Arta Sunetelor

 

JUNIORS
episodul 1

Un gen muzical cu rădăcini adânci, asociat deseori cu evenimente şi fapte istorice, nu poate fi decât unul conservator. Prin natura sa muzica country a fost pentru mulţi ani un tărâm închis, pe alocuri exclusivist, greu accesibil influenţelor externe şi artiştilor care le promovau. Cu teme şi motive uşor identificabile, acest gen muzical s-a identificat şi încă o mai face, cu America rurală. Sunt state unde între Dumnezeu şi muzica country nu sunt prea multe trepte. Artiştii acestui gen au oferit de-a lungul anilor un soi de alinare muzicală pentru sufletele oamenilor simpli, cu versuri în care propovăduiau valorile creştine. Marile nume ale scenei country, nu prea au urmat aceeaşi cale pe care o propovăduiau, istoria e plină de destine turbulente, mai mereu sfârşite prost.

Anii 90 au marcat cu adevărat prima breşă importantă în cercul exclusivist al acestei lumi. Mulţi îl consideră responsabil pentru asta pe Garth Brooks. Cel puţin la fel de mulţi îl condamnă pentru asta pe acelaşi Garth Brooks. Cu toate acestea, anii sfârşitului de mileniu au avut mult mai multă legătură cu filonul genului decât perioada ce a urmat. Încetul cu încetul, succesul comercial al marilor nume ai anilor 90, au deschis robinetul apariţiilor discografice, iar această goană după succes şi faimă, a călcat în picioare şi ultimele rămăşiţe al unui sound unic. Unii spun că era necesară adaptarea acestei lumi la cerinţele secolului 21, alţii luptă în continuare pentru tradiţionalismul genului, pentru că lumea căreia această muzică i se adresează este una cu puternice rădăcini şi principii.

Nu sunt de partea nimănui, ascult şi clasic şi actual, spun doar ceea ce constat. Este foarte greu să descoperi ceva nou şi valoros în numele care apar în devălmăşie în muzica country actuală. Nu-i vorbă, multe dintre aceste nume devin un soi de „One Hit Wonder” şi apun la fel de rapid precum au apărut. Alţii se folosesc de această rampă de lansare şi migrează ulterior înspre alte genuri, unde în mod normal ar fi fost mai greu de pătruns din prima încercare. Asta este parte cea mai tristă, cred. E atât de uşor să te lansezi  în muzica country, în zilele astea, că mă şi aştept să sară o Lady Gaga de pe undeva din Nashville.

S-au dus vremurile lui Patsy Cline, Hank Williams, George Jones, Loretta Lynn. Nu pot să spun că sunt un mare iubitor al acelei muzici, dar cu siguranţă regret vremurile de aur ale acestor artişti cu toate poveştile lor fascinante de viaţă.

Cred că există viitor. Luminiţa de la capătul tunelului nu e aproape dar nici foarte departe. Anii ’90 au fost anii în care genul „new country” a schimbat totul. Stadioanele sau umplut, posturile de radio de profil s-au înmulţit în marile metropole, acest gen muzical s-a întors înspre tineri. Această schimbare nu a fost nici pe departe una rea. Da, Shania Twain a pervertit complet acest gen muzical, dar a existat şi Trisha Yearwood ca să contrabalanseze. Au ieşit pe piaţă nume noi, care au dus sound-ul spre alte genuri precum pop sau rock, dar a fost şi o perioadă în care numele mari, venite din anii ’80 au prosperat. George Strait, Reba McEntyre sau Alan Jackson au umplut stadioanele şi pentru asta ar trebui să-i mulţumească lui Garth Brooks. Noi ar trebui să le mulţumim lor însă, pentru că au dus nişte standarde mai departe, într-o perioadă în care schimbarea era numele de ordine în muzica country.

Sunt nume valoroase apărute în anii ‘90 care duc greul în lupta cu comercialul ieftin din aceste zile. Brad Paisley, Kenny Chesney, Toby Keith, Alison Krauss. Sunt şi juniori care scot capul pe această scenă, folosesc mijloace moderne de exprimare, dar încearcă să nu se îndepărteze prea mult de rădăcini. Despre aceştia vom vorbi în episodul următor, episod în care vom încerca să găsim ceva emoţii de modă veche, în lumea, vai!, atât de nouă a muzicii country.

Ovidiu Moldovan
8 septembrie 2011

 

Baicea Blues Band

conquette.jpg

Afis_Transilvania Blues Fest.jpg

Afis_Tusnad 2022b.jpg