Arta Sunetelor

 

Mamaia 1985

După vizitele în China, Coreea de Nord, Mongolia şi Vietnamul de Nord, tov. Nicolae Ceaușescu a publicat Tezele din iulie 1971 (Propuneri de măsuri pentru îmbunătățirea ac­ti­vi­tății politico-ideologice de educare marxist-leninistă a membrilor de Partid, a tuturor oamenilor muncii) care au sugrumat mugurii dezgheţului cultural (cărţi, teatre, filme, muzici, spectacole) de care ne-am bucurat din plin cei care am trăit anii '65 - '71. Totuși, se mai putea respira cultural, cenzorii și activiștii mai închideau ochii, am mai avut câteva bucurii, până la Discursul lui Ceaușescu despre cultură, la Mangalia 1983.

Atunci a început adevărata teroare, înghețul aproape total. Istoricii scriu doct despre acei ani, eu mă voi opri doar asupra unei întâmplări puţin cunoscute, ”șoptite” în epocă. Din programul social-educativ al perioadei, făcea parte, vă amintesc dacă aţi uitat, închiderea tuturor localurilor (restaurante, cafenele, baruri) la ora 22!!!, insule ale depravării morale și micșorării puterii de muncă.

O singură excepție s-a făcut, neoficial, pe litoral. Discotecile obișnuite, cu bilet în lei, se închideau la 22, dar existau și discotecile ”pe valută (1 dolar intrarea): șefii marilor firme TUI și NECKERMANN (care aduceau zeci de mii de turiști occidentali) s-au dus la primul secretar al județului Constanța și au amenințat că turiștii lor vor distracție, altminteri nu vor mai veni la noi. Cu negocieri dificile, s-a dat voie ca ora de închidere pentru ”valutiști”, să fie 1 fix, cu condiția să rămână totul discret, să nu se afle la centru.

Era o bătălie dură între disc-jockei, care să ”prindă” o discotecă pe lei și care pe valută. În acea perioadă eram detașat de la Radio România la Radio Vacanța (cu niște colegi minunați, mulți plecați dintre noi - Paul Grigoriu, Marian Bistriceanu, Ștefan Ionescu), iar serile și nopțile băteam discotecile: în primul rând îmi vizitam prietenii de la pupitru, în al doilea rând scriam în publicația locală ”Litoral”, în al treile rând evaluam în secret valoarea prezentatorilor, eu făcând parte (alături de fratele meu) din comisia de atestare a disc-jockeilor.

În anul 1985, o premieră maritimă începuse să aștearnă prin Constanța o mare emoție și curiozitate: regulat (săptămânal, bilunar ?) ancorau în portul Constanța nave militare americane, iar militarii, în frumoasele lor uniforme se preumblau în permisiile de sâmbătă și duminică prin oraș sau Mamaia, vizitând restaurante și discoteci.

Spre finalul sezonului, septembrie (?), un grup de 5 americani (4 ofițeri + băiatul atașatului militar american) sosește la ușa discotecii pe valută Cazino din Mamaia, la ora 23.30. Bine ”afumați”. La ușă, doi minoritari - casierul turc și o namilă, bodyguardul tătar. Nu se știe cum și de ce a început cearta și apoi bătaia: nu au fost lăsați să intre, nu au vrut să plătească - programul discotecii era pe terminate, alcoolul? Bodyguardul a spart un pahar și l-a lovit pe băiat și i-a scos un ochi. Miliție, securitate, ambulanță. A venit secretarul județean și l-a sunat pe Ceaușescu aflat la Neptun: tovarășe prim-secretar, cred că avem un incident diplomatic la o discotecă. ”Cum, la ora asta discoteca funcționează? Mâine la 10 ședință la Neptun cu toți factorii !”. A fost, evident, ședință și din clipa aia toate discotecile din România s-au închis fix la ora 22, cu controale drastice. Se deschideau la 21.00 și se închideau la 22.00. În zadar s-au rugat firmele străine, așa că din 1986 fluxul de turiști occidentali tineri s-a micșorat puternic. Oricum vremea discotecilor apunea, venise vremea Video-tecilor: se deschideau la 19.00 și până la 22.oo vedeai pe ecranele din sală topul german Musikladen și două filme ”tari”, cu karate, kung fu, Bruce Lee și Chuck Norris.

Băiatul a fost dus la Kogălniceanu, luat de un avion militar american și operat în Germania: a scăpat cu viață, dar fără un ochi. Cercetările au ajuns la concluzia ”că nu se știe cine a început, cine e vinovat, nu sunt martori” (deși erau mulți). Tătarului i s-a făcut pașaport și expediat urgent din România. Turcul Metin a ajuns lider la Partidul turcilor din România și chiar deputat. Poate ați auzit povestirea asta în diverse variante. Acum aveți adevărul, narat de disc-jockeii de acolo.

Florin-Silviu Ursulescu
5 februarie 2019

P.S. De câţiva ani, disc-jockeii de altădată se adună la o reuniune anuală găzduită în Herăstrău de prietenul Barto. Iată o fotografie din 2017, cu disc-jockei, susținători și susținătoare din găștile de atunci. Nu mai sunt de recunoscut și nici nu vreau să adaug aici o lungă listă de nume, dar vă asigur că ei sunt, cei care vă făceau serile minunate de atunci.

Adunare DJ 2017.jpg

 

Baicea Blues Band

conquette.jpg

Afis_Bernard Allison 2019.jpg

Afis_Brasov Jazz Blues 2019.jpg

Afis_Roger Hodgson 2019.jpg

Afis_bruce dickinson 2020.jpg

Afis_Samantha Fish 2020.jpg

Afis_Eric Gales 2020.jpg

Afis_Popa Chubby 2020.jpg

Afis_Ryan McGarvey 2020.jpg