Arta Sunetelor

 

The Show Must Go On

The show must go on este o compoziţie a chitaristului Brian Harold May, deşi drepturile de autor aparţin întregului grup. Durata ei este 4:31 min. Ea închide admirabilul album Innuendo, din păcate, ultimul la care a participat, cu eforturi uriaşe, regretatul Farrokh Bulsara aka Freddie Mercury (n. 5 septembrie 1946 - d. 24 noiembrie 1991). Un cântec de lebădă pentru Freddie şi o nestemată pentru Queen. The show must go on a fost lansat şi ca single pentru promovarea compilaţiei Greatest Hits II, cu doar şase luni înainte de decesul marelui vocalist. În 1992 ea a fost cântată live (pentru prima dată!) de Elton John în concertul omagiu pentru Mercury, pe vechiul stadion Wembley, în faţa unei audienţe de peste 70000 de persoane. Dacă îmi permiteţi comparaţia, este un cântec similar cu cel lansat de Moţu Pittiş cu Pasărea Colibri, Sfârșitul nu-i aici, admirabila traducere a piesei lui Dylan, Death is not The End.

Radu Lupaşcu
30 noiembrie 2018

 

The Show Must Go On

Empty spaces - what are we living for
Abandoned places - I guess we know the score
On and on, does anybody know what we are
looking for...
Another hero, another mindless crime
Behind the curtain, in the pantomime
Hold the line, does anybody want to take it
anymore

The show must go on,
The show must go on
Inside my heart is breaking
My make-up may be flaking
But my smile still stays on

Whatever happens, I'll leave it all to chance
Another heartache, another failed romance
On and on, does anybody know what we are
living for?
I guess I'm learning,
I must be warmer now
I'll soon be turning,
Round the corner now
Outside the dawn is breaking
But inside in the dark I'm aching to be free

The show must go on
The show must go on
Inside my heart is breaking
My make-up may be flaking
But my smile still stays on

My soul is painted like the wings of butterflies
Fairytales of yesterday will grow but never die
I can fly - my friends
The show must go on
The show must go on

I'll face it with a grin
I'm never giving in
On - with the show -
I'll top the bill, I'll overkill
I have to find the will to carry on
On with the -
On with the show -
The show must go on...

Eterna farsă

Voi, spații vide - de ce trăim noi oare?!
Locuri uitate - habar n-aveți cum doare
să te târăști o viață prin bezna de sub soare.
Înc-un erou, încă o moarte-absurdă.
Tu stai ascuns în frica ta cea surdă
și-nduri fără de murmur zile și nopți amare.

Dar farsa-i plină de sclipici,
măcar că taie ca un brici.
Năuntru-mi inima se frânge,
machiajul vesel mi se scurge
pe zâmbetul prins cu lipici.

Fie ce-o fi, mă las purtat de soartă,
de doruri vechi, de dragostea deșartă
și vă întreb zadarnic: E-n labirint vreo poartă?!
Gândesc că am să-nvăț
la suflet să fiu bun.
De tine-am să m-agăț
ca zborul de lăstun.
E-o nouă zi pustie
pe care-am s-o petrec - aici, în colivie.

Dar farsa-i plină de sclipici
măcar că taie ca un brici.
Năuntru-mi inima se frânge,
machiajul vesel mi se scurge
pe zâmbetul prins cu lipici.

Aripi de flutur se frământă-n al meu piept.
Poveștile de altă dat’ - azi vreau să le deștept,
zborul să-mi fie drept.
Farsa cea plină de sclipici
mă taie însă ca un brici.

Eu farsa o înfrunt râzând
și-i spun că nu,
nicicând n-am să mă vând,
deși-s doar umbra unui gând.
Am să mă urc pe vârful lumii,
gusta-voi tot amarul humii,
căci farsa asta
n-are moarte,
cum scrie în a vieții carte.


Muzica şi Poezia

Cadrul virtual al revistei noastre va găzdui începând cu luna noiembrie 2018 traduceri ale unor compoziţii celebre, tălmăcite de colaboratorul nostru, Valentin Radu Cantacuzu, într-o rubrică nouă intitulată: Muzica şi Poezia. Îmi doream de mult acest original subiect pentru cititorii noştri, deoarece V.R.Cantacuzu reuşeste să tălmăcească în limba română fondul mesajului poetic originar, păstrând totodată relaţia armonică a acestuia cu muzica pentru care a fost scris. Emil Cioran constata pe bună dreptate că "fiecare popor trăieşte înăuntrul unei limbi". Acest "înăuntrul", cu toate câte înseamnă el, înalţă hotarele dintre naţiuni şi îngreunează mult comunicarea între oameni. Iată de ce V.R.Cantacuzu evită traducerile mot-à-mot gen I want to break free - Vreau să sparg/sfărâm/zdrobesc liber, rezultatul fiind, evident, rizibil. Acesta este şi motivul principal pentru care adaptările sale sunt o reuşită deplină şi fac obiectul rubricii noastre Muzica şi Poezia.

În avanpremieră, am inclus în antologia noastră aniversară Zece dintr-o sută - Cartea Sunetelor o selecţie de 9 compoziţii, cu textele originale şi traducerile acestora. Lor li se adaugă un poem dedicat de V.R.Cantacuzu unui mare muzician şi poet contemporan. Pentru această lună am ales pentru botezul acesti rubrici: Pink Floyd – Wish You Were Here. Piesa care dă titlul albumului Wish You Were Here, lansat în 1975, a fost scrisă de Roger Waters şi David Gilmour, acesta din urmă fiind şi liderul vocal pe album sau în concert. Ea fost înregistrată în studiourile Abbey Road, iar durata ei este 5:40 min. Tot în acea perioadă înregistrau în celebrul studio Yehudi Menuhin şi Stéphane Grappelli. Ultimul avea să fie prezent prezent în atmosfera piesei Wish You Were Here, însă pe porţiune foarte mică, aproape neaudibilă, fapt ce l-a îndemnat pe iniţiatorul demersului, Roger Waters, să nu-l treacă în bookletul albumului. Acesta va fi însă menţionat pe albumul Wish You Were Here Outtakes (scos de labelul japonez Sigma abia în 2014!), versiune care include rafinatele improvizații ale lui Stéphane Grappelli. De notat că, pentru participarea sa, marele violoncelist a primit un onorariu de 300 de lire sterline, sumă importantă pentru acea vreme (anul 1974).

Radu Lupaşcu
31 octombrie 2018

Pink FloydWish You Were Here

So, so you think you can tell
Heaven from hell
Blue skies from pain
Can you tell a green field
From a cold steel rail?
A smile from a veil?
Do you think you can tell?

Did they get you to trade
Your heroes for ghosts?
Hot ashes for trees?
Hot air for a cool breeze?
Cold comfort for change?
And did you exchange
A walk on part in the war
For a lead role in a cage?

How I wish, how I wish you were here
We're just two lost souls
Swimming in a fish bowl
Year after year
Running over the same old ground
What have we found
The same old fears
Wish you were here

cât aș vrea

crezi cumva
că îmi poți spune
despre rai și cer albastru
din genune ?

dintr-un fier rece și tâmp
poți tu oare să-mi răsari
flori pe câmp ?

ai putea să mai zâmbești
când golit de a ta ființă
încă ești ?

te-au dresat să te tot minți
viața să îți lepezi
pe treizeci de-arginți

ți-au dat pe copaci cenușă
pe zefir greaua dogoare
și pe cuget o păpușă

nu mai vrei să fii hoinar
dar nici la război nu vrei

să alegi e în zadar
și în cușcă-i bine

cât aș vrea și ce n-aș da
să te am cu mine !

două suflete-ntr-o roată
fost-am noi ca niciodată
și doi pești uitați în bol

ce-am visat și ce-am aflat ?
numai frică și nămol
și o turma mare mare
de ovine

cât aș vrea și ce n-aș da
să te am cu mine !

 

 

Baicea Blues Band

conquette.jpg

Afis_Vienna Magic 2018.jpg

Afis_Lacul lebedelor 2019.jpg

Afis_MARIZA 2019.jpg

Afis_Whitesnake 2019.jpg

Afis_Ana Popovic Brezoi 2019.jpg

Afis_Diana Rein 2019.jpg

Afis_Bon Jovi 2019.jpg

Afis_The Cure 2019.jpg

Afis_ArtMania festival 2019.jpg

Afis_Dream Theater 2019.jpg