designeri specializați.

Mesterul Manole 1.jpg

9. Până la re-apariţia ta cu "Meşterul Manole", aproape un an ne-ai dat emoţii. A fost un moment dificil peste care ai trecut cu bine. Atunci ai gândit reîntoarcerea pe scenă cu "Meşterul Manole" după 40 de ani şi apoi momentul Pasării Rock?

La "Meșterul Manole" am lucrat timp de 5 ani socotind ca start piesa titulară a Operei, "Pe Argeș în jos" pe care am compus-o în 2008, (apărută pe un EP în colaborare cu Mircea Baniciu ca solist vocal) și până în 2013 când am scris ultima notă a partiturii pentru soliști, cor, orchestră simfonică și trio rock. A fost o muncă grea, îndelungată dar și frumoadsă. Aici țin să mulțumesc familiei mele care a dat dovadă de multă înțelegere pentru absența mea nu numai fizică în această perioadă. Până acuma, din păcate, opera s-a bucurat doar de o singură reprezentație, premiera din 30 noiembrie 2013, deși au fost stabilite prin contract încă 5 reprezentații în cadrul concursului Timișoarei pentru titlul de Capitală Culturală Europeană 2021, opera fiind aleasă în unanimitate decătre Consiliul Local din Timișoara drept "Vârf de lance" în acest scop. Dar există speranțe pentru alte colaborări în anul viitor, chiar în București.

"Pasărea Rock" s-a născut din dorința de a da un nume proiectului nostru comun care dăinuie încă din 2008 și care la-nceput se chema "Baniciu & Kappl", mai târziu "Baniciu, Kappl & Lipan". Până la abordarea numelui de "Pasărea Rock" în martie anul acesta, am avut o serie de concerte sub celelalte nume amintite mai sus. Ultimul concert în acest context a avut loc în iunie 2013 în Stadionul din Cluj, în deschidere la Deep Purple. Acest concert ne-a dat imboldul spre căutarea unui nume pentru proiectul nostru, care s-a bucurat de mare succes. Restul aparține prezentului.

10. Cum a fost primită de public, ce urmează, dacă este posibilă scoaterea unui dvd cu acest spectacol şi ce probleme au apărut de curând în promovarea acesteia? O vom avea şi la Bucureşti la Sala Palatului?

La mare parte a acestei întrebări ți-am răspuns deja mai înainte. Mai trebuie să adaug că succesul a fost incredibil, cu aplauze la scenă deschisă, după fiecare din cele 18 părți ale operei și cu ovațiuni interminabile după final, la care am simțit nevoia să îngenunchez în fața acelui public incredibil, lucru pe care l-am și făcut. Bine-nțeles că nu omit să aduc mulțumiri celor doi colegi ai mei de la Pasărea Rock pentru susținerea lor în calitate de colaboratori.

11. În 1987 împreună cu Nicu ai scos single-ul, „Ballade For You / The Lark”, conținând două prelucrări după două capodopere românești („Balada" lui Ciprian Porumbescu și „Ciocârlia”). Eşti producătorul acestuia, dar nu eşti menţionat pe coperta sau la Orda. Tot atunci am aflat de opera rock numită „Empire of Vampires”. Ce s-a întâmplat cu aceasta?

Păi de ce să-l treci pe Kappl ca producător? Lumea ar putea să creadă că Nicu Covaci n-a fost în stare de aceasta. Important și interesant e că acesta s-a trecut pe copertă drept compozitor al acestor capodopere.

În legătură cu opera rock "Empire of Vampires" nu știu prea multe. Pot să spun doar că piesa în sine am lucrat-o și aranjat-o cu Covaci și am imprimat-o cândva la mine în studio. De asemenea mai știu că au existat niște probleme în legătură cu drepturile pentru ideea și libretul/dramaturgia și scenografia acestei lucrări care provin de la Victor Cârcu.

Motu cu Ioji.jpg

12. Putem să vorbim despre prietenie şi prieteni?
- pe Costin Petrescu îl cunoaştem
- Cornel Liuba
- Bela Kamocsa. În cartea sa autobiografică, Blues de Timişoara, aflăm că împreună cu Nicu Covaci a pus bazele trupei Sfinţii din care s-a format ulterior Phoenix.
- Corneliu Calboreanu
- despre Günther Reininger chiar nu se mai ştie de mult timp, mai nimic.
- activitate chitaristică din Germania a lui Erlend Krauser este strict legată de marea orchestră James Last.
- despre Victor Cârcu am citit un interviu în cartea Adrianei Cârcu - "Povestea zilelor noastre. Artişti români plecaţi în lume"
- despre Sepi Valeriu am auzit că face partea din re-lansarea trupei Phoenix.
- Serban Foarţă
- Andrei Ujică. De curând am fost prezent la o conferinţă despre noul său film şi povestea unui concert unic al celor patru Beatleşi.
- Cristi Gram. A fost coleg în trupa lui Geo Popa, Acustic din Petroşani, în care activa fratele tău, Karol Kappl.
- Mani Neuman. Farfarello, un grup de excepţie, (iarăşi) puţin mediatizat la noi în ţară.
- Moţu Pittiş
- Mircea Baniciu. Nu înţeleg de ce i se reproşează că a cântat hiturile Phoenix după fuga voastră şi a ţinut flacăra aprinsă ...

Cu Costin Petrescu (Petry) m-am înțeles întotdeauna și mă-nțeleg și acum excelent. Îmi place umorul lui deosebit. Admir seriozitatea și grija cu care-ți explică cât de dăunătoare e sănătății grăsimea, dar în același timp suntem la "La Copac" în București și ne înfruptăm din bunătățile ce ni se servesc, printre altele și o slănină de porc ca la mama acasă. /;-). Cu Liuba Cornel am fost doar pentru scurtă vreme coleg de trupă. Bela Kamocsa a demostrat față de mine o colegialitate nemaiîntâlnită. La premiera concertului "Cei ce ne-au dat nume" mi-a împrumutat la cererea mea chitara lui bass Fender Jazz Bass, unic în țară la ora aceea, deși știa că poate fi confiscată de Covaci, care după despărțirea de Kamo, își exprimase pretenția la acest instrument. L-am asigurat pe Kamo că-i voi restitui bass-ul cu orice preț. Corneliu Calboreanu alias Schwarz aparent dur, dar cu un suflet mare. Günther Reininger alias Spitzi, un muzician excelent, nu l-am mai întâlnit din 1983. Erlend Krauser, muzician excelent, păcat că a pus mai mult accent pe colaborarea cu James Last decât pe proiectul solo. Pe Victor Cârcu îl pun pe treptele cele mai de sus ale scării valorilor literaturii românești, fiind în acelaș timp un mare dramaturg, regizor și textier. Cu Sepi Valeriu am avut puține tangențe, dar îl apreciez pentru calitățile lui de artist plastic. Șerban Foarță este modestia în persoană. Andrei Ujică, intelectualul în persoană, jos pălăria pentru ceea ce a realizat. Pe Cristi Gram l-am cunoscut prin fratele meu, un mare talent care prin cooptarea la Pasărea Rock face posibilă interpretarea unor piese ca "Hora fără de hotar" sau " Călușandra". Mani Neumann, capricorn de-al meu. Florian Pitiș alias Moțu, cel mai "înrăit" și cel mai convins actor-rock al românilor. Vocea lui în "Invocație" de pe "Cantafabule" este dovada prieteniei noastre. Lui și multor colegi care nu mai sunt printre noi le-am dedicat piesa "Epitaf". Mircea Baniciu, un adevărat prieten care a împărțit cu mine în vremuri grele puținul pe care-l avea. N-am să uit asta niciodată. E vocea inconfundabilă a Phoenix-ului. Fără aportul lui la perpetuarea muzicii Phoenix după plecarea noastă din țară, cine știe dacă-și mai aducea cineva aminte de noi după atâta timp de absență. Rușine celor care nu recunosc acest lucru!

 Ioji Kappl Cristi Gram.jpg

13. Eşti un profesionist al chitarei bas. Poate lipsi chitara bas din construcţia unei piese, de orice gen ar fi el? Cum defineşti prezenţa groove-ului în performanţa unui basist?

Mulțumesc pentru apreciere. Chitara bas poate lipsi bine-nțeles dintr-o compoziție muzicală, depinde de compoziție. Chiar și eu ca basist compun piese unde nu-i prevăzută chitara bas. Ca exemplu sunt ultimele compoziții ale mele, "Zoreaua" și "Epitaf", iar opera "Meșterul Manole" conține unele piese și multe pasaje fără chitară bas. Însă nu-mi face plăcere să ascult piese concepute cu chitară bas, interpretate într-un aranjament fără ea. Groove-ul presupune în primul rând o simbioză perfectă între toboșar și basist, în care basistul are în afară de atribuția de susținere ritmică prin figuri adecvate piesei și atribuția de a pregăti schimbările armonice din piesă și de a susține armonia piesei printr-o melodicitate inspirată.

14. După părerea ta, cultura muzicală a unei naţii poate fi o prioritate pentru cei aleşi să conducă în spaţiul public sau privat?

Nu, se pare că aceștia preferă noncultura.

15. Despre Dan Andrei Aldea se spune că a fost liderul generaţiei rock dinainte de '89. A revenit anul acesta la Oradea, invitat al Păsării Colibri şi pe 22 noiembrie la un festival folk la Alba Iulia. Este posibil să-l vedem invitat al Păsării Rock?

Nu pot să-ți spun asta. Depinde de și de el și de ocazie. Dar reîntoarcerea lui în România mă miră, după ce a exclus acest lucru categoric. Dar se pare că timpul le vindecă pe toate. De aceea sfatul meu e: "never say never!"

16. Cenaclul Flacăra a fost o tribună pentru poetul Adrian Păunescu, dar a lansat valori certe ale muzicii folk şi rock. Ţi-a solicitat prezenţa şi cum te-a impresionat în perioada comunistă sau ...după '89?

Cu Păunescu ne-am bucurat de admirație și respect reciproc. Mi-a solicitat prezența după plecarea lui Covaci din țară, cu ocazia turneului Cenaclului Flacăra în vederea ajutorării sinistraților de pe urma cutremurului și inundațiilor de la începutul anului 1977. Găsise modalitatea prin care și-a câștigat încrederea comuniștilor care i-au asigurat o anumită libertate. După '89 n-am mai avut tangențe cu el, însă consider că a devenit cam pesimist. Totuși, un mare poet.

17. De ce crezi că nu se leagă crearea unui sindicat al muzicienilor şi de cine ar trebui el condus?

Există 2 categorii de muzicieni: muzicieni angajați în orchestre de stat și muzicieni liberi profesioniști. Un sindicat al muzicienilor liberi profesioniști nu va exista niciodată, după părerea mea, pentru că nu-și are rostul. Altu-i baiul aici și anume este vorba de drepturile de autor și drepturile conexe, la care ar trebui să participe financiar și internetul cu toate Facebook-urile, Youtube-urile, iTunes-urile și celelalte, care lezează cel mai mult drepturile muzicienilor.

Mesterul Manole 2.jpg

18. Ce valori muzicale ai sesizat din piaţa (industria) muzicală... trupă sau interpret(ă)?

Din păcate nu pot să-ți răspund la această întrebare pentru că nu sunt de loc informat. Ascult doar muzică simfonică, singura care mă fascinează. Muzica mass media îmi trece pe lângă urechi ca o pastă sonoră amorfă. Urăsc emisiunile TV care obligă talentele la interpretarea exclusivă a hiturilor internaționale, reducându-i pe aceștia la imitatori.

19. Presupun că eşti un iubitor de animale. Suntem în fruntea lanţului trofic şi ne credem atotputernici (şi procedăm în consecinţă). Nu e o dovadă de slăbiciune?

Absolut! Am 6 cai dintre care 5 în gazdă și vreo 15 pisici. Atitudinea noastră ca atotputernici nu e doar o dovadă de slăbiciune ci și de lipsă de respect față de animale și față de natură. Reîntoarcerea la valorile morale umane în ceea ce privește în primul rând ocrotirea conlocuitorilor noștrii animalele și ocrotirea naturii a devenit o necesitate de neînlocuit. Și asta până nu-i prea târziu. În acest sens mi se pare ciudat că în România nu s-au introdus încă sistemele de reciclare ale materialului plastic și alte materiale ca hârtia. Tema ocrotirii naturii și a întregii noastre planete mă interesează foarte mult și de aceea am compus chiar o piesă Pasărea Rock care transmite acest mesaj și se numește "Călușandra". Textul aparține lui Florin Dumitrescu.

20. Mai ai timp de hobby-uri artistice sau jobul este şi preocuparea care ţine loc de pasiune personală?

Nu am timp de hobby-uri. Timpul care mi-a rămas îl dedic exclusiv creației pe care o socotesc și ca obligație și ca împlinire. Mulțumesc naturii că mi-a oferit acest dar al creativității.

21. Ai dorinţe neîmplinite? Mă refer atât ca muzician în grupurile în care activezi, dar şi în plan personal?

Singura mea dorință e să pot lucra până la trasul definitiv al cortinei.

Ultimul cuvânt te rog să-l adresezi cititorilor revistei virtuale Arta Sunetelor!

Acestea fiind spuse, doresc cititorilor revistei Arta Sunetelor, multă sănătate și succes în anul ce vine și o lectură plăcută.

Ioji Kappl 2.jpg

Mulţumesc,

Radu Lupaşcu
16 decembrie 2014

Foto Moţu şi Ioji: Arhiva personală Anda Pittiş
Foto
: Arhiva personală Ioji Kappl

 

Baicea Blues Band

conquette.jpg

Afis_Mircea Vintila 2017.jpg

Afis_Regal Vienez 11 dec. 2017.jpg

Afis_Havasi.jpg

Afis_David Garrett.jpg