Paul Rodgers “THE SOUL OF ROCK!"

Pentru neiniţiaţi într-ale muzicii, numele de mai sus a atras atenţia deoarece a fost ales să suplinească locul rămas liber în trupa Queen după decesul mult-regretatului Freddie Mercury. A fost o alegere grea, pntru că unicitatea vocii lui Freddie, tehnica de-a interpreta o piesă, dinamismul scenic şi, apariţiile charismatice din concert sau videoclip i-au creat o aureolă de geniu. Pe buzele fanilor au fost nume de mari vocalişti, dar atât. Robbie Williams, George Michael sau Elton John. Curajul celor rămaşi în Queen de-al invita pe Paul Rodgers în band mi s-a părut la început o glumiţă de Blues Cafe. Însă la rece vorbind, alegerea confirmă un raţionament temeinic conform căruia trebuia recrutat un vocalist Rock, de talent, de travaliu şi mai ales cu mare impact la public. Paul avea tot ce le trebuia. În plus chiar, o experienţă sănătoasă şi o bogată zestre de hituri Rock aflate deja în limbajul obişnuit al publicului de oriunde. Născut pe 17 decembrie 1949, Paul este unul din cei mai apreciaţi şi respectaţi muzicieni. Cu 28 de albume la activ, cu multiple colaborări cu artişti de blues, ca Hubert Sumlin sau Buddy Guy, cu 3 trupe de mare succes pe care le-a lăsat posterităţii, Paul era opţiunea cea mai bună pe care Brian May putea să o facă. Venea din atitudinea anilor ’70, din spiritul liber şi incomparabil al geniului FREE, din gustul nepervertit pentru All Right Now şi din romantismul reflexiv al strălucitoarei BAD COMPANY. În Free făcuse echipă cu excepţionalul basist Andy Fraser, cu regretatul chitarist Paul Kossoff şi cu metronomul Simon Kirke. Toţi muzicieni destoinici, cu o personalitate foarte activă. După Cream şi Zeppelin, Free rămâne cel mai valoros grup după erupţia British Boom-ului din anii ’60. Calea pe care şi-au ales-o, un R&B transformat după modelul blues-ului american în British White Blues, era savurat cu beatitudine. Studiile clasice ale lui Kossoff l-au ajutat să acceadă spre lumea lui Champion Jack Dupree sau Alexis Korner, împreună cu Kirke ce asezona cu prezenţa scena underground-lui londonez. Descoperirea celor doi, Paul Rodgers, vocalist în pub-ul Fickle Pickle a fost o reuşită despre care Kirke îşi aminteşte: "Paul avea o frumoasă voce. Semănă cu a marelui Otis Redding, avea putere şi o prezenţă veridică.” Prietenul lor, Korner avea să-l recomande pe Andy Fraser cu care componenţa Free era împlinită. Tandemul Fraser/Rodgers va da la iveală multe compoziţii de mare succes ale grupului: „Fire and Water”, „I’m A Mover”, „I’ll Be Creepin’”, „Broad Daylight”, „Mourning Sad Morning” şi desigur, „All Right Now”. Cu acest single, grupul a fost nr. 2 în Anglia şi nr. 4 în topurile din State. După dizolvarea grupului Free, cu care trupa a scos 5 albume de Top, Paul şi Mick Ralphs (ex.Mott The Hopple) crează supergrupul  Bad Company, din care mai făceau parte Boz Burrell şi Simon Kirke, şi a căror mari hituri au fost: "Feel Like Making Love", "Can't Get Enough" compoziţii Rodgers/Ralphs şi piesele semnate de Rodgers "Shooting Star", "Bad Company", "Run With The Pack”, ultimele două cu  Paul la pian şi "Rock and Roll Fantasy"cu Paul la chitară. În superba baladă „Seagull” Paul cântă la toate instrumentele. Ultimul grup dinaintea carierei solo, este The Firm, alt supergrup, unde îi găsim alături pe Jimmy Page, Chris Slade şi Tony Franklin, nume ce nu mai necesită alte precizări. Nu vreau să închei scurta prezentare a geniului Rodgers, fără a aminti de unul din marele succese solo şi anume albumul Muddy Water Blues, un tribut adus legendei blues-ului american.

Radu Lupaşcu