A STAR IS BORN: ANA MARIA ROŞU

Înaintea perioadei de restricţii instituite din chiar Ziua Femeii în anul de graţie 2021, mi s-a revelat o dublă, memorabilă surpriză!

Mai întâi am vernisat/inaugurat pentru mine (şi acroşat între sediile preferate), un mai nou lăcaş de promoţie a jazzului autohton în centrul Capitalei, existent nu departe (la câteva sute de metri) de faimosul Club Green Hours. Situat în strada Piaţa Amzei numărul 5, la subsolul unei cafenele, bar-clubul de jazz şi rock alternativ „Uzina” configurează, într-o locaţie minionă, un ambient realmente prietenos, tocmai oportun a înlesni intimitatea dintre ofertanţii şi beneficiarii muzicii de calitate. Am aflat de la managerul Cătălin Boltaşu că acest club funcţionează din data de 6 august 2020, găzduind până în prezent apreciaţi muzicieni români de jazz, precum Sorin Zlat şi al său Trio, Sorina Rotaru cu pianistul Alex Olteanu şi cu contrabasistul Oleg Lascu, saxofonistul Paolo Profeti în duo cu ghitaristul Sorin Romanescu, saxofonistul Cătălin Milea împreună cu percuţionistul Gabriel Bălaşa, dar şi grupuri de blues şi rock alternativ ca „The Amsterdams”, „Toulouse Lautrec”, „We Singing Colors”, „Orkid”, „Dl. Goe”, „Soul Serenade”.

În seara de duminică 7 martie, cu numai câteva ore înainte ca nenorocirea veacului XXI – pandemia – să-i încartiruiască prin case pe contribuabilii artişti români, m-am bucurat să o ascult şi să o apreciez pe tânăra vocalistă Ana Maria Roşu (25 ani), aflată la a doua sa apariţie în susnumitul club. Beneficiind de îndrumările laboratorului de talente păstorit de ilustrul profesor - compozitor - pianist - publicist Mircea Tiberian la Secţia de Jazz a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, Ana Maria Roşu se revendică de pe acum între exponenţii de autentică perspectivă ai noii generaţii de jazzmani români de valoare. Cu glas bine timbrat, pregnant, mlădios, de certă justeţe intonaţională, cu o expresivitate marcată de entuziasm, de bucuria sinceră de a se dărui audienţei, Ana Maria Roşu a surprins deopotrivă prin a sa fecundă creativitate fructificată în improvizaţii. Cu o siguranţă de sine şi o dezinvoltură scintilante, mirabile având în vedere tinereţea artistei, solista a acreditat cu fervoare un repertoriu de teme standard ale jazzului american clasic şi modern. Putem vorbi deja despre contribuţii personale apreciabile, pline de inventivitate, demonstrate de ea în tratarea variaţională spontană a pieselor selectate – nu mai puţin de paisprezece momente muzicale divers vestimentate creativ, atractive: „ALMOST LIKE BEING IN LOVE” – autori Frederick Loewe şi Alan Jay Lerner, „SOCIAL CALL”, song de Gigi Gryce, Jon Hendricks, „FASCINATING RHYTHM” – o notorie compoziţie semnată de George & Ira Gershwin, „FOOTPRINTS” sub autograful lui Wayne Shorter, „BODY AND SOUL”, celebră creaţie datorată compozitorului Johnny Green în parteneriat cu Edward Heyman, Robert Sour, Frank Eyton, „I REMEMBER YOU” de Victor Schertzinger şi Johnny Mercer, tema lui Jimmy McHugh pe versuri de Dorothy Fields numită „ON A SUNNY SIDE OF THE STREET”, apoi hitul lui Cole Porter „LOVE FOR SALE”, în continuare „GOD BLESS THE CHILD” de Billie Holiday şi Arthur Herzog Jr., un alt notoriu song al lui Cole Porter – „I GET A KICK OUT OF YOU”, melodia lui Bobby Timmons „DAR DERE” pe un text semnat de Oscar Brown, Jr., „TWISTED” – preluare melodică şi versuri de Annie Ross după un solo al saxofonistului Wardell Gray, piesa „SAVE YOUR LOVE FOR ME” de Buddy Johnson, cunoscută din repertoriul cântăreţei Etta Jones, iar în încheiere tema-simbol a stilului swing creată de celebrul compozitor-dirijor-pianist Duke Ellington cu titlul emblematic „IT DON’T MEAN A THING” (IF IT AIN’T GOT THAT SWING). Nu doar talentată vocalistă, ci şi o înzestrată „MC” (Master of Ceremony) – altfel spus, prezentatoare, Ana Maria Roşu a elucidat cu docte aserţiuni geneza fiecăruia dintre cele paisprezece momente muzicale interpretate.

Actul artistic al serii nu ar fi impresionat într-atât prin exuberanţă, policromie timbrală, prin pulsaţie ritmică şi luminozitate a exprimării sonore, dacă demersul vocal nu ar fi fost susţinut şi augmentat expresiv şi de cei doi admirabili coechipieri instrumentişti, reuniţi într-o secţie ritmică demnă de laudă.

Neobositul Albert Tajti, pianist de înalt profesionalism, aranjor, remarcabil acompaniator, a completat zestrea de creativitate a întregului recital, prin chorus-uri solistice improvizate cu debordantă fantezie, cu eleganţă, rafinament şi bun gust. Neîndoielnic, calităţile sale justifică din plin ipostaza de a fi unul dintre cei mai solicitaţi pianişti actuali ai jazzului autohton.

La rândul său, contrabasistul Alex Mike a fundamentat în chipul cel mai oportun edificiile armonice arhitecturate de pianist şi de vocalistă. Deşi el s-a relevat în doar câteva secvenţe prin intervenţii improvizatorice, contribuţiile sale la realizarea produsului sonor finit s-au dovedit a fi întru totul substanţiale, indispensabile, Alex Mike depăşind prin condiţia sa profesională actuală, faza de „tânără speranţă”, ca interpret el impunându-se drept certitudine valorică. Astfel încât, chiar dacă din lineup a lipsit bateria, sonoritatea compozită a trioului de coarde (coarde vocale, coarde instrumentale) a împlinit în mod satisfăcător aşteptările auditorilor, legitimând aplauzele lor nedrămuite.

Cu credinţa că interdicţiile pandemiei nu vor dura o veşnicie, atunci când întâlnirile de club vor deveni viabile, fie-mi permis să recomand cu căldură petrecerea unor seri de jazz inubliabile la Clubul „Uzina”!

Florian Lungu
12 martie 2021