Arta Sunetelor

 

SOD' ACUSTICĂ

AS_063 
Una dintre cele mai promiţătoare trupe din noul val al generaţiei rock este Sod’Acustică. Ea este prezentă pe noul album al casei Rage Records, „Ragevoluţia Rock” cu două piese foarte reuşite, „Poate” şi „Ar fi mai bine”.  Cei patru membri componenţi sunt Eduard Jighirgiu (voce, chitară armonie), Radu Dumitriu (bas, voce), George Dumitriu (chitară, voce) şi Laurenţiu Zmău (percuţie). O trupă cu personalitate în devenire, ce a renunţat la efecte şi amplificare, ce cântă adeseori unplugged şi a cucerit cu temei publicul, sătul de zgomote imprecise şi distorsiuni ameţitoare. Deschis la frumos, Sod’ Acustică este un rock plin de substanţă, uşor domolit, un neastâmpăr aşezat cuminte pe portativ. O baladă jazzy într-un spaţiu pop, curat, non-comercial şi destinat sufletului melancolic şi flămând.

De ce cântaţi, ce mesaj vreţi să transmiteţi prin Sod’ Acustică?

Cântăm din plăcere, din bucuria de-a face acest lucru, chiar ne place foarte tare, nu am pornit-o ca pe afacere cum se întâmplă de cele mai multe ori în România, am privit-o ca pe o formă de exprimare. Cred că muzica este cea mai bună formă de exprimare, având în vedere faptul că muzica este un limbaj universal, fiind singura dintre arte care are impact oriunde în lumea asta. Mesajul e foarte simplu în cazul nostru, probabil pe cât de simplu, pe atât de complex, e un mesaj care se bazează mai întâi pe suflet. Am încercat la început să avem teme politice, dar se pare că nu ni se potrivesc foarte mult, am renunţat şi am luat-o pe partea pshicului, chiar dacă uneori facem şi mişto de lucrul ăsta. Nu facem mişto de cineva anume, de cele mai multe ori facem haz de noi înşine, funcţionează autoironia, într-o mare măsură în trupa Sod’ Acustică. Mesajul este: S-o Dăm pe Acustică!. Adică pe sunete şi pe acustică în sensul de muzică adevărată. Compoziţiile şi textele îmi aparţin, orchestraţiile însă sunt ale grupului. Bineînţeles că piesele mele nu ar avea nici o valoare dacă nu ar veni trupa cu idei, fiecare cu bucăţica lui, eu vin cu scheletul, ei vin şi pun carnea pe piese. Se simte faptul că ei sunt conservatorişti cu toţii, ceea ce ne ajută să lucrăm mai repede acum, de la o oră o oră şi jumătate cât ne lua înainte, am ajuns să facem piesa în 10 minute, un sfert de oră, să o facem cap coadă, nu e puţin lucru acesta, asta şi fiindcă suntem de patru ani împreună şi am început să ne simţim unul pe altul şi să ştim cam ce vrea fiecare de la celălalt

Se simte în muzica voastră acest lucru, faptul că sunteţi o entitate... ei nu sunt doar trupa ta de acompaniament...

Nici vorbă de un proiect solo în care să fiu acompaniat, iniţial am fi vrut ca trupa să fie formată din cinci, adică şi un clăpar, deşi momentan nu simţim nevoia. Ne-a plăcut să ne jucăm la înregistrări să introducem un pian, o vioară, o variantă ca să ne bucure şi în concert.

Ce aşteptaţi după lansarea primului disc, vă vedeţi în pielea vedetelor (de plastic) din România?

Nu am pornit acest proiect pentru a deveni vedete în România, am pornit acest proiect ca să spunem în primul rând că există şi altceva decât muzica comercială, deşi e cam mult spus comercial, e vagă definiţia asta de comercial şi sunt multe trupe care mie îmi plac foarte mult din zona comercială, care au aceeaşi valoare chiar dacă au fost odată la modă şi acum nu mai sunt. Ne dorim să ajungem să câştigăm un public care să ne respecte şi să le placă foarte mult ceea ce facem fiindcă totul este pornit cu mult suflet.

Aveţi desigur un model de trupă, o idee din muzica universală pe care o îmbrăţişaţi?

E foarte greu, în mod normal mie ar trebui să-mi vină ideile fiind cel care compune în trupă. Dar la noi se simte faptul că ascultăm muzică diferită, în privinţa gusturilor muzicale suntem grupaţi, eu cu Radu ascultăm acelaşi gen de muzică, adică rock alternativ, sau chiar mai dur uneori sau pop-rock, pe când ceilalţi doi George şi cu Laurenţiu ascultă foarte mult jazz şi de multe ori la repetiţii, fiecare vine nu neapărat cu ceea ce-i place, dar propune ce-i mai bun din ceea ce crede el că-l reprezintă şi asta e un câştig pentru trupă. Nu ne cramponăm în vreun stil. O să vedeţi când o să apară albumul că va fi destul de greu să spui că Sod’ Acustică cântă rock alternativ, sau pop-rock. Sod’ Acustică se joacă prin mai multe stiluri de muzică nu pentru că nu şi-a găsit încă stilul ci pentru că-i place să facă lucrul ăsta şi pentru că vrea să se adreseze unui public diversificat.

Cum vedeţi schimbarea politică la nivel de stat reflectată în politica caselor de discuri din România?

…Da…Ha!Ha! (râde)

A venit şi vremea noastră oare?

Eu sper că da. Manelele pentru mine au un echivalent – şpaga. A ieşit o vorbă, după ce-a ieşit Băsescu. “A ieşit Băsescu nu-ţi mai dau şpagă”, îmi pare rău. Cred că nu o să mai funcţioneze treaba asta cu şpaga, iar curentul ăsta fără să-i mai dau numele, a ieşit fiindcă a avut şi mulţi bani în spate. Rock-ul, este adevărat că nu are susţinerea financiară, dar sper să apară cineva la care să primeze şi calitatea pentru că asta e marea suferinţă în România. Nu primează calitatea.

Aşa este, casele care scot acest gen nu-şi respectă publicul, calitatea lasă de dorit, iar majoritatea pieselor de pe album sunt vechi, doar una două noi...altfel zis piesa care vinde caseta...

Da, cantitatea nu de foarte bună calitate. Ceea ce este păcat fiindcă nu sunt puţini oamenii care chiar au ceva de spus în muzica din România. Şi sunt mulţi care încep un proiect, văd că se lovesc de o uşă închisă, de încă una, şi renunţă şi-i păcat pentru că ar merita să fie încurajaţi. Şi mai e un lucru care nu se înţelege la noi. Lumea se aşteaptă ca omul să asculte manele. Omul ascultă cam ce-i dai. Dacă tu le duci manele, manele îţi va asculta. Dacă nu-i mai oferi manele, va începe să se îndrepte şi spre pop şi alt gen din rock, va căuta în altă parte, pentru că de muzică avem cu toţii nevoie indiferent cât rău sau cât de bine o ducem. Nu sunt puţine momentele când o piesă sau o trupă ne defineşte. Trebuie ascultată pentru că e în ton cu starea ta din suflet.

Ce le-ar place băieţilor tăi să audă după această primă lansare cu cele două piese de pe compilaţia Ragevoluţia Rock?

E cam devreme. Noi am fi mulţumiţi dacă cineva care a auzit prima oară de noi i-a plăcut. Atunci ştim că părerea respectivă nu este subiectivă, este una, obiectivă. Este visul oricărei trupe ca după ce scoate ceva în care crede, să apară şi-un contract mai mare. Un contract de album, contracte de concerte. Toţi ne-am bucura foarte tare de acest lucru. Sperăm ca această compilaţie Ragevoluţia să fie o rampă de lansare pentru noi. Să deschidă ochii unor oameni şi să vadă că se face şi altfel de muzică în România, care trebuie promovată şi nu este numai cazul nostru, pe compilaţia Rage aflându-se destule trupe care chiar merită să iasă în faţă.

Doamne ajută! Sper şi eu.

Ascultaţi mai mult ROCK!

 

Interviu realizat la Blues Cafe în Ziua de 11.01.2005, de Radu Lupaşcu


 

Baicea Blues Band

conquette.jpg

Afis_Festival Enescu 2017.jpg

Afis_Bumblefoot 2017.jpg

Afis_Candy Dulfer.jpg

Afis_Hiromi.jpg

Afis_Marele Cor al Armatei Rosii.jpg

Afis_Havasi.jpg