BACKSTAGE: OREGON
Timisoara 2003. 19 octombrie, orele 19.
Sala Liceului de Muzica ION VIDU. In program, grupul American de jazz OREGON. Organizator compania
banateana CoRES*. Motivul: pasiune. In cea mai frumoasa sala si cu cea mai buna acustica din sud-estul
Europei am avut placerea sa asist la unul din cele mai reusite si inedite concerte de jazz contemporan sustinute
vreodata in Romania. Probabil ca numai in Timisoara se putea acest lucru. Desi, am mai fost fascinat de Zawinul sau
John McLaughlin! Insa ce s-a petrecut in orasul de pe Bega intrece orice imaginatie. Patru muzicieni de calibru
greu, incredibilul compozitor, chitarist si lider al trupei, Raph Towner, urmat de partenerii de-o viata,
Paul McCandless si Glenn Moore si, tanarul Mark Walker, o masinarie discreta si inspirata de percutii emotionante.
Nu stiu daca incadrarea in jazz ar fi in cazul acestui concert, corecta. Poate doar fiindca experimentul in muzica
a luat nastere odata cu infiintarea trupei in anul omienouasutesaptezeci. Tot atunci Miles Davis si inca cateva
genii inventau Fusion-ul. Asa cum imi spunea Ralph Towner in interviul pe care l-a acordat revistei noastre
–“Anii saptezeci au fost si vor ramane cei mai prolifici din punct de vedere al creatiei muzicale si ma bucur ca
eu si prietenii mei am facut ceva in aceasta miscare”. Un Om de mare valoare, un artist modest si foarte
prietenos. Un model pentru muzicienii romani de jazz si nu numai, caracterul acestui Profesor a lasat o impresie
adanca in inima participantilor la cocktailul oferit in cinstea trupei, de firma organizatoare. O poveste adevarata
s-a intamplat la Timisoara, o poveste din Cartierul de Vest, unde s-au intalnit pe rand frumoasele armonii
jazzistice de pe Distant Hills si s-au impletit cu spiritul avangardei Prog, intr-un peisaj sonor
ireal ce ne-a inconjurat in micuta sala de concerte a liceului. Un sunet pe care cu greu il poti auzi chiar in
incintele special amenajate pentru audiofili. Un sunet, pe care nu-l voi uita niciodata, mai ales ca prezenta
acestuia, a desenat in spatiul sonor al salii Ion Vidu, o entitate plina de viata. Si daca il definim jazz, este un
jazz plin de substanta, plin de melodicitate, o atmosfera primavarateca imbietoare cu improvizatii dulci si risipa
de imaginatie. Contrabasul Klotz al profesorului Moore aduce din negura timpului (cam de la 1715) acel sunet
grav, foarte stapan si prezent din spatiul oregonian ambientat cu broderiile improvizatorice ale oboiului sau
cornului englez al maestrului McCandless. Trei invatatori si un tanar foarte talentat ne-au creat o atmosfera
muzicala imbatatoare, uimitoare pe care o pot descrie in doua cuvinte: creativitate absoluta. Un concert (pentru
trei sute de invitati si gazde) de muzica clasica, free jazz, prog, ambiental, new-world, si desigur jazz
contemporan, de trei ore care s-a terminat cu un bis (The Silence of a Candle) ce a smuls cea mai
dulce declaratie a rockerului de langa mine (Loredana Stanescu): “Magnific! Nu ma asteptam la asa
ceva!“
Multumim CoRES, multumim Victor Catona!
Radu Lupascu
*CoRES inseamna
tehnologie de varf, produse de inalta calitate combinate cu servicii profesionale si valoarea noastra
adaugata designului si proiectelor. Deasemeni firma ofera o gama larga de produse si servicii
incluzand fotocopiatoarele, sistemele de calculatoare, sistemele de securitate si de incendii, semnalistica si
materiale publicitare, sisteme de aer conditionat, mobila, sisteme automatizate, etc. Departamentul de automatizari
este o capabilitate unica pe care CoRES o ofera clientilor care au nevoie de design si instalare a unui
sistem automat asistat de calculator particularizat. Au devenit dealer autorizat Xerox, un parteneriat de care sunt
foarte mandrii. La inceputul anului 1996, si-au extins linia de productie prin aceea ca au devenit si distribuitori
IBM.
Interviu cu
RALPH TOWNER
Ralph Towner s-a
nascut in statul Washington, localitatea Chehalis, pe 1 martie 1940, dar s-a mutat in statul Oregon de la varsta de
cinci ani. Provenit dintr-o familie de muzicieni, Ralph a inceput sa cante la pian, improvizand tot ce auzea.
Studiul muzical l-a inceput cu trompeta si a participat de la sapte ani in mici orchestre de dixieland, swing si
polka. Mama sa, o foarte apreciata profesoara de pian l-a sfatuit sa-si continue studiile cu pianul, iar apoi
cariera academica la clasa de compozitie din cadrul Universitatii din Oregon. Insa din anul patru de facultate,
Ralph a fost vrajit de chitara clasica pe care o va aprofunda un an la Viena cu renumitul profesor austriac Karl
Scheit. Reintors pentru terminarea studiilor in Oregon, Ralph va absovi Universitatea la clasa maestrului
Homer Keller. Dupa terminarea studiilor in 1963 ideile sale novatoare in acustic jazz vor prinde viata
impreuna cu ale unui alt geniu artistic Glenn Moore, licentiat la aceeasi Universitate din Oregon in istorie
si literatura. Celor doi membrii fondatori li se alatura Paul McCandless si Colin Walcott cunoscuti
membrii ai lumii jazzistice new-york-eze. Toti patru se cunosteau de pe vremea cand lucrau cu Paul Winter
Consort, grup original de jazz fondat in 1967 de Paul Winter. Ralph Towner dupa inca un an de
studiu la Viena, s-a mutat in New-York din 1968 pentru a-si continua cariera muzicala ca pianist, chitarist si
compozitor. Dupa 1970 printre colaborarile sale importante se numara Keith Jarrett, Weather Report, Egberto
Gismonti, Gary Burton, John Abercrombie si numerosi altii. A fost si este apreciat cu multe recunoasteri
internationale primind premii de prestigiu, inclusiv doua German Grammy in 1976 pentru Solstice si in
1988 cu Oregon albumul Ecotopia in componenta Ralph, Paul, Glenn si Trilok Gurtu. A
fost cel mai bun la chitara acustica in New York. A scris peste 150 compozitii instrumentale si lucrari simfonice
pentru orchestre celebre din Philadelphia, Stuttgart Opera si Paul Chamber Orch. A scris de asemeni muzica de
teatru si film, Un Altra Vita de Carlo Mazzacurati si multe coloane sonore pentru filme documentare. A fost
onorat de astronautii de pe naveta Apollo care i-au dat numele a doua compozitii ale sale unor cratere importante
de pe satelitul Pamantului, Luna (Icarus si Ghost Beads). A publicat de asemeni o carte despre
improvizatie si tehnica pentru chitara clasica. A mai scris o suita pentru chitara clasica si a compus si condus o
lucrare pentru un cuartet de coarde, un cuartet de suflatori si sintetizatoare. Muzica sa a fost aleasa ca fundat
sonor pentru momentele coregrafice unor balerini celebrii precum, Alvin Ailey, Pilobolus si Murray
Louis.
Succesul din 2000 de la Moscova a fost motivul revenirii tale intr-un turneu
European si odata cu acesta si implicarea Americii in politica fata de Rusia?
Cu siguranta ca nu. Acolo ca si aici am gasit o minunata audienta pe care o
respect si acest lucru il voi repeta, daca va mai fi posibil. La Moscova am cantat alaturi de Orchestra
Ceaikovski si sunt tare multumit de acest lucru. Acum este o noua provocare si probabil un nou disc. Nu stiam
desigur acest lucru, dar m-a fascinat sa colind lumea, sa cant publicului care ne iubeste si sa revin in
acele locuri unde suntem invitati. In aceasta minunata sala ne-am simtit foarte bine si mai ales ne-am facut
auziti…foarte, foarte bine. Stiu ca muzicienii romani de jazz dispun de un potential real. Ma bucura acest
lucru. Poate data viitoare voi canta la Bucuresti. Nu se stie niciodata.
Unde plasezi noua muzica a grupului Oregon ca stil si
orientare?
Nu pot spune cu certitudine. Depinde de
noile piese pe care le voi scrie. In New York, unde locuiesc, miscarea jazzistica este in plina efervescenta.
Colegii si prietenii mei, McLaughlin, Scofield, toti lucram si traim in N.Y. Incercam sa facem ca lucrurile sa
mearga din ce in ce mai bine. Multa lume e cu ochii pe noi. Atunci cand canti de treizeci de ani, trebuie sa o faci
bine. Totul creste, este un curs normal in viata pentru ca daca te vei opri din improvizatii vei fii mort cu
siguranta.
Fusionul anilor ‘70 are in noul mileniu o noua fata. Oregon cum va
arata?
Acum lucram la acest aspect. Trebuie sa te concentrezi asupra ceea ce faci. Noile
mele compozitii sunt ancorate in prezent. Nu cautam calea succesului. Mergem pe drumul nostru. Ne place sa
descoperim noi cai de expresie. (n.a. Am vazut acest lucru - noul instrument al lui Glenn Moore: Vector Bass
are un sunet complet nou) Improvizam, dam frau imaginatiei. Nu alergam dupa celebritate. Altfel, totul poate
fii o loterie. Succesul comercial, de pilda. Trebuie sa te gandesti la ce vrei sa faci, asta este important.
Faima iti distruge concentrarea si ar trebui sa te ingrijoreze acest lucru. A fi popular nu este o tinta
pentru mine.
Ai scos multe discuri in nume
propriu sau cu membrii Oregon. Insa pe nici unul in nume propriu nu este preponderent
pianul.
Oh! Eu nu ma consider un bun pianist. Frazarea muzicala cu care sunt familiarizat
imi deschide calea spre improvizatii in special la chitara, instrumentul de care m-am indragostit la Viena.
Cred ca nu sunt atat de original, pe cat ma fac simtit cu chitara. Imi place foarte mult, simt acest lucru si
ma descurc mult mai bine. Probabil ca am sa incerc un trio la un label mai putin conventional in
curand.
Esti profesor, compui foarte mult,
canti, ai viata de familie, mai ai timp pentru auditii? Ce preferinte muzicale ai?
Ai spus bine ca nu prea am timp.
Majoritatea timpului compun foarte mult. Dar ascult cu placere Sting, muzica clasica, Debussy, Chopin ... Sting e
un muzician bun. Mi-ar face placere sa cant cu el. Ar fi minunat. De asemeni imi place sa-l ascult pe Rod Stewart.
Sotia mea are un disc cu el si trebuie sa-ti marturisesc ca-mi place cum interpreteaza cantecele americane.
(Rade). Dar muzica pe care o ascult este pentru relaxare si buna dispozitie. Cand lucrez, cand scriu, ma
concentrez asupra ceea ce fac. Altfel de muzica mi-ar intrerupe ideile. Nu sunt audiofil tipic. Pe aceasta treapta
a vietii mele, incerc sa nu imit pe nimeni asa cum poate faceam cand eram tanar.
Asaltati de fani, reporteri si gazde
Oregonienii au raspuns fiecaruia cu amabilitate, si modestie, multumind in final pentru minunata seara oferita de
gazda timisoreana.
Radu Lupascu
|