Arta Sunetelor

 

Interviu cu The Speakeasies Swing Band

Swing’n’Blues

foto 1 The Speakeasies Swing Band.jpgÎn seara de 1 septembrie 2017, în cadrul celei de-a treia ediţii a Festivalului “dichis’n’Blues” de la Tulcea vine să ne vrăjească o sirenă autentică din Grecia, o urmaşă a celor care, în vremuri demult apuse, erau cât p-aci prin cântecele lor să îl întoarcă din drum pe eroul mitologic Odiseu şi să-l determine a intenta divorţ consoartei sale Penelopa. Atenţie, urmează... Breaking News. O nouă enigmă a istoriei şi culturii pare a-şi fi găsit explicaţia: sirenele nu cântau muzică gen ‘Buddha Bar’ la solzi de peşte sau făceau playback pe incantaţii păgâne precum urâcioasele din filmul “Piraţii din Caraibe”, ci interpretau cu tot sufletul muzică Swing! L-au prostit pe războinicul nostru (nume de cod latin: Ulise) cu inocenta piesă “Ain’t Nobody Here But Us Chicken” (furată mai târziu de Louis Jordan), după care au înnebunit echipajul vasului cu “Sing, Sing, Sing” (plagiată ulterior de Benny Goodman), determinându-l pe Odiseu să se lege de catarg pe armoniile din “Hold Tight” (luaţi aminte... şi Andrew Sisters au fost descendente ale sirenelor). E ceva neverosimil? Poate mai trebuie adăugat doar că sirenele grecoaice s-au agăţat (dezamăgite de comportamentul de familist al lui Odiseu) de corabia lui Columb, au ajuns în America, unde s-au împrietenit cu Benny Goodman, Artie Shaw şi Count Basie, muzicieni mai greu de impresionat (nici gangsterii nu au reuşit să o facă), şi astfel, prin anii ’20, Swing-ul a fost recunoscut ca gen oficial în peisajul ritmic al Pop culture. Să ne întoarcem însă la potenţialii spectatori, iubitorii acestei ţări, ai culturii şi... plajelor sale, dar mai puţin familiarizaţi cu Swing-ul, cu un foarte scurt set de sugestii amicale (primit spre popularizare de la organizatori... sau, cel puţin aşa cred, deh, am şi eu o vârstă şi problemele aferente de memorie) la concertul din seara de 1 septembrie 2017 de la Casa Avramide (volănaşele la rochii, jaboul la cămăşi şi ghetrele nu sunt, totuşi, obligatorii în ciuda... ‘dichisului’) şi nu susţinut la vreo tavernă cu specific tradiţional: 1) Farfuriile de sticlă sau porţelan pe care le aduceţi de acasă nu vă garantează accesul, dar le puteţi trânti cu sete pe caldarâm de nervi când veţi auzi de-afară cât de bine sună muzica Swing (cu condiţia să adunaţi cioburile şi să le puneţi într-un tomberon), asta... dacă n-aţi apucat să vă cumpăraţi bilet; 2) În incinta festivalului nu încercaţi să spargeţi pe jos farfuriile obţinute de la punctele de catering întrucât sunt de plastic (paranteza anterioară se menţine); 3) Recomandarea este de a evita să vă daţi în păr cu ulei de măsline pentru a arăta precum Clark Gable în “Pe aripile vântului” fiindcă n-o să vă iasă, deoarece insectele din jur vă vor face freze foto 2 The Speakeasies Swing Band.jpgAfro precum cea a lui Sly cu tot cu Family Stone şi n-aţi vrea să faceţi notă discordantă cu tonalitatea evenimentului (dacă ţineţi la propriul look); 4) Doamnele sunt rugate, dacă vor să danseze în timpul spectacolului, să îşi lase paharele sau farfuriile pe scaunele însoţitorilor (ne va permite să analizăm mai bine impactul performerilor asupra audienţei după urmele lăsate pe turul pantalonilor după ce aceştia se vor aşeza neglijenţi pe ele); 5) Domnilor li se solicită respectuos ca, odată ajunşi acasă după concert, să nu se comporte ca Zorba Grecul şi mai ales, să nu înceapă să cânte sau să gătească în miez de noapte (aici e vorba de ordinea şi liniştea publică, ce naiba, trăim într-o comunitate şi există viaţă în urbe şi după festival). Gata cu gluma, pentru că ajungem la muzică şi la sirena care m-a vrăjit, mai ales prin răspunsul la ultima mea întrebare... Hai la Tulcea cu grăbire s-o sorbim dintr-o privire!

Concertul trupei The Speakeasies Swing Band (componenţă: Caterina – voce, PanosK – chitară electrică, Giannis – chitară acustică, PanosV – dublu bass, Manolis – pian, Christos – clarinet, Stergios - baterie), ce a debutat în primăvara anului 2010, devenind în scurt timp cea mai îndrăgită formaţie grecească care interpretează Swing, a debutat discografic în 2012 cu “Bathtub Gin” (conţine premiata la International Songwriting Competition “Black Swamp Village”) pentru a recidiva în 2015 cu “Land of Plenty”. A susţinut sute de concerte pe întreg mapamondul (din Copenhaga până în Bangkok) şi a fost pe afişele unor festivaluri de renume alături de muzicieni precum Ray Collins, Hillbilly Moon Explosion sau Cherry Poppin Daddies. Hmmm, greci cântând Swing, dincolo de legende... am fost intrigat, aşa că i-am luat la ţintă (a se citi ‘la întrebări’), mai ales că mi-am adus aminte de Kafka: “Acum sirenele au o armă mult mai ucigătoare decât cântecul şi anume tăcerea... Câte unul poate o mai fi scăpat vreodată de cântecul sirenelor, dar niciodată de tăcerea lor”. Aşteptăm ‘cântecul’, dar a meritat să încercăm a afla cum au ajuns să îl interpreteze...

Admit faptul că am fost plăcut surprins de ideea că o trupă din Grecia abordează creativ genul Swing şi de curajul vostru de a re-inventa ‘clasice’, precum “Why Don’t You Do Right?” (Kansas Joe McCoy, 1936) sau “Minnie the Moocher” (Cab Calloway, 1931). De ce aţi ales această cale muzicală în detrimentul uneia mai comode şi poate... mai la modă?

Considerăm întrebarea ta a fi un compliment! Avem convingerea că opţiunea la nivel de grup s-a bazat pe gusturile şi pe preferinţele noastre muzicale şi pe dragostea pe care cu toţii o purtăm acestui gen, şi nu pe ultimele tendinţe în industria muzicală din această lume. Swing-ul este un gen foarte special şi foarte atrăgător, ce include nenumărate sub-genuri; reprezintă o “great freedom of movement, cu o istorie îndelungată care se află în spatele său. Trendurile globale sunt prea puţin interesante pentru noi şi suntem extrem de fericiţi să putem să menţinem o distanţă apreciabilă faţă de acestea!

Swing-ul a influenţat în mod fundamental Jump Blues-ul. Din ce am avut ocazia să ascult, păreţi că v-aţi asumat provocarea de a combina stilul dansabil al muzicii anilor ’30 cu groove-uri Jazz contemporan şi cu emoţia pe care o transmite Blues-ul. Puteţi să îmi daţi mai multe amănunte despre cum vedeţi ‘Noul Swing’ şi cum reuşiţi să îl faceţi atrăgător pentru publicul din secolul XXI?

foto 3 The Speakeasies Swing Band.jpgEste o întrebare serioasă, dar totodată, una foarte dificilă. Din punctul nostru de vedere, a încerca să devii o formaţie care să sune a band de Swing sau de Jazz din anii ’30, este, pur si simplu, imposibil. Nu poţi să suni ca un muzician sau ca un cântăreţ oprimat dacă nu eşti sau nu ai fost unul dintre ei! Acei oameni au trăit vremuri complet diferite, unele mult mai rafinate, mai elegante, dar în acelaşi timp, şi mult mai brutale şi represive (gândiţi-vă doar la cei 15 ani ai prohibiţiei). Oamenii aveau un stil de viaţă şi cutume bine definite, se întâlneau să socializeze în baruri clandestine (celebrele ‘speakeasies’) unde consumau băuturi alcoolice produse artizanal şi ascultau şi dansau pe muzică Swing. În zilele noastre, lucrurile stau diferit, iar noi înşine suntem diferiţi. I-am avut deja pe The Beatles şi pe Led Zeppelin! Trăim cu aproape o sută de ani mai târziu, suntem în general foarte departe de a ne considera liberi, ne bucurăm de o calitate îmbunătăţită a vieţii şi credem că acestea trebuie să se reflecte în cântecele noastre. Iubim cu adevărat ceea ce facem şi încercăm din răsputeri să oferim tot ce avem mai bun atât pentru noi cât şi fanilor noştri.

Care au fost influenţele voastre majore în ceea ce priveşte selectarea temelor, a aranjamentelor muzicale şi a modului în care Caterina abordează partea vocală a unei piese anume?

Cu certitudine rămânem influenţaţi de toţi marii muzicieni ai anilor ’30-’40, precum Louis Armstrong, Cab Calloway, Benny Goodman, Ella Fitzgerald, Ray Charles, dar şi de numerosi artişti contemporani precum Tom Waits, Squirrel Nut Zippers ş.a.m.d. Ca interpretă şi performer, Caterina îşi are stilul său unic, motiv pentru care publicul o adoră.

Cum aţi format trupa? Îmi imaginez că tinerii iubitori a muzicii anilor din anii ’30 care, în plus, sunt şi înzestraţi cu talent artistic, nu aparţin unei specii care se plimbă în mod obişnuit pe străzile Salonicului. Cu alte cuvinte, cât de greu v-a fost la început, înotând împotriva curentului?

Totul se rezumă la a fi în momentul potrivit la locul potrivit. Am făcut “cunoştinţă” cu Swing-ul datorită lui Panos K şi lui Manolis care simţeau imboldul să experimenteze în această zonă muzicală. Ei sunt cei care i-au descoperit pe Panos V, Caterina, Giannis, Stergios, şi, ceva mai târziu, pe Christos, practic pe toţi cei care formează line-up-ul nostru actual. Experienţa a fost îmbrăţişată de întreg grupul încă din primul moment, iar primele zile au fost realmente frumoase şi... muzicale. Primul nostru concert a fost contractat în cadrul unui eveniment local (SwingALONICA) şi de aici a început totul! Sala era plină, publicul se simţea foarte bine şi ne-a simpatizat încă din primele clipe. Din zvonurile care ne-au ajuns la urechi, tinerii (în special cei din oraşul nostru natal, Salonic) au aflat repede de existenţa noastră şi ne-au susţinut la fiecare concert. Primii doi ani ai noştri au fost... “carefree”, am cântat în cluburi micuţe de pe teritoriul Greciei, în faţa unui număr redus de spectatori şi ne-am distrat pe cât am putut de bine. După unul a venit însă altul şi uite unde-am ajuns!

Oferiţi-ne ceva mai multe detalii despre cum aţi conceput şi lucrat albumul “Land of Plenty”...

foto 4 The Speakeasies Swing Band.jpg“Land of Plenty” a fost primul nostru LP şi înglobează foarte multă muncă de echipă, ceea ce, privind retrospectiv, considerăm că e nemaipomenit, mai ales când fiecare conştientizează acest aspect. Am adunat la un loc toate ideile individuale, iar din suma lor a rezultat albumul. Am repetat timp de mai multe luni şi apoi am înregistrat absolut toate cântecele în decursul unui singur weekend în studioul “Royal Alzheimer Hall”, al lui Titos Kariotakis, Christos Harbilas & Orestis Patsinakidis (numele greceşti sunt foarte lungi!). Oameni din întreaga lume ne-au sprijinit şi am fost foarte fericiţi din această cauză, a fost o experienţă de neuitat şi sper că vom avea în curând materiale proaspete pentru un nou album.

Care au fost până acum experienţele realmente memorabile pe care le-aţi trăit pe scenă, având publicul în faţa voastră?

Ne considerăm norocoşi pentru că am avut o sumedenie de experienţe live memorabile, dintre care, pe unele, nici măcar nu avem dreptul să le amintim public! Una dintre cele mai frumoase experienţe a fost “The Summer Jamboree”, cu peste 10,000 de oameni în faţa noastră, timp de zece zile pline cu muzica şi moda anilor ‘30, ‘40 şi ’50... o călătorie în timp completă! Alt concert memorabil a fost cel în cadrul evenimentului tematic ‘speakeasy’ din Bangkok, Tailanda. A fost o experienţă formidabilă pe cealaltă parte a planetei.

‘To swing’ presupune în mod tradiţional o conexiune puternică şi interacţiunea constantă cu publicul. Sunt acestea parte a stilului vostru uzual de a performa?

Este o parte uriaşă a stilului nostru! Avem nevoie de spectatori care să cânte la unison “Hey Ho!” şi să danseze până la epuizare! Foarte mulţi oameni au încă prejudecata că un concert de Swing le garantează o seară degajată şi relaxantă, dar... nu în tura noastră!

Fără a dezvălui surprizele, ce ne puteţi spune despre repertoriul pe care îl veţi interpreta în cadrul Festivalului de la Tulcea?

Vom avea un playlist în care piesele originale îşi vor găsi locul printre cover-uri cu adevărat... picante. Ne gândim însă serios să facem repertoriul nostru ceva mai “bluesy” datorită profilului şi personalităţii festivalului, sigur, în stilul nostru, dar vom vedea!

Întrebare personală... veţi interpreta şi tema “Love Theme” a lui Nino Rota din filmul “The Godfather”?

Bineînţeles că o vom face! Cu dedicaţie pentru tine!

Grecii de la The Speakeasies Swing Band vor performa pe scena Festivalului “dichis’n’Blues” de la Tulcea (1-2 septembrie2017) în cadrul unui summit’ cultural în care se regăsesc românii Marcian Petrescu şi Raul Kuşak, germanii şi austriecii de la B.B. & The Blues Shacks, cvartetul britanic al lui Laurence Jones, şi americanca Angela Brown. Un eveniment cultural multinaţional în care se va vorbi într-o singură limbă, cea a Blues-ului!

foto subsol The Speakeasies Swing Band.jpg

IOAN BIG
02 August 2017

Foto: Courtesy of Asociaţia Culturală “în EXIL”

 

Baicea Blues Band

conquette.jpg

Afis_Festival Enescu 2017.jpg

Afis_Bumblefoot 2017.jpg

Afis_Candy Dulfer.jpg

Afis_Hiromi.jpg

Afis_Marele Cor al Armatei Rosii.jpg

Afis_Havasi.jpg