Arta Sunetelor

 

Rush - Moving Pictures

RUSHŞtiam albumul demult (nu chiar de la apariţie, pe-atunci aveam altele de făcut şi de băut). Câteva piese sunt des reluate în concerte. Tom Sawyer m-a intrigat totdeauna, datorită numelui găsit pentru personajul principal, acelaşi cu al îndrăgitului erou din cele două romane de Mark Twain, care mi-au încântat copilăria (poate că şi vouă). N-am cercetat raţiunea alegerii acestui nume, dacă o fi vreuna. Cât despre Red Barchetta, cum să nu visez la asemenea maşină, chiar dacă n-am deprinderi şi nu stăpânesc arta şofatului?! Bine că e una imaginară, pot să conduc şi eu un exemplar...

Ascultasem cu multă atenţie albumul din 2007, Snakes & Arrows, versiunea 5.1. Parcă neîncrezători în sistemul acesta, Alex Lifeson şi inginerul de sunet Richard Chycki, au pus pe DVD varianta codată Dolby Digital, un format ceva mai larg răspândit decât DTS sau MLP, specifice DVD-Audio. Sunetele se aud şi-n DD, toate, dar n-au relieful şi plenitudinea dintr-un fişier MLP sau DTS. Rămâne de căutat o imagine mai bine articulată despre surrounditatea acelui album.

Când am citit de iminenţa versiunii aniversare „30 years” a lui Moving Pictures, m-a cuprins panica. Pe deoparte, parcă treceau ani şi secole până să ajungă la mine exemplarul comandat. Pe de altă parte, mă temeam că iarăşi, din cine ştie ce motive, voi auzi ceva frustrant. N-a fost aşa, iar bucuria audiţiei e greu s-o detaliez. Până acum, Moving Pictures este referinţa mea în materie de (re)masterizare 5.1 a unui material sonor ce nu părea compus pentru acest fel de audiţie. Zic asta, fiindcă, de exemplu, Depeche Mode au discursul perfect adaptat pentru surround. Remasterizările discurilor DM se împart ideal pe şase (chiar mai multe) canale şi pot fi dispuse spaţial după gustul fiecărui ascultător. Dar la Rush, trupă de rock mai degrabă heavy decât progressiv, cu destule puseuri de big-rock, chiar AOR, să auzi un sunet surround aduce mai degrabă a utopie. Din fericire, măiestria lui Alex Lifeson transpune utopia în realitate cu actuala mixare a benzilor înregistrate acum trei decenii.

Fără efecte ameţitoare şi aiuritoare, sunetul e rotund, consistent şi multicolorat, ca gheaţa translucidă a unei mări arctice străbătute de razele soarelui la nadir. Bogăţia de nuanţe excită urechile pretenţioase, dinamica debordantă satisface şi pe rockerul cel mai înrăit. Însă ceea ce punctează cu adevărat memorabil la noua ediţie este alegerea suportului de distribuire pe disc Blu-Ray. Acesta, ştiţi desigur, este capabil să reproducă în livingul ascultătorului ceea ce muzicienii aud în studio (evident, cu echipament adecvat). Cele trei stream-uri - PCM 5.1, DTS-HD şi PCM stereo, toate la 24 bits/ 96.000 Hz - împlinesc necesităţile oricărui audiofil care se respectă. Tradiţionaliştii, posesori de CD, au în acelaşi pachet şi varianta dedicată, tot remasterizată. Să fii de rea credinţă, sau conservator înrăit, să nu recunoşti schimbarea de paradigmă adusă de împachetarea High Definition, modalitate ce nu pare totuşi destinată a scoate bani. Fiindcă, sinceri să fim, câţi rockeri sacrifică o sumă consistentă pe-un disc arhiştiut? Doar împătimiţii (artei) sunetelor!

Dumitru Ungureanu
28 iulie 2011

 

Baicea Blues Band

conquette.jpg

Afis_Transilvania Blues Fest.jpg

Afis_Tusnad 2022b.jpg