Arta Sunetelor

 

Interviu cu Kajtar Arpad

"Arpi" este unul din reprezentanţii de frunte ai rock-ului şi blues-ului timişorean. Încercăm prin acest interviu să alcătuim din părţi ştiute şi mai ales neştiute o istorie a rock-ului sau/şi a blues-rock-ului românesc din această regiune a României. Vom afla multe poveşti ale unor trupe de valoare de care unii au auzit, dar majoritatea cu siguranţă nu au auzit! Pasiunea lui "Arpi" pentru chitară şi blues vă va convinge despre bogăţia underground-ului românesc. Pe "Arpi" l-am cunoscut anul acesta, prin intermediul unui fan al Artei Sunetelor şi cumpărător a cărţilor mele, Ioan Nicolae "Johnny" Bîtea. Le mulţumesc pe această cale amândurora, pentru bucuria de a cunoaşte şi de-a (vă) putea împărtăşi valori certe ale scenei muzicale rock din Banat. 

Kajtar Arpad foto 1.jpg

Kajtar Arpad foto 1:  Timrock 2012

1. Încep acest interviu prin a te întreba despre Timişoara. Ce reprezintă acest oraş pentru tine şi generaţia ta? De foarte multe ori ne-am întrebat (noi bucureştenii) dacă rock-ul românesc s-a născut cumva în oraşul de pe BEGA? Te-ai gândit vreodată să pleci din Timişoara... Ce mai exista acum din această bogată zestre muzicală şi cum se păstrează ea...

Acum după atâţia ani de observare şi studierea fenomenului în comparaţie cu ce apare in documentarele despre fenomenul din vest cred că rock-ul românesc s-a născut în toată ţara în funcţie de influenţele din jur, cum în Timişoara recepţionam în acea perioadă mai multe posturi RTV iugoslave cât şi ungureşti, pe lângă Radio Luxemburg şi Europa Liberă, probabil au existat mai multe canale, decât în alte zone ale ţării, prin care muzica din vest putea să ajungă la ascultători. Dacă există ascultători există şi cerere către muzicanţi pentru această muzică auzită la posturile din vest. Altfel muzicanţii chiar dacă au documentaţie bogată şi la zi, suferă de lipsa auditoriului care să-i susţină.

2. Care au fost momentele principale care te-au influenţat din punct de vedere muzical? Cum era scena muzicală timişoreana la acea dată...?

"Momentul" în care publicul tânăr a fost atras către noua muzică cred că a fost cu filmul "Tinerii", noi tinerii viitori muzicanţi amatori eram vrăjiţi de The Shadows şi alte trupe auzite la posturile de radio, chiar înainte de difuzarea filmului amintit, dar cererea "mare" a urmat în urma promovării prin acest film. Au mai fost şi înainte multe trupe cu muzică bună, dar nepopularizate au rămas doar în cercul melomanilor. Scena timişoreană era bogată, dar fiind prea tânăr cunoşteam doar ce se întâmpla la clubul "Ada Marinescu" aflat la aproximativ 100 m de adresa unde locuiam pe strada Romulus (clubul fabricii de panglici Garofiţa). Din auzite, cum vorbeau muzicanţii la club unde noi băieții mergeam să jucăm ping-pong, mai târziu am ajuns să casc gura la repetiţiile trupei şi la diferite discuţii, am înţeles că sunt multe cluburi de dans unde cântă diferite trupe. Fiecare fabrică avea club şi mai la toate se organizau seri de dans cu trupă live. Muzica nouă din anii ’64, ’65, era dominată de chitara electrică, care era prezentă prin The Ventures şi de The Shadows, trupa care a introdus în modă muzica rock & roll în Europa. Apoi au apărut trupele vocal instrumentale cu muzica "beat"...

3. Bănuiesc că despre echipamente şi instrumente muzicale nu putem vorbi în acei ani?

Echipamentele erau artizanale. În afară de difuzoare şi microfoane toate se construiau de amatorii ajutați de ingineri şi meseriaşi. Apoi au apărut amplificatoarele Doina de 15 W pentru instrumente şi amplificatoare pentru sonorizare de aproximativ 50 W pentru "voce". Pentru condiţiile şi cerinţele de atunci cred că erau OK.

4. Care a fost prima ta chitară? Ai rude care te-au susţinut sau îndrumat pe această cale?

În familie bunicul cânta la vioară la "tzitera" şi vocal, mama în tinereţe a făcut gimnastică ritmică şi pian. Mama pe când eram în clasa a VII-a a vrut să mă dea la un cantor de la biserica din fabrică să învăţ să cânt la orgă dar eu vroiam chitară, "muzică beat" şi dacă se poate "mâine" să şi cânt ca şi Hank Marvin, apoi cu "odiseea" prin diferite cluburi sportive, cercuri artistice de desen şi sculptură s-a amânat problema cu muzica pe mai târziu, părinţii m-au suportat cum învăţam autodidact să cânt la o chitară împrumutată de la un prieten. Mai târziu prin clasa a VIII-a am construit cu colegii două chitare electrice copiate ca şi concepţie după chitara Framus, copie de Fender Jaguar, a lui Karl @Tziry Zirener chitarist la acel moment de la clubul "Ada Marinescu". Aşa am rezolvat problema cu chitara, deoarece părinţii nu prea erau convinşi că acest "hobby" ţine mai mult de un sezon şi le era cam peste mână să arunce un salariu pe o chitară electrică, apoi şi pe un amplificator ca apoi "copilu'" după trei luni să uite totul într-un colţ al camerei.

5. Care a fost prima trupă cu care ai cântat? Unde se putea cânta în acele vremuri? Cum erau turneele şi festivalurile din acea vreme?

Prima trupă a fost cu colegii de clasă şi de liceu, trupa fără nume toată clasa a luat parte la organizarea unui spectacol în care fetele au executat "dans modern", a fost şi o scenetă, poezie, iar noi, "trupa", am cântat câteva piese "Shadows" şi câteva vocal instrumentale, iar după spectacol am susţinut un bal dansat. După câteva spectacole din banii adunaţi am mers în excursie în Retezat. Apoi am mai cântat cu câteva ocazii în liceu la celebra "joia tineretului". În clasa a XI-a am fost cooptat de Dinu Popescu, un vocalist de excepţie, să cânt cu el la "Ada" cu o trupă de studenţi ale căror nume de familie nu-l mai ştiu ... Willy - la chitară, Freddy - la bas, Utzu - tobe (era coleg cu Mişi Farcaş) Dinu la voce şi cu mine la chitară solo. Nici nu ştiu dacă aveam un nume de trupă ... probabil, dar nu mai ţin minte. Nu prea conta numele la trupele din cluburi, fiecare club avea "clientela" proprie. După câteva "ture" prin cluburi cum migrau trupele, se formau se destrămau, ne cunoşteau tot oraşul.

6. Când s-a format trupa Clasic XX? Care erau membrii ei? Ce moştenire muzicală au lăsat?

După ce Hepp@Ditty Dietmar organist, saxofonist şi vocalist, apoi compozitor şi conducător de trupă a primit o staţie de voci Schaller plus microfoane şi un amplificator de chitară bas Dinacord cu o boxă Schaller a încercat să formeze o trupă. Înainte am cântat cu el o vară la "Grădina de Vară al Clubului CFR", apoi după ce a primit sculele ne-a chemat pe Dinu Popescu şi pe mine să cântăm, nu mai ştiu de ce nu ne-a convenit. Din schimbări în schimbări am ajuns să cânt cu Liuba Cornel şi cu Mihai Ciuchitu Valentin Mihăiescu. Cam în această perioadă a apărut pe la sfârşitul lui '68 Classic XX cu Hepp - orgă, Herdina Ladislau - chitară, Puba Hromadka - tobe, Dinu Popescu - voce. Perioada aceea de timp era extrem de aglomerată mai ales că aveam şi bac-ul şi apoi examenele pentru facultate. A fost prima trupă de rock ce am văzut în Timişoara care cânta şi suna ca orice trupă profesionistă din vest, din păcate cântau numai "cover"-uri. Bineînţeles Phoenix exista deja de mult şi erau foarte buni, erau o trupă "beat/pop" avantajul îl aveau prin faptul că au început să cânte compoziţii cu textul în limba română, după cum ştim 80% contează textul refrenului în afară de faptul că publicul trebuie să înţeleaga textul ca să aibă efectul dorit de artist.

Kajtar Arpad foto 2.jpg Kajtar Arpad foto 2: Classic XX Afiş 1

Când Herdina a fost săltat la armată a venit Ioji Kappl şi am fost invitat să cânt cu Classic XX, în formula Hepp - sax şi vocal, Moll Joji orgă, Kappl - bas, Mişi Farcaş - tobe, Strumberger Roby - voce, la care eu am propus să vin şi cu Harry Coradini la voce, la care Strumberger s-a retras. Cu Harry Coradini am avut o perioadă lungă în (trupa vocal instrumentală) "Reflex" (MkII) Harry Coradini -voce, cu Zoli Kovacs - bas, Liuba @Tzula Cornel -tobe, Kajtar Arpi - chitară şi mai era câte odată un organist - trompetist parcă Ştefi. Pe Tzula şi pe Zoli i-a "răpit" Nicu Covaci la Phoenix, iar eu cu Harry Coradini am ajuns la Clasic XX.

Această formulă a fost cea de a doua care a avut succes mai târziu, alte formule s-au îmblânzit nu mai erau de rock sau nu au întors către "underground" şi hard rock. Cu această formula Hepp a început să compună piese drăguţe ce prindeau la public, Kappl avea câteva idei eu la fel dar în altă direcţie nu prea eram mulțumiți cu gusturile lui Ditti Hepp, drept care mai târziu ne-am şi retras pe rând din trupă.

Tatăl lui Hepp a fost director la clubul CFR, era muzician, bun organizator, etc, el ne-a "împins" către tot felul de "concursuri/festivaluri" din acelea tip sindicat sau studenţeşti, apoi la TVR aşa încet am devenit o trupă mai cunoscută, o trupă de concerte ce putea să iasă din circuitul de cluburi de dans. Am fost în câteva turnee, deplasări, organizate de Universitate. Prin câteva oraşe printre care şi în Bucureşti. Piesele înregistrate la Radio de la postul local din Timişoara şi înregistrările de la TVR au fost difuzate o vreme, apoi cum era pe atunci probabil s-au şters benzile pentru a face loc la alte înregistrări. După festivalul din '71 organizat de "Club A" în Bucureşti la Sala Palatului am mai fost înregistraţi la RTV şi am dus material la Electrecord pentru finalizarea unui LP, doar că a urmat "Duşul ideologic" după ce Ceauşescu s-a întors din China sau Korea şi o vreme s-a oprit totul pentru muzica "beat/pop". Două piese au avut succes atât la spectatori cât şi în cercul "autorităţilor" compoziţii/adaptări ale lui Ditti Hepp, "Măi fetiţă cu Ilic..." şi "Tu nu vrei ..." prelucrări după piese din folclor. La festival am mai cântat "Blues în cinci părţi" al lui Hepp, în rest cântam "cover"-uri.

Acum, privind la ce a fost, îmi dau seama că dacă Hepp găsea oameni care să asculte de el şi să cânte numai ce a planificat el, ajungea Clasic XX o super trupă la noi. Hepp pe lângă simţul banului avea simţul şi înclinaţia către muzică mai "easy listening", dar de calitate, combinată cu texte uşoare care prind la o gamă largă de public, era omul perfect pentru o "fabrică de şlagăre" ... dar "moda" pentru noi membrii trupei avea altă linie. 

Kajtar Arpad foto 3.jpg

Kajtar Arpad foto 3:
Classic XX Harry Coradini

7. De ce mulţi chitarişti de blues şi blues-rock aleg chitara Fender şi nu Gibson Les Paul?

Există o întreagă "mitologie" alimentată de propaganda firmelor de desfacere, reclamă mascată, nemascată, aburire ca de obicei la orice produs.Este diferenţă între cele două tipuri de chitară în ceea ce priveşte sound-ul şi versatilitatea. Vorbim numai de chitara cuplată la un amplificator de chitară ... fără efecte şi fără pedale overdrive sau distors doar printr-un cablu cum se spune "sound-ul direct - clean". Să zicem despre chitarele Fender că au o "definiţie" mai mare, astfel în trupe cu mai multe instrumente ies în evidenţă prin acel "Twang", chitarele tip Gibson au un sunet mai "dark" ce poate să fie "umbrit" uşor de un alt instrument ce are sunet mai bogat în armonice, aceste chitare (vorbim de "clean") sună foarte frumos şi bine într-un trio unde nu există alt instrument ca să-l umbrească ... adică o chitară bas şi tobă ce nu au treabă cu plaja de armonice ale chitarei. Cele două tipuri constructive sunt OK, dar în funcţie de trupă se alege ce se potriveşte mai bine. La ora actuală se utilizează chitare tip "power Strat" cum sunt şi multe tipuri Ibanez sau "fat Strat" cu doză tip Humbucker la bridge cu posibilitate de comutare între doză "singlecoil" şi "humbucker" aşa ai şi soundul aproximativ de doză simplă ca şi la Stratocaster sau "doză dublă" cu sunet mai închis, dinamica mai redusă, dar cu semnal cu volum mare. Ambele chitare au sunet specific căutat de chitarişti. Cu formatoare de ton ... procesoare, la ora actuală se poate folosi aproape orice tip de chitară pentru diferite genuri de muzică, chiar dacă nu sună şi se comportă dinamic 100% ca şi chitarele "istorice": Stratocaster, Telecaster, Gibson SG, Gibson LP ai avantajul transportului unei singure chitare cu care "rezolvi" totul. (Nu mai înşir câte chitare trebuie să aibă un studio ca să aibă posibilitatea de a asigura orice sound de chitară dorit pentru orice gen muzical şi pentru mai multe moduri de cântat la chitară cu diferite tipuri de corzi, doze, etc, să zicem toate combinaţiile posibile, ajungi uşor la 100 chitare. Într-o o trupă fără o sponsorizare/finanţare serioasă nu ai cum să transporţi minim 15 chitare şi 600 - 1200 W amplificare în turneu pentru scenă ca să ai aprox. 20dB rezervă de dinamică, etc. (dinamica chitarei este foarte mare, acel "TWANG" sunetul de coardă ciupită este problematic de redat, practic se reda mult comprimat, dinamica muzicală de interpretare este mare să zicem 40dB, iar o instalaţie de scenă "normală" de monitorizare şi producerea sunetului este bine dacă are rezerva dinamică 3dB din aceasta cauză se utilizează compresor/expansor de dinamică ca să se încadreze un sunet acceptabil în dinamica amplificatorului (monitor) utilizat pe scenă, în cazul utilizării chitarei tip Fender Strat sunetul îşi păstrează caracteristica dinamică chiar dacă este denaturată/comprimată până ce în cazul chitarelor tip Gibson ce au "doze humbucker" dinamica sunetului este mai "plată" şi relativ cu timbru constant, etc ... Aceste considerente şi multe altele se iau în considerare la alegerea tipului de chitară pentru diferite sonorităţi, genuri/stiluri muzicale). Din considerente practice se caută să ai o singură chitară un procesor/formator de ton un amplificator de bandă largă cu putere acustică radiată rezonabilă pentru un bun control pe scenă, care să asigure sunet/sonoritate ce imită cât mai aproape "toate" tonurile "native", atât ca şi timbru cât şi dinamica.)

Kajtar Arpad foto 4.jpg

Kajtar Arpad foto 4:
după armată 1973 la un banchet

8. Ai construit chitare. A fost o necesitate personală şi apoi un mod de existenţă? Despre ce este vorba şi cine le deţine?!

Da, a fost o necesitate, căci nu se găseau chitare, dar şi ce se găsea la un moment dat era scump şi "primitiv" faţă de ce vedeam în diferite prospecte. Părinţii greu se hotărau să cumpere la valoarea unui salariu o chitară, ca apoi poate copilul să nici nu aibă tragere de inimă să înveţe să cânte, cei mai mulţi dintre cei care au devenit chitarişti au învăţat şi au cântat pe chitarele prietenilor, colegilor, care au primit chitara cadou de la părinţi, dar ei nu au avut chef şi chemare să înveţe să cânte.

Patru chitare am construit pentru mine, iar pe colegul meu l-am ajutat să construiască chitara bas. Prima chitară a fost vândută după un an, deoarece nu eram mulţumit de anumite detalii, cu experienţa dobândită am construit alta mai bună, cu care am cântat câţiva ani, apoi am vândut-o. Ultimele două construite mai târziu le-a cumpărat Boian @Boitză Perin care deja era un chitarist avansat, extrem de talentat, ne-am împrietenit, iar el venea la mine să "fure" din experienţa mea aşa m-a convins să-i vând chitarele, pe care el apoi pe rând le-a dat mai departe, una din chitare a vândut-o unui american pe când cânta la mare, cealaltă cumpărată mai târziu de la mine a ajuns la Iovin @Ghighi Ghiocel din Arad care pe atunci cânta la chitară şi voce în trupa lui Laţi Herdina, Progresiv TM. Chiar sunt curios ce soartă a avut chitara, trebuie să-l caut pe Ghighi, am auzit că este acasă în Arad şi are şi un studio de înregistrări.

9. De ce ţi se spune "Storyteller Guitar"?

A fost o încurcătură cu "AcidPlanet" la deschiderea contului ... acolo scria "numele paginii tale" eu am pus "Storyteller Guitar" deoarece m-am gândit la piesele mele instrumentale care spun câte o poveste, când colo m-am trezit că de fapt era vorba de "nickname" ce apărea şi ca semnătură şi nu era numai titlul paginii personale. Apoi s-a precipitat treaba pe AcidPlanet unde postam câte o piesă originală pe săptămână (atât timp stă o piesă pe locul #1 după care se "resetează" chart-ul şi dacă pui altă piesă şi dacă te votează ceilalţi muzicanţi poţi să ajungi iarăşi pe locul #1). Aşa că nu am mai schimbat ,toată lumea vota pe "Storyteller Guitar" , în câteva săptămâni am ajuns şi "featured artist" nu am mai schimbat pe "nickname"-ul "Karpi" cu care efectiv semnam. Cam trei sau patru ani a mers perfect competiţia de creativitate între muzicanţii de pe Acid Planet până cu apariţia crizei când au făcut "schimbarea schimbării" şi au introdus alt "algoritm" pentru "chart" la care foarte mulţi muzicanţi, compozitori şi aranjori au considerat că e o treabă neserioasă şi s-au lăsat de postat pe acest site. La ora actuală doar câţiva mai "trecem" şi postăm câte o înregistrare doar aşa să mai ţinem legăturile de prietenie şi tot mai mulţi apar pe myspace, youtube şi pe facebook. Probabil au făcut acele schimbări să scape de "chitarişti" deoarece de fapt site-ul promovează şi vinde colecţii de CD sau DVD cu "loop-uri" relativ scumpe din care amatorii să mixeze piese, iar noi chitariştii sau rock-iştii nu prea ne omorâm să le folosim astfel nu le prea promovăm marfa.

10. Ai cântat alături de Ioji Kappl. Ce ne poţi spune despre prietenia cu el şi ce-ai auzit de noul său proiect Meşterul Manole?

Cu Joji Kappl ne-am împrietenit când am cântat la Clasic XX, un basist şi muzician de excepţie, cu el încercam să tragem trupa Clasic XX către rock. După ce am plecat în armată el a ajuns la Phoenix, iar eu după ce am revenit am cântat cu Moll Joji cu trupa Univers (Mk II) atunci la TMST (Teatrul Maghiar de Stat) aveam concerte turnee şi repetiţii, iar el cu Phoenix la fel, aşa că ne întâlneam rar. Despre Meşterul Manole tot am auzit de la Nicu, de prin '69 se străduia să facă concerte conceptuale, discuri cu un conţinut unitar şi nu cu piese separate. Despre ce o să facă Ioji Kappl vom vedea, nu cunosc piesele compuse de el.

11. Cine se ocupa de sonorizări în acea perioadă? Cum vă descurcaţi cu echipamentele?

Cum am amintit la început în cluburi cântam pe amplificatoare şi chitare construite de noi sau de meseriaşi mai pricepuţi. Când am ajuns cu trupă aşa cântam în cartierul Fabrica la "BERE" clubul fabricii de Bere Timişoara am avut coleg pe Valentin Mihăiescu care era prieten cu ing. Andronic de la Caravana Cinema, el ne-a învăţat să construim amplificatoare. După ce am fost să "facem comandă" la amplificator pentru mine i-am dus şi schema de la ampliful Selmer a lui Nicu Covaci de la Phoenix şi i-am explicat cum vrem să sune chitara a înţeles ce dorim. Ne-a plus la lucru a stat în spatele nostru ca un profesor şi efectiv 80% - în afară de calculat şi bobinat transformatoarele - am făcut totul, la terminare a spus că nu costă nimic şi se bucura că a avut pe cine să înveţe câte ceva. Ne-a făcut rost şi de difuzoare "Telefunken" cu excitaţie (probabil casate) erau enorm de grele şi mai aveau şi o sursă cu un transformator măricel pentru magnetizare, dar sunau foarte tare şi bine. Sonorizator efectiv care se ocupa de mixat şi controla tot sunetul am avut doar după ce am ajuns la teatru cu trupa, l-am "ademenit" pe fostul meu coleg din liceu, cu care am avut şi prima trupă în care el a fost la chitară bas, după ce a terminat electronica repara televizoare, etc, l-am corupt să vină sonorizator. În primul rând era extraordinar căci cunoştea muzică şi electroacustică, cu el am construit şi primele chitare, boxe, a fost un membru principal şi cel mai important al trupei. Cu el am realizat prima instalaţie PA din oraşul nostru cu putere tot mai mare când am văzut că "o staţie de voce normală" nu mai făcea faţă, iar mai multe staţii de voce nu erau rentabile. Am observat că mărirea puterii la instrumente nu rezolvă treaba şi ca trupă nu mai poate fi "mixată" se ajungea la o competiţie între puterea amplificatoarelor de instrument şi puterea amplificatorului de voce, aşa că ne-am documentat din reviste de specialitate am urmărit cum fac trupele străine ce ajungeau prin Timişoara am construit boxe cu pâlnie

am folosit mai multe amplificatoare în paralel. În prima instanţă toate amplifurile şi boxele funcţionau pe bandă largă mai târziu după experimentări şi documentare din publicaţii de specialitate, am modificat pe două căi ca să folosim cât mai judicios puterea amplificatoarelor.

12. Să ne întoarcem la activitatea ta muzicală de după Clasic XX. Este vorba de trupa Univers. Ne poţi spune istoria ei... Au fost şi alte grupuri rock pe care le-ai înfiinţat?

Univers a fost trupa prietenilor mei care i-am cunoscut când cântau la "Ada Marinescu". Latzi Molnar - chitară şi Moşoarcă Gheorghe - bas, Tines @ Tzila Ladislau - tobe, Nelu @Tzache Botzoc. Aceştia au ajuns la "Ada" în formaţia "Phoebus" o trupă ce era "garage/grange" cântau de toate dar în viziune proprie nu urmăreau să sune la fel ca şi originalul. Era ceva nou pentru noi toţi. Manciu Marino - chitară, Ică - vocal, Tines Latzi - tobe, Cizmaş Marcel - voce. Înainte au mai fost doi membri Bosku şi Tibi chitarişti. Păcat că aceasta trupa nu a ajuns in circuitul trupelor studențești care aveau acces la câte un festival, câte un turneu astfel fiind oarecum promovate.

După ieşirea din acesta trupă "urmaşă a trupei originale "Phoebus" Molnar, Moşoarcă şi Tines au format trupa UNIVERS al doilea "power trio" după modelul vremurilor cu CREAM, Hendrix, ... Primul power trio din Timişoara a fost cel format cu Mişu Ciuchitu, Liuba Cornel şi cu mine, Arpi Kajtar, noi fiind cu aproximativ 3 ani mai în vârstă, după câţiva ani de "hard clubing" am ajuns la concluzia că vrem să cântăm "underground", R&B ... şi nu beat sau pop, astfel ne-am retras către alte cluburi din alt cartier unde a început să prindă muzica "underground" de fapt muzica pentru recitaluri sau concerte, nicidecum nu mai eram pentru dans. Cred că era primul "power trio" din Timişoara, iar repertoriul era total diferit, aşa am ajuns să cântăm "Political Man"sau "In-a-gadda-da-vida" (Iron Butterfly), piesă lungă de 20 de minute în Clubul "Lira" pe post de muzica de dans.

A doua trupă UNIVERS s-a format după ce am venit din armată (din Craiova unde am fost la trupa de muzică uşoară şi folclor de pe lângă fanfara militară) am avut o versiune UNIVERS cu Molnar Ladislau şi Gigi Nanu cu care am cântat la "Ada" şi am avut şi un concert la Casa Studenţilor, practic ne pregăteam pentru un Festival de muzică Rock ce urma să fie realizat de Nicu Covaci, ce până la urmă nu a ieşit, nu ştiu care au fost cauzele. După aproximativ un an şi câteva luni m-au chemat la TMST (Teatrul Maghiar de Stat Timişoara) Moll Joji - orgă, Dinu Popescu - voce, Moşoarcă Gheorge - bas, Chiţeală Dumitru - tobe şi cu mine la chitară. Era o versiune Clasic XX, dar ne-am trezit ca şi Progresiv TM înainte cu doi ani, că au mai apărut trupe Clasic XX L şi Clasic XX M. Clasic XX L, al fraţilor Lengyel al căror trupa "Fraţii" a cântat cu Mişu Ciuchitu pe litoral la mare sub titulatura de Clasic XX au considerat că şi ei au drept la acest nume/brand deja cunoscut pe traseul turneelor. În Timişoara nu conta prea mult "firma" deoarece ne cunoştea publicul / fanii pe fiecare în parte, dar când ne-am trezit în turneu cu afişe Clasic XX L lângă afişele noastre ne-am hotărât să schimbăm numele trupei în UNIVERS deoarece şi eu am cântat cu Molnar Latzi într-o versiune Univers când Moşoarcă a fost în armată. Molnar a trecut să cânte doar prin restaurante aşa că nu mai era o problemă să preluăm numele trupei practic desfiinţate, aşa că nefiind inspiraţi am ales UNIVERS deoarece ne grăbeau organizatorii teatrului căci trebuia dată comanda la afişe. După aproximativ doi ani, Moll Joji emigrează în Germania am adus alt organist un fost coleg de şcoală Dani Kalman şi pe Robi Strumberger la voce. Cu această formulă cântam compoziţiile lui Joji Moll ce trăgeau către prog-rock apoi după ce el a plecat cu Moşoarcă am dus trupa către hard rock. 

Kajtar Arpad foto 5.jpg
Kajtar Arpad foto 5: Univers Bal Tipografilor la Continental - Nae Tarnoczy, Kaip Victor - trompetă, Arpi kajtar, Robi Strumberger, Dani Calman tobe, Chiţeală Dumitru

După câțiva ani, ChiţealăDumitru şi Strumberger au fost nevoiţi să părăsească trupa după un "carambol" cu PCR din Petroşani. Apoi, după un timp l-am adus pe Hemut @Hely Mosbrucker care chiar s-a retras din Progresiv TM. Cu această formulă cu Moşoarcă vocal şi chitară bas am continuat până în '79 când am plecat din TMST, deoarece toţi regizorii au început să ne includă în piese de teatru ca să aibă succes ceea ce nu ne-a convenit căci nu mai puteam să ne pregătim pentru turneele noastre de muzica rock. După ieşirea din Teatrul Maghiar de Stat am mai cântat o vreme cu Zirko Karol la tobe şi am susţinut câteva concerte în Casa Studenţilor numai cu repertoriu din piese originale, compoziţii proprii ce au avut succes. Am mai înregistrat ceva la emisiunea în limba maghiară a lui Boroş Zoli de la TVR, apoi încet cu schimbările "epocii de aur" încet fiecare şi-a găsit un serviciu şi cântam la nunţi şi în restaurante pentru a ne completa salariul. Aceiaşi situaţie aveau şi celelalte trupe. Pro Muzica mai cânta cu cenaclurile lui Păunescu, apoi în "liniştea mare" după un timp a apărut trupa AUTOSTOP a lui Adi Bărar la un moment dat era singura trupă de rock din Timişoara cu muzicanţi timişoreni. Adi Bărar mai organiza seri de blues la Clubul Electromotor, el ne aduna toată trupa UNIVERS şi ne invita pe toţi să cântăm. Încet fiecare se ocupa de serviciu său, unii s-au angajat în trupe de restaurant, deci erau ocupaţi cu problemele cotidiene / familie. În acest fel nu am luat parte cu trupa la nici o sesiune al Festivalului Timrock de la sfârşitul anilor '80, căci nu am vrut să mergem cu repertoriu din amintiri fără repetiţii şi pregătire serioasă cu sonoritate "învechită" între trupele tinere foarte bune ca Autostop (mai târziu şi-au schimbat numele în Cargo), Metamorf (Tibi Gajdo - bas şi voce, Adi Popescu - chitară, Laurenţiu Morun - tobe), Pro Muzica. 

Kajtar Arpad foto 6.jpg
Kajtar Arpad foto 6: Univers cu Nae Tarnotzy Popescu bas, Arpi Kajtar, Victor Kaip, Dani Calman

Nu am amintit de concurenţa trupei PHOENIX, chiar de la începuturi, aceasta a fost trupa CLASICII, Ocsi Krijan - chit, Zoli Kovacs - bas, Robi Strumberger - vocal, Puba Hromadka - tobe, Mişu Ciuchitu - chitara ritm. Cu toţi aceşti muzicanţi am cântat în tot felul de formule cum se destrama o formulă imediat aveam alta. Majoritatea acestor formule se numeau REFLEX (MkII) nume "împrumutat" de la fosta trupa REFLEX care a cântat înainte la clubul "Ada Marinescu" cu Zirenner @ Tziry Karl (mentorul meu, când acesta s-a retras din trupă în locul lui venit Latzi Herdina), în trupa REFLEX mai cânta Munteanu Sanyi - bas, Udo - tobe, Nelu @Tzache Botzok - voce şi chitară ritmică. Noi eram practic copii şi ne plăcea acest nume de trupă şi probabil îi imitam pe "băieții mari" care erau modelele noastre de urmat. (Acest Karl Zirenner, era electronist, artist plastic, fotograf profesionist, chitarist de excepţie ... un model demn de urmat pentru orice tânăr. El mi-a insuflat că muzica nu trebuie "fotografiată", ci trebuie interpretată... dacă nu interpretezi în stilul tău personal, iese doar o copie proastă fără viaţă.)

Practic trupele în care am cântat şi care au dobândit un oarecare renume şi aveau deja şi nume au fost Reflex (MkII), Clasic XX (MKII), Univers (MK II). Nu am iniţiat eu nici una din trupele în care am cântat în toate am fost invitat să iau parte. Norocul a fost că în toate aceste trupe amintite (cât şi în trupele intermediare, de tatonări, de căutări) am fost chemat să cânt de către muzicanţi cu experienţă de la care şi învăţam / furam ce se putea. Cred că acest lucru a fost un avantaj deoarece fără experienţă să conduc eu o trupă probabil lua mult mai mult timp să realizez ceva, probabil pierdeam mult timp cu "căutările" în acest fel am fost ajutat să mă dezvolt.

Kajtar Arpad foto 7.jpg

Kajtar Arpad foto 7:
Reflex Mişu - Arpi - 1969


13. Alături de tine au activat multe nume sonore ale rock-ului timişorean. Cu cine ai colaborat foarte bine şi ai rămas prieten?

Încerc o înşiruire fără nici o ierarhizare, încerc după vârstă. Kamocsa @Kamo Bela*, Harrry Coradini, Hepp Dietmar, Valentin Mihăiescu, Marcel Mihăiescu, Kappl Ioji, Zoli Kovacs, Moşoarcă Gheorghe, Dixie Krauser, Molnar Ladislau, Liuba Cornel*, Helmut Mosbruker, Robi Strumberger, Dinu Popescu, Nae Tarnoczy Popescu*, Mişu Ciuchitu*, Liviu Butoi, Czirko Carol*, Lengyel Arpi, Chiteală Dumitru. Toţi aceşti muzicieni, cum privesc acum, văd că practic au fost membrii trupelor Clasicii, Reflex, Univers, Clasic XX, Fraţii ... în mai multe versiuni / formule. După 2000 am colaborat cu @Kamo care a fost membru formator Phoenix, Liviu Butoi şi Dixie Krauser dar şi cu alţi muzicanţi mai tineri în tot felul de proiecte cel mai recent a fost cu "Timişoara Gospel Project" cu un cor de peste 100 de persoane în trupa de acompaniament cu Petre Ionuţescu - orgă şi trompetă (Blazaj), Mihai Moldovean - bas, Marcel Poaty Souami - pian, Sergiu Catana - tobe muzicanţi tineri ce vin puternic, mai ales în jazz. A fost o experienţă fantastică.

Fraţii Mihăiescu sunt mai în vârstă, puţină lume mai ştie că au fost prima trupă care a cântat la Club PM6 organizat de Petre Umanschi prin '66 în sala ARLUS o seară "Medalion Rolling Stones" Marcel Mihăiescu fiind un vocalist extrem de bun care a fost exemplu pentru Moni Bordeanu cât şi pentru Dinu Popescu. Fraţii Mihăiescu au avut trupa "Terra Six" au fost prima trupă care a avut înregistrare la Radio Timişoara cu o piesă instrumentală "Pe lângă plopii fără soţ". În trupă cu ei a cântat la bas Nae Tarnoczi Popescu, apoi mai târziu în Reflex (MK I) cu Herdina la "Ada Marinescu", peste mai mulţi ani după aventuri pe litoral, cântat pe vapor Constanţa - Istanbul ... întors în Timişoara a cântat în multe trupe cu basul apoi a ajuns să fie un vocalist extraordinar. A cântat cu KPK cu Progresiv TM cu Pro Muzica. Mai cu toţi mai ţin legătura cât se poate, cine are internet. Cu cei care nu au doar când vin în Timişoara ne mai întâlnim deoarece 90% au emigrat în Germania să-şi facă o carieră. Din păcate mulţi dintre acești muzicanți extraordinari au decedat prematur*.

14. Există cumva în arhiva TVR sau a postului national român de radio înregistrări cu grupurile în care ai cântat! Unde sunt, dacă au fost şi de ce nu se mai găsesc? Te rog să ne dai link dacă există pe youtube...

În arhiva TVR nu ştiu dacă mai există ceva, poate o dată Doru Ionescu mai găseşte ceva din greşeală pe un capăt de bandă, deoarece benzile se mai refoloseau.

Pe youtube Storyteller Guitar este pagina mea,

http://www.youtube.com/user/StorytellerGuitar

pe ACID PLANET am vreo 245 de piese postate

http://www.acidplanet.com/artist.asp?songs=386149&T=8485

Din păcate în urma crizei, "jamwave.com" este închis pentru public, eu mă mai pot loga ceea ce este util, doar ca să am să mai iau legătura cu prietenii făcuţi ca să ne stabilim cum ne găsim pe alte site-uri.

15. Despre ce este vorba în proiectul Arpi Kajtar & Effect featuring Mirela Iacob?

A fost un proiect de blues cu care am dorit să mai lărgim repertoriul a ceea ce se cânta prin cluburile timişorene, mai toţi tinerii cântau aproximativ în total vreo 10-12 piese. Mirela e o forţă cu repertoriul şi foarte muncitoare, aşa că am reuşit să facem câteva piese cu care am fost invitaţi şi la câteva concerte, apoi ne-am hotărât să trecem la câteva compoziţii, dar au intervenit unele probleme şi nu a mai avut timp pentru proiect aşa că s-a oprit colaborarea. Fiecare participăm în alte proiecte, dar probabil când vine timpul o să reuşim poate şi cu compoziţiile să finalizăm câte ceva. 

Kajtar Arpad foto 8.jpg Kajtar Arpad foto 8:
rock de criză
2009.11.18 - Comşa, Mirela Iacob, Paul Shufaru, Arpi

16. Pe internet putem asculta multe din piesele tale sau variante la piese celebre. Eşti mulţumit doar cu această reprezentare?

Pe internet iniţial am vrut doar să fac posibil să audă şi prietenii, foştii colegi de trupe ce au emigrat în Germania aşa am dat din greşeală de Acid Planet care mi-a asigurat spaţiu nelimitat (pe atunci în 2004 pe câte un server ftp. primeai free doar 50MB spaţiu) apoi am dat de comunitatea AP unde am cunoscut mulţi muzicieni, artişti, instrumentişti, compozitori, aranjori într-o competiţie constructivă. Aceştia m-au votat după aprecierea a ceea ce am postat şi am ajuns pe locurile fruntaşe am avut aproximativ 180 de piese din 240 pe #1 la secţiunea Guitar Rock astfel am ajuns #1 în Lista de Rock şi Guitar Rock, dar a fost mai important ce am învăţat foarte de pe AP atât muzical cât şi ca "mixerist". Pe un alt site ,"jamwave.com" cu numai 20 de piese postate şi am avut mai multe audiţii decât pe AP la 240 de piese, fapt ce mi-a dat încrederea că totuşi chiar dacă nu sunt eu niciodată mulţumit de mine alţii apreciază ceea ce fac. Era mare lucru pentru mine pe post de "bedroom player" cu o placă de sunet ieftină un PC cu CPU 200MHz cu 250MB RAM să fiu apreciat pe un site unde trupe "indie" îşi promovau CD-urile trase profi în studiouri, materiale gata de vânzare. După două trei luni şi pe acel site am fost "featured artist", cu câteva piese am fost de mai multe ori pe #1 chiar pe lista comună, cu toate genurile muzicale ... glumeam cu un bun prieten chitarist din SUA cu care am avut o piesă instrumentală colaborare ... "I-am bătut pe Hi-Hop-eri" nu ne venea să credem, apoi cum se întâmplă, toată lumea era curioasă ce piesă e a noastră şi aşa a stat două săptămâni #1, peste un an aceiaşi piesă iarăşi a ajuns iarăşi #1 acum doar pentru 3 zile. De obicei nu prea rămânea o piesă mai mult de două trei zile #1. Este o apreciere foarte importantă deoarece vine de la muzicieni profesionişti şi experimentaţi care cei mai mulţi privesc cu o critica constructivă cea ce fac alții. O promovare în media la TV şi posturi de radio, se face numai pentru proiecte în care cineva a investit bani pe care apoi vor să-i scoată "înzecit". Cu "underground" nu prea se câștigă bani, aşa că nici nu o să investească afaceriştii în aşa ceva.

Îţi trimit şi câteva "snapshot" făcute de pe site-urile AcidPlanet şi Jamwave înainte de schimbare:

- cu Top Artist ... ceea ce însemna locul ocupat pe AP în diferite genuri rock, blues, jazzrock ...

 Kajtar Arpad foto 9.jpg Kajtar Arpad foto 9:
STG Top Artist AP Guitar Rock

- cu featured artist

 

Kajtar Arpad foto 10.jpg

Kajtar Arpad foto 10: Featured Artist JW 160706

Numai eu pot accesa lista cu rezultatele finale, care apoi s-au schimbat când au modificat "algoritmul" de evaluare, drept care s-au supărat userii şi mulţi s-au retras de pe site. Nu era nici o supărare dacă 'resetau" rezutatele "chart"-ului şi erau toţi din nou de la "zero", dar ei prin noul algoritm au adus pe "chart" artişti ce nu mai existau de ani de zile şi nu corespundeau niciunui mod logic de evaluare. Când competiţia a fost "întreruptă" membrii şi-au pierdut interesul şi iată cum se strica un site bun ... deci nu numai la noi sunt "deştepţi". Dar asta este, a trecut, urmează altele.

17. Te pregăteşti pentru un album de autor, ai vrea să realizezi aşa ceva?

Lucrez la această idee sper să reuşesc să fac "pilotul" în această toamnă... am în jur de 300 de compoziții efectiv mi-e greu sa aleg, la multe din aceste piese am variantele simple postate pe AcidPlanet altele nu au fost publicate niciunde.

18. Eşti fan Jimi Hendrix, ai cântat multe cover-ri, care este părerea ta despre marele JIMI? Ce piese cânţi la concerte...

Hendrix, da ne-a uimit pe toţi în toată lumea cu tehnica extraordinară, apoi cu feeling-ul său ca mai târziu maturizându-ne să vedem ce a avut MUZICA lui! Ceea ce este cel mai important lucru, compoziţiile sale dar chiar şi adaptările, prelucrările realizate de el se cântă şi acum de foarte mulţi muzicanţi în concerte şi nu numai la câte un concert comemorativ. Nu am prea cântat Hendrix niciunde căci la dans nu mergea apoi când am ajuns pe scena mare în turnee, spectacole / concerte s-a schimbat "moda". Abia cu tineri "discipoli" care m-au corupt am început să cânt piese sau muzică stil Hendrix, la jam session-uri în cluburi dar nu copiate ci doar în spiritul şi atmosfera pieselor. Hendrix de fapt nu prea se poate "copia" doar se poate încerca şa redai reda ce ai simţit tu când ai auzit muzica lui Hendrix să faci un "rezumat" din ce "te-a prins" din nenumăratele versiuni ale pieselor sale cântate în diferite concerte sau sesiuni de înregistrări. Muzica sa nu se putea încadra niciunde, aşa că la acea vreme se chema simplu "Hendrix Music". A avut un curaj extraordinar să introducă în repertoriul său la acea vreme compoziţie ca şi "1983 ... (A Merman I Should Turn to Be)" ce a avut efect extraordinar asupra altor trupe de muzică "nouă", le-a deschis şi le-a arătat calea că se poate şi altfel.

Kajtar Arpad foto 11.jpg Kajtar Arpad foto 11:
Hendrix Infernal Machine


 

19. Într-un top al vremii (1971) figurezi pe locul 11. Sunt nume mari, de valoare ale rock-ului românesc... Reflectă realitea din acel moment acest top?

”7. CHITARĂ (SOLO)

1. Sorin Tudoran (Mdl, ex-Chrom)

2. Dan Andrei Aldea (Sfinx)

3. Nicu Covaci (Ph)

4. Niky Dorobanţu (R. ş N.)

5. Gabriel Litvin (ex-Mdl)

6. Dimitrie Inglessis (O ‘64)

7. Sandu Avramovici (R-Tv)

8. Radu Goldiş (Ecord)

9. Sandu Ureche (Mnm)

10. Sabău Ioan (Dts)

11. Kajtar Arpad (C XX)

12. Ludovic Mittaler (Csel)

13. Doru Tufiş (M.G.)”

!!! Da, a fost un festival foarte bun, am rămas impresionat de nivelul conceptual ale celorlalte trupe, cum noi eram în formulă proaspăt formată doar feeling şi groove aveam, o concepţie "coaptă" încă nu se zărea, experienţa cu acest festival ne-a ajutat în alegerea şi acceptarea direcţiei pentru trupă am văzut că toate trupele participante au venit cu lucrări ample de concepţie. Hepp ştia aceste aspecte şi a salvat situaţia cu "Blues în cinci părţi" în care ne-a exploatat tehnica de interpretare feeling-ul şi groove-ul. Clasic XX şi în concertul din cadrul festivalului a avut succes la public dar eram, ca şi instrumentişti individuali, necunoscuţi pentru publicul atât din sală cât şi din ţară. În general eram trupe destul de diferite ca şi stil / gen publicul, cititorii au votat atât după preferinţele stilistice cât şi genul de muzică. Deci lista reflectă ce au simţit cei care au votat cum au perceput ei "valoarea / rangul" după ce considerau important. Dacă ar fi fost alcătuit acest top de către muzicanţi, muzicieni, nu ajungea Sandu Avramovici şi Radu Goldiş pe locurile 7 şi 8. Ca şi chitarist care a luat parte la festival şi care a fost la toate recitalurile, pot să spun că toţi au cântat bine, au dat ce-i mai bun, este greu să faci o "ierarhizare". Acceptăm lista propusă de votanţii publicaţiei, muzicantul / interpretul trebuie să "convingă", publicul are dreptate. Fără public nu va exista nici muzică.

20. Ai fost declarat în presa din Timişoara cel mai bun chitarist în anul 2005! A fost un concurs sau o recunoaştere a activitaţii tale?

În presă a apărut un articol cu realizările mele de pe AcidPlanet şi pe Jamwave.com site-uri pe care am fost de multe ori #1 şi de câteva ori "Featured Artist". Altfel, în Timişoara nu a fost nici un concurs şi cred că nici nu este cazul, dar fanii, ziariştii, prietenii muzicanţilor, spectatorii, probabil fiecare poartă discuţii au o părere sau o preferinţă şi după "modelul universal de competiţie" încearcă să ne catalogheze. La un moment dat am avut 100.000 de vizionări/audiţii pe AP s Jamwave şi cred că eram primul din oraş care pe internet a avut la acea vreme atâtea vizionări, audiţii care pentru mine chiar au o valoare, deoarece nu sunt atât de multe cum ar putea fi pe internet, dar sunt aprecierile muzicanţilor de pe acele site-uri, aprecieri care mă onorează şi prin care m-au încurajat să nu mă las de cântat şi de compus muzică. În review-urile făcute de ceilalți la piesele mele se poate urmări părerea generală, criticile şi laudele, după cum a simţit fiecare. Mi-am făcut câţiva prieteni cu care am şi colaborat. Am compus piesa care a fost cântată de prietenii americani sau am luat parte la "jam session" ne trimiteam negativele şi pe rând realizam o piesă (nu online live). Apoi cu un prieten basist şi vocal am făcut prima trupă "Transatlantic Orchestra" pe jamwave unde am postat câteva piese, pe care apoi le am puse şi pe Acid planet.

Într-o săptămâna de obicei / normal se ajungea la 160 -200 audiţii ceea te propulsa pe #1, iar apoi dacă ajungea o piesa pe All Music, adică toată Planeta, intrau la audiţie şi review-uri şi cei de la alte genuri...

Kajtar Arpad foto 12.jpg

Kajtar Arpad foto 12:
I Don’t Know Why Blues

21. Spune-ne povestea G6 de la clubul The Note? Alături de cine ai cântat?

Adi Ilie a venit în Timişoara la care prietenii au organizat o seară de blues în clubul "The Note". În această seară după recitalul Bega Blues Band am cântat cu tinerii mei prieteni trupa "EFFECT" un recital reuşit apoi s-a organizat un jam session cu toţi chitariştii Adi Ilie, Vivi Repciuc, Mircea Bunea, Bujor Hariga, Victor Miclăuş, Lica Dolga, Ion Popovici, Oros Dan, Filu. O seară foarte reuşită.

22. Care este formula actuală cu care cânţi? Unde ai susţinut ultimul recital cu acest grup?

Cu prietenii mei EFFECT am cântat cel mai mult în ultimi ani. Ultima apariţie am avut-o în 5 August 2013 când am susţinut un recital cu ei în cadrul festivalului "Blues pentru Timişoara" organizat în cadrul "Zilele Timişoarei" ca vocalist l-am avut invitat pe Vio Screciu la voce, din trupa "West". Am postat pe youtube filmările făcute de Johnny Bîtea care este un meloman colecţionar de muzică bună pe lângă hobby-ul de fotograf. Anul trecut am cântat cu trupa EFFECT la Timrock 2012 ce anul acesta nu s-a mai "aprobat", dar cine ştie poate se reînvie totuşi. Componenţa trupei EFFECT: Ion Popovici la chitară şi voce, Dan “Dutzu” Oros la chitară bas (momentan înlocuit cu talentatul Teo Grosmuck, contrabasist de jazz şi rock ), Alin Costache la tobe şi Cristi Mereuţă la claviaturi.

Kajtar Arpad foto 13.jpg
Kajtar Arpad foto 13: Effect - Dutzu Oros, Ion Popovici, Arpi Kajtar, Filu la tobe în locul lui Alin Costache, concert pentru revista Rocka Rolla

23. Varianta ta la piesa tradiţională "Ciocârlia" este mai veche decât a Phoenixşilor? Ai înregistrat-o pe vreun suport?

Ideea să cânt "Ciocârlia" la chitară mi-a venit în armată în 1972 când eram în trupa de muzică uşoară/folclor pe lângă fanfara militară din Craiova, apoi când am revenit din armată am cântat-o şi în concerte. O includeam în "coda" piesei care era ultima înainte de pauză concertului. Nicu a inclus o variantă în repertoriul său după ce a emigrat. Pe AcidPlanet la un moment dat câţiva chitarişti tineri "shredderi" postau piese ce aveau o singură valoare măsurabilă sau apreciabilă, viteza de execuţie, la care le-am pus un exemplu de piesă simplă de virtuozitate ce le-a plăcut foarte mult aşa am realizat versiunea postată pe AcidPlanet undeva pe la mijlocul listei de piese.

http://www.acidplanet.com/artist.asp?songs=386149&T=8485

24. Crezi că lipseşte ceva rock-ului românesc actual pentru a deveni atrăgător caselor de discuri? Despre blues nu te întreb, pentru că ei îl confundă cu muzica lentă de la petreceri...

Lipsesc banii, susţinerea, adică promovarea. Cum nu am auzit de nicio "casă de discuri" care să fi descoperit vreodată un talent sau valoarea de piaţă al unuigen de modă în muzică, părerea mea după câte am văzut, citit, urmărit, căutat, că habar nu au ce le trebuie. La nimereală le iese câte o treabă pe care apoi un "agent" şmecher o prezintă ca rezultatul flerului său "clarvăzător". De fapt din documentarele, articolele despre "păţaniile" trupelor muzicanţilor reiese că cele mai mari vedete au fost respinse de multe case de discuri, căci au spus că nu au nici un viitor! Sunt foarte multe exemple în acest sens. Se poate vedea cum la apariţia unui gen muzical, unei noi trupe cu succes toate "casele de discuri" caută trupe muzicant ce să copieze "muzica şi succesul". Oricum lipseşte o reţea de management care să "plaseze" muzicanţii şi trupele la locurile unde este nevoie de aceştia. Poate lipseşte şi "critica muzicală". Cu fazele tragicomice "dansez blues" probabil prin greşeli, neînţelegeri, lipsa de informare, exact cum "Haina de Blană bulgărească" se chema la noi, "Haina Alain Delon" deoarece oamenii au văzut această haina de blană într-un film cu Delon...

25. Te-ai gândit vreodată să emigrezi în Ungaria sau oriunde în OCCIDENT?

Miraj exista, dar nu am fost niciodată convins, deşi am fost chemat de mulţi şi de mai multe ori. Părerea mea este că singura şansa era să ieşi ca şi o trupă «bună», din «est», ţi se făcea reclamă, promovare, şi aşa aveai o pornire, un statut. Dar, având unele informaţii din Ungaria, vedeam altfel mirajul. Singura trupă maghiară recunoscută în lumea capitalistă, a fost Syrius. Această trupă, cu Orsansky, la bas şi vocal, care cânta în maniera Blood Sweat & Tears, a câştigat ceva premii la un festival în Australia şi în alte locaţii, a fost sabotată de autorităţile maghiare, care nu le-au prelungit vizele şi au trebuit să renunţe la contracte deja semnate în vest, la care Orsanzky, a emigrat după o vreme, dar singur. Toţi aşteptam să facă ceva epocal dar nu a mai făcut mare lucru ... a avut ceva trupe, a cântat, a avut o activitate bogată, dar succesul pe care l-au avut Syrius nu a mai venit. Locomotiv GT, la fel, au avut de ales... sau se întoarcă acasă sau îşi pierd cetăţenia şi sprijinul autorităţilor maghiare. Aşa că au renunţat la un turneu şi la un disc, care trebuia scos, în SUA. Omega a cântat în Europa de vest foarte mult, unul dintre LP - uri s-a vândut în peste 200.0000 de exemplare, ceea ce acasă, în Ungaria, era un subiect, tabu. Vindeau compoziţii, pe bani,... până şi celor de la Boney M, făceau bani în toate modurile posibile, dar pe ascuns... şi se întorceau acasă. Ceea ce-mi dădea de gândit: « Oare de ce nu rămân afară?... mai ales că era de mare succes în ţara mamă, şi o noutate exotică în vest ». Aşa cum spuneam, multe trupe de succes de după « cortina de fier », printre care şi Syrius, Omega sau Locomotiv GT, puteau să rămână afară, nu au fost forţaţi, prea serios, să meargă acasă, doar că, li s-a pus în vedere, o singură condiţie... sau afară sau acasă. Faptul că au rămas acasă mi-a dat de gândit. Am auzit comentarii, la radio, despre Bee Gees, despre Kinks, cu câte probleme au avut ca să intre în legalitate şi să fie lăsaţi să cânte... Bee Gees în Anglia şi Kinks în SUA… cele două trupe s-au luptat, ani de zile, cu sindicatele şi cu autorităţile capitaliste din ţările gazdă. Deci aflai câte ceva care te punea pe gânduri că ceva nu era în ordine nici acolo. Pe urmă, a trecut valul de noutate al muzicii rock, au intrat puternic « industriaşii » ce produceau trupele « west coast »... Kansas , Foreigner , Styx, Reo Speedwagon, Damn Yankees. Nu aveai cum să susţii amatoricește, fără bani, o trupă de profesionişti cu trei patru vocali fantastici… chiar dacă aveai idei, nu erau bani. Ori, cum la noi, nu a apărut nici măcar încercarea de a face o trupă de muzică « west coast din anii ’78 –’80, nu aveam nicio şansă. Apoi a venit DISCO mania ce a şters anii rockului de pe mainstream până la aparitia trupei AC/DC şi Whitesnake când s-a mai revigorat mişcarea rockistă. Cred că poţi să te integrezi într-o societate numai dacă creşti în acel mediu de mic copil, iar ca să ajungi în main stream sau ai noroc chior sau cheltui banii lui babacu dacă îi are. Trebuie să nimereşti şi perioada de mari schimbări şi să ai norocul să ajungi «pe val». În condiţiile prielnice să fi în locul potrivit la timpul potrivit pentru a reuşi în cariera muzicală numai banii nu cred că sunt suficienţi. Este ceva foarte complex şi complicat. Ultimul exemplu este cu PHOENIX. Am crezut şi eu că Nicu Covaci a făcut o mişcare inteligentă când şi-a scos trupa în vest, singur nu avea şansă, dar o trupă din "Est" cu repertoriu exotic putea să răzbată, dar nu a urmat traiectoria aşteptată nu au ajuns în mainstream cu toate că cunoscându-l pe Nicu ca şi un bun organizator precis a făcut tot ce era posibil din partea sa. Singurul muzicant din cei care au emigrat şi care a ajuns să fie apreciat şi cunoscut în vest din zona rock cred că este Erland Krauser care face parte din trupa lui James Last. Din Bucureşti şi din ţară mai ştiu despre chitarişti extraordinari, de Sorin Tudoran din auzite şi de Dan Andrei Aldea, dar care am înţeles că activează / lucrează mai mult în zonacompoziţiei şi a studioului de înregistrări. Cum nu m-am lăsat de "job" am fost angajat întotdeauna, căci nu mă bizuiam numai pe cântat, aşa nu am crezut nici în poveşti despre "câinii cu covrigi în coadă şi gardurile din carnaţi" ce ne-ar aştepta "afară".

Kajtar Arpad foto 14.jpg

Kajtar Arpad foto 14: Arpi acasă



Ultimul cuvânt te rog să-l adresezi cititorilor revistei virtuale Arta Sunetelor.

Mă bucură faptul că sunt câteva publicaţii on-line unde se încearcă reconstituirea unei istorii ale muzicii rock locale, care chiar dacă a fost sub influenţa vestului, totuşi prin artişti dornici de a-şi implementa ideile şi concepţia proprie au contribuit cu caracteristica locală, muzicii venite din vest. Chiar şi unele trupe de "cover"-uri au fost şi sunt foarte utile pentru dezvoltarea genului şi pentru susţinerea acestei muzici.

Mulţumesc,

Radu Lupaşcu
13 august 2013

 



 

 

 

Baicea Blues Band

conquette.jpg

Afis_Festival Enescu 2017.jpg

Afis_Bumblefoot 2017.jpg

Afis_Candy Dulfer.jpg

Afis_Hiromi.jpg

Afis_Marele Cor al Armatei Rosii.jpg

Afis_Havasi.jpg