GIURASSIC JAZZ – GĂRÂNA 2020

În intervalul temporal atât de nefast pentru show biz, de rău augur nu doar pentru HoReCa, dar şi pentru TeMuSpo (acronimul meu pentru Teatru – Muzică – Sport), spectacolele de tot felul au dispărut în mare parte, dezirata apropiere dintre artişti şi public fiind înlocuită cu aiuritoarea, non-umana distanţare socială!

Iată însă că există eroi care nu s-au lăsat copleşiţi de atacul invizibililor nano-inamici şi au aflat - ori au născocit – căi ocolitoare prin intermediul cărora ţelul lor, finalitatea intenţiilor, să se împlinească. În timp ce în arealul jazzului autohton multe manifestări de cert interes, fie festivaluri, concerte ori recitaluri în cluburi au fost în chip regretabil anulate, ne-am bucurat să constatăm că altele au suferit doar amânări, că ele au avut, au şi vor avea loc. Este şi situaţia celui mai amplu, mai spectaculos, mai pitoresc Festival Internaţional al nostru, cel de la Gărâna, ajuns în anul 2020 la ediţia a XXIV-a, sălăşluit ca şi anterior în atât de spaţioasa Poiană a Lupului pe muntele Semenic, în ambientul intens ozonat al altitudinii de o mie de metri – altfel spus, jazz la înălţime, la propriu, cât şi la figurat. Nicicând acceptant al ipostazei de înfrângere, organizatorul şi managerul sărbătorii festivaliere purtând indicele dublei duzini, Marius Giura a întrezărit soluţii (aşadar, cu efort şi cu inteligenţă, se poate!) spre a oferi un act artistic viabil, de ţinută, concomitent fiind respectate acele împovărătoare restricţii obligate de autorităţi. (S-au născut astfel, patru seri spectaculare realmente reuşite (6-7-8-9 august) în derularea cărora douăsprezece prezenţe scenice – de la solo şi duo la sextet – s-au revelat în faţa celor doar cinci sute (!!!) de melofani acceptaţi în încăpătorul spaţiu disponibil, aşezaţi precum popicele, distanţaţi la doi metri, pe butucii orizontali cu menire de fotolii de orchestră. Am aplaudat patruzecişipatru de muzicieni din zece ţări cuprinse exclusiv în fruntariile continentului european, aceasta din cauza traficului aerian redus şi asprelor ordonanţe generate de pandemie. Cei mai mulţi instrumentişti au aparţinut jazzului românesc, caracteristic generaţiilor tinere şi medii. Au fost invitate patru grupuri autohtone care au deschis prin recitalurile lor fiecare dintre cele patru seri gărânene.

„Balkanamera Jazz Q” din Constanţa, grup iniţiat în anul 2010 de regretatul percuţionist Corneliu Stroe, cultivă cu notabile rezultate un mixtum compositum de muzică balcanică, de jazz american şi influenţe latino, afirmându-se în vremea din urmă în apariţii live, ca şi în studiouri de înregistrări discografice (de amintit CD-urile „Satchmo Revival”, „Mioritic Stuff”) sub conducerea noului lider Liviu Mărculescu, instrumentist la trombon, la bucium, la basflugelhorn, compozitor, aranjor. El, asociat cu Elena Gatcin - vocal şi pian, Giani Amarandei - contrabas, Eugen Toboş - ghitară, Constantin Stavrat - baterie, au probat măsura reală a înzestrării lor pentru jazz, dovedind tehnică virtuoză, creativitate, dăruire, bun gust. Prezenţi pentru întâia oară la Gărâna, cei cinci muzicieni s-au întrecut pe sine în susţinerea cu patos a unui program ce a inclus şi câteva teme standard, dar şi inspirate compoziţii originale ale membrilor formaţiei: „LENA’S TUNE”, „MIORITIC STUFF”, „PRETTY CLOSE”,„RAINY DAY IN ISTAMBUL”.

Cu adevărat impresionantă prestaţia artistică de acută implicare afectivă a sextetului condus de velocele acordeonist ploieştean Emy Drăgoi, apreciat în ţară şi străinătate pentru înfăptuirile unei cariere ce numără aproape trei decenii. Privitor laline up-ul grupului, cu excepţia secţiei ritmice de relevabilă clasă – alcătuită din basistul Adrian Flautistu şi bateristul Lucian Maxim – precum şi a eminentului ghitarist Alex Man, putem vorbi despre familia Emy Drăgoi, întrucât au urcat pe scenă talentatele sale fiice, adolescentele violoniste Bianca şi Alessya Drăgoi, încă în şcolarizare pentru muzica clasică, dar deopotrivă bune improvizatoare de jazz! Plasticitate melodică, pulsaţie dinamică vitală, culoare şi atractivitate – iată atribute distinctive proprii stilului manouche, pe care le-am regăsit întruchipate cu măiestrie în setlistul recitalului propus de acordeonistul dornic să întemeieze grupul „Jazz Hot Club de Roumanie” după modelul Quintetului „Jazz Hot Club de France” inventat prin anii ’30 ai veacului trecut de către legendarii Django Reinhardt şi Stéphane Grappelli. Pe lângă cinci compoziţii purtând autograful lui Django Reinhardt şi câteva melodii standard semnate de Astor Piazzolla, Richard Rodgers, Didier Lockwood, Ben Bernie, am apeciat şi două creaţii ale lui Emy Drăgoi – „VALS – TE AŞTEPT”, „BLUES FOR MARIA” precum şi o exuberantă parafrază după tema tradiţională „CIULEANDRA”.

În seara a treia, tânărul ghitarist orădean Marius Pop dobânditor prin ani a numeroase premii naţionale şi internaţionale, a cucerit asistenţa festivalieră cu al său combo sui generis ce i-a cuprins pe reşiţenii Andrei Giulvezan - contrabas, Cristi Iakab - ghitară, vocal, Cristian Iakab Jr. - baterie (fiul ghitaristului), Lorand Balogh - keyboards. Cu a sa inegalabilă agilitate, Marius Pop (pe care notoriul top „Guitar Idol” l-a desemnat ca unul dintre cei mai buni mânuitori ai instrumentului, din lume) şi ai lui acoliţi întru jazz au interpretat, cu excepţia a trei piese împrumutate din repertoriul internaţional, exclusiv creaţii ale protagonistului precum cele numite „GROOVE DEL SOL”, „THE WAY IT IS”, „FIRST STEP” (piesa-titlu a albumului realizat de Marius Pop în fruntea fortului combo „M Theory”), „GROOVE HUNTER”, „HEY DUDE”, „ISOLATION” etc.

Cum Festivalul de la Gărâna, deşi plasat geografic în judeţul Caraş Severin, se constituie în fapt drept o emanaţie timişoreană (organizatori, echipă tehnică, mare parte din public), nu se putea imagina o ediţie pe Semenic fără apariţia pe podium a unor artişti din marcantul municipiu bănăţean. A fost ales să îl reprezinte un emblematic, matur muzician, ghitaristul Horea Crişovan, compozitor, şeful formaţiei VanDerCris din Timişoara, care îi are în formula de componenţă pe poli-instrumentistul Lucian Nagy – la Gărâna el a cântat la saxofon sopran, flaut, duduk, caval bulgăresc, Dănuţ Blaga - ghitară bas, Marcello Poaty Souami - keyboards şi Florin Cvaşa - baterie. Cu acest prilej, Horea Crişovan s-a evidenţiat ca personaj principal al unui recital de autor, toate cele şapte piese cuprinse în program fiind creaţiile sale, inspirate, bine arhitecturate şi ingenios intitulate: „BOSSA ROSA”, „MAY BEE”, „RAIN STILL FALLING”, „WAR SEEDS”, „BASSIC DANCE”, „AMAZING TRACE”, „SINCREATEST”.

Cât priveşte participarea invitaţilor străini, aceasta a acoperit din punct de vedere stilistic, zone extinse ale jazzului contemporan, precum free, funk, fusion, ethno jazz, instant composing.

Organizat în parteneriat cu Institutul Polonez, recitalul Trioului condus de tânăra pianistă Kasia Pietrzko considerată drept o nouă revelaţie a jazzului polonez, a sensibilizat auzul prin originalitatea discursului sonor, prin complexitatea armoniilor aşternute enigmatic pe claviatură, protagonista fiind în chip fidel secondată şi subtil completată de coechipierii săi, Andrzej Święs - contrabas şi Patryk Dobosz - baterie, în tălmăcirea pieselor în majoritate compuse de pianistă, între care o nostalgică baladă dedicată aceluia care a fost remarcabilul trompetist Tomasz Stańko, „FOR T. S.” şi „EPHEMERAL PLEASURES” – tema titlu a celui mai recent CD al trioului.

Având la activ o existenţă artistică de douăzecişişapte de ani, trupa sârbă „Fish In Oil” din Belgrad a dinamizat atmosfera finalului primei seri a Festivalului, tălmăcind cele douăsprezece tonice creaţii ale ghitaristului lider Bratislav Radovanović, însoţit de vivifianţii colegi Branislav Radojković - ghitară bas, contrabas, Dušan Petrović - saxofon alto, saxofon tenor şi Tom Fedja Franklin - baterie. Iată genericele câtorva dintre secvenţele ce au stârnit meritate ropote de aplauze: „NOĆNI ČUVAR”, „OPŠTA MOBILIZACIJA”, „LISABOH”, „ZNAM ZA JADAC”.

Seara a doua a adus la rampă un excelent trio austriac în frunte cu pianistul David Helbock, poate cel mai surprinzător creator de lumi sonore inedite prezent la Gărâna în 7 august a. c., autor al fantezistelor piese „MASKS”, „EROS”, „THE SOUL”, „YELLOW MEETS RED” şi a altor şapte epatante momente muzicale, concretizate creativ cu companionii Raphael Preuschl - bas ukulele şi Manuel Marxer - baterie.

O veritabilă explozie de energie s-a făcut resimţită odată cu urcarea pe podium a altui grup din Serbia, cel numit „Naked” – avându-l în line up pe basistul Branislav Radojković, care se afirmase cu o seară înainte în formaţia „Fish In Oil”. Quartetul „Naked” i-a alăturat de asemenea pe vajnicii instrumentişti Djordje Mijušković - vioară, Goran Milošević - baterie, Ivan Teofilović - saxofon tenor şi clarinet. Din consistentul program înglobând nu mai puţin de patrusprezece piese, cu toate creaţii de grup, menţionăm „RADUJ SE”, „ČARŠIJA”, „BELMONDO”, „TZIGANSKA”, „NAKEDONIA”.

Cel mai special moment al Festivalului l-a constituit recitalul solo al muzicianului nepereche Markus Stockhausen din Germania care a cântat alternativ la trompetă, flugelhorn, trompetă mică în si bemol plus un arsenal electronic cu care a multiplicat şi procesat în fel şi chip sunetele acestor instrumente... Totul slujind tentativei de a da sens, culoare, materialitate unei singure, ample lucrări create ad hoc, improvizate, un „instant composing” purtând titlul „PHOENIX” şi având ca motto sintagma „One man, one tune, one destiny →to be free”.

Alţi doi admirabili muzicieni germani, pianistul compozitor Edgar Knecht în tandem cu trompetistul Frederik Köster interpretând exclusiv compoziţii ale pianistului precum cele intitulate

„SCHALMEI”, „SCHNITTER TOD”, „WINTERSCHALL”, „FENJAS LULLABY”, au lăsat o foarte bună impresie graţie rafinamentului coloristic, inventivităţii improvizatorice ca şi unui viu interplay – altfel spus, interacţiunea liberă a ideilor muzicale.

În ultima seară a Festivalului Internaţional de Jazz GĂRÂNA 2020 ediţia a XXIV-a, l-am revăzut / reauzit pe basistul norvegian Per „Viking” Mathisen, pentru a treia oară prezent la Gărâna, un virtuoz al contrabasului şi al ghitarei bas, secondat de nelipsitul partener israelian Utsi Zimring cu care a plăsmuit o formidabilă secţie ritmică (frecvent solicitată de iluştri jazzmani – Mike Stern, Ulf Wakenius, Dave Kikoski) şi de pianistul Daniel Bulatkin din Cehia. Au hărăzit ei melomanilor români, cu cert profesionalism, şase compoziţii semnate Per Mathisen, între care „RUMBA MANIA”, „GOOD NEWS”, „N.Y.C. NIGHTS” şi o piesă ca bis, „GLADIATOR” de Hans Zimmer.

Recitalul – epilog al Festivalului l-a avut drept star pe charismaticul basist şi flautist indian Shri Sriram care s-a produs cu accentuată fervoare împreună cu pianistul Matthew Bourne şi cu bateristul percuţionist Asaf Sirkin, ambii din Marea Britanie. Invitatul lor a fost Dušan Petrović din Serbia, la saxofon tenor şi saxofon bariton. Laolaltă au interpretat nouă dintre cele zece piese înscrise în discul „The Letter” – să cităm câteva titluri: „DRUM THE BASS”, tema titlu „THE LETTER”, „BASS MONK”, „NASIKABHUSHANI” – secvenţe purtând autograful componistic al lui Shri Sriram.

GĂRÂNA 2020 – un succes deplin, un act artistic cu majusculă, beneficiind de o sonorizare impecabilă asigurată de echipa de sunet a lui Dejan Feniaţ, cu Octavian Brebeanu, Laur Morun, Adi Lupulescu, Adrian Foale, Valentin Potra, cu Remus Turcu (acordaj pian), o realizare fără cusur a organizatorilor – Fundaţia Culturală Jazz Banat din Timişoara cu Marius Giura (director Festival), Simona Giura, Cristina Giura. Se cuvin aduse mulţumiri, pentru sprijinul acordat, Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale, Primăriei Municipiului Timişoara, Consiliului Judeţean Timiş, Institutului Cultural Român, Institutului Polonez, Centrului Cultural German din Timişoara, sponsorilor, partenerilor media, ca şi gazdelor din Poiana Lupului, Rudi Körtvelyessy şi Lore Körtvelyessy.

Florian Lungu
16 august 2020

Foto: Dragoslav Nedici

Legendă foto: 1. Marius Giura – bunic fericit; 2. Balkanamera Jazz Q; 3. Elena Gatcin; 4. Familia Emy Drăgoi; 5. Lucian Nagy; 6. Horea Crişovan; 7. Dušan Petrović & Shri Sriram; 8. Public de la Gărâna.