Arta Sunetelor

 
Unde e dreptul celui care produce? 

Am primit din ţară mesaje alarmante privind noua Lege a timbrului cultural, inclusiv textul acestei legi votate de Senatul României. Ca vechi membru al Uniunii Scriitorilor, ştiam că orice editură, când editează o carte, include în preţ şi timbrul literar, pe care îl varsă Uniunii. De ani de zile. Oare cei care au iniţiat această nouă lege, o asociaţie a Uniunilor de creaţie, să nu fi ştiut acest lucru?

Dar lucrurile nu stau aşa, nu sunt simple, fiindcă taxa pe cultură bate mai departe, este ceva diabolic. Un comunicat al Federaţiei Editorilor informează opinia publică de faptul că o asemenea lege nu există în UE, în nici o ţară civilizată, ba în nici o ţară din lume, cu excepţia Kenyei! E firesc să nu fie, fiindcă nu se poate aşa ceva, să încurajezi trântorii. Legea timbrului cultural este o lege împotriva culturii, împotriva dreptului de autor, de producător, împotriva cititorului, împotriva degustătorului de artă, împotriva omului, la urma urmei. De ce Senatul nu a iniţiat o lege care să-l încurajeze pe cel care produce un bun artistic? Ştie vreun senator cu cât este plătit un autor român? Ştie că el nu mai este plătit, ci, dimpotivă, trebuie să plătească pentru a-şi manifesta talentul? Esenţa fiinţei umane, ca şi esenţa unei ţări o constituie producţia, nevoia de a crea, de a produce bunuri materiale şi spirituale. O astfel de activitate naturală trebuie încurajată de legile omului, de stat, de civilizaţie. Trebuie aparat dreptul celui care produce!

Când mi-am lansat anul trecut la Târgul de carte “Gaudeamus” volumul BRÂNCUŞI ÎN AMERICA, directorul târgului, dl. Epstein, mi-a spus că în ultimii 5 ani au dispărut de pe piaţă 2/3 dintre editurile României. De ce? Din lipsa de încurajare a producţiei. Difuzorii, precum compania Cărtureşti, practică un rabat nemilos, de 60 la sută. Cartea mea, VITRINĂ ŞI CULISE, dedicată Festivalului “George Enescu”, difuzată prin Cărtureşti, a avut un preţ de producţie de 28 lei, dar Cărtureşti a vândut-o cu aproape 60 de lei! Mai adăugaţi acum şi 5 la sută timbrul literar. Cine s-o mai cumpere? Doar nu scriem cărţi pentru oamenii cu bani! În loc să se ieftinească, să fie cât pâinea, cartea în România devine un lux! Mă uit aici în librării, la celebra Barnes & Noble, unde îmi petrec o mare parte din timp, mai ales în aceste zile geroase, foarte geroase, cum newyorkezii nu au mai cunoscut, şi văd cu cât se vinde o carte clasică, "Infernul" lui Dante, de pildă, cu 8 dolari. La fel opera poetică a lui Poe, la fel o carte de Hugo, Dumas, Dostoievski sau oricare clasic al lumii. De ce? Fiindcă ea, cartea, trebuie să fie accesibilă, să ajute la instruirea omului. Sunt colecţii formidabile, de volume apărute în ediţii de lux, scoase pe hârtie cretată, legate, dar având preţuri sub 10 dolari. Dicţionarul Oxford de limba engleză, un tom de câteva mii de pagini, costă doar 30 de dolari. Aceasta este o politică editorială cu adevărat culturală, în folosul omului. De ce americanii nu pun timbru literar? Fiindca ei nu au un domn Vosganian, de pildă, care să aibă ideea să-i îmbogăţească pe trântori, pe cei care nu produc nimic!

Citind Legea timbrului cultural, ce rezultă? Că toţi banii ajung la Uniunile de creaţie, care au obligaţia să facă activităţi culturale, să investească în tot ce e cultură, de la un afiş la un ajutor pentru un creator pensionar! Vrea cineva să se manifeste pe o scenă, să fluiere sau să sară coarda, o Uniune de creaţie, care a primit bani prin timbrul cultural, trebuie să-l sponsorizeze! O scărpinare pe de-a-ndoaselea! Ce simplu era să se întărească forţa muncii private, să se lase piaţa liberă, nu controlată prin biruri. Se aruncă pisica moartă de colo-colo. Şi aşa sponsorizările în România se făceau cu cântec, să vedeţi ce cozi vor fi acum la Uniunile de creaţie, ca un autor să primească un ajutor de editare a unei cărţi, a unui disc sau a unui spectacol! Dar aceşti bani adunaţi cu japca se vor da tot pe criterii de camarilă, de gaşcă, nu va exista nici o echitate!

Legea timbrului cultural măreşte haosul cultural din România, adânceşte criza în care se află ţara, cultura ei! Este ca o pedeapsă pentru cel care produce, pentru cel care munceşte. Este o lovitură sub centură dată programului lui Johannis cu “România lucrului bine făcut”. Este deja un “pas cu pas” care instaurează legea lucrului bine desfăcut. Se instaurează astfel legal desfacerea, nu facerea. Ca în teoria lui Eminescu despre facere şi desfacere. Şi aşa puterea de cumpărare a românului este mică, acum are un alt handicap, preţuri mai mari la carte, la disc, la orice bilet de spectacol, la cultură în general. Iar dacă el nu cumpară, e lovit şi artistul, şi producătorul, şi organizatorul de spectacole, care nu mai au temei să producă. Şi dacă omul nu produce, piere, se desfiinţează. De aceea au dispărut în număr atât de mare editurile, de aceea casele de discuri sunt sărace, de aceea teatrele abia supravieţuiesc, arta plastică e ca şi inexistentă, iar filmele se vor realiza numai pentru festivaluri şi România va fi iar pe primul loc în lume, adică la coadă, în ceea ce priveşte numărul de filme produse pe an!

O taxă de 5 la sută este enormă! Este echivalentă cu cât s-a spus că s-a mărit pensia începând din ianuarie. Dar pensionarii au simţit direct această “creştere”, fiindcă pensia pe care o iau după mărire, este mai mică decât era înainte de mărire. De ce? Fiindcă au crescut taxele, taxa de asigurare medicală şi impozitul pe pensie! Eu, cel puţin, primesc o pensie mai mică decât anul trecut, când o aveam mai mare, fiindcă nu se mărise cu 5 la sută!

Aşa lucrează minţile diabolice, alde Ponta et co în favoarea omului! Nu ştiu ce să mai inventeze ca să exploateze oamenii, să lovească în dreptul lor natural şi legal. Birul pe cultură este echivalent cu taxa pe fum pusă de fanarioţi, de slugoii ostili românilor. Prin taxa pe cultură, guvernul se spală pe mâini, a aruncat pe umerii Uniunilor de creaţie, unele total figurante, tot ce înseamnă activitate culturală. În curând se va desfiinţa şi legea sponsorizării, vor fi tot mai puţine instituţiile chemate să sponsorizeze cultura, iar dacăîn România cultura e moale, slabă, firavă, sigur şi ţara va fi la fel. Şi pas cu pas se va ajunge la colaps! Deja Johannis are aici ideea pentru volumul doi, cu care îşi poate încheia mandatul pe care abia l-a început!

Grid Modorcea,
cu tristeţe, din New York

13 februarie 2015

 

 

Baicea Blues Band

conquette.jpg

Afis_Mircea Vintila 2017.jpg

Afis_Regal Vienez 11 dec. 2017.jpg

Afis_Havasi.jpg

Afis_David Garrett.jpg