VREM SĂ FACEM FILMELE PE
CARE SPECTATORII VOR SĂ LE VADĂ
Încercările de reformă avansate în ultimii ani pentru a veni în întâmpinarea așteptărilor
spectatorilor și pentru a dezvolta industria filmului în România au fost minimalizate în media și desconsiderate de
factorii politici pe motiv că nu sunt susținute de nume reprezentative ale cinematografului românesc actual, adică
de cineaști care au obținut recent premii în mari festivaluri internaționale.
Numai că, marile festivaluri selecționează programatic filme ce nu au șanse de succes la
public, de obicei filme ale unor regizori aflați la început de carieră, mai ales drame și
îndeosebi cele cu implicații sociale. Comedii, filme inspirate de momente sau personalități istorice, ecranizări,
filme pentru copii și adolescenți, fantezii, filme de acțiune, de aventuri sau de anticipație, musicaluri sau drame
romantice și alte genuri de film așteptate de public, mai ales atunci când sunt produse în țări
ce nu sunt mari puteri cinematografice sunt ignorate de selecționeri, deci nu au cum să primească premii, autorii
lor nu pot deveni „nume reprezentative” în accepțiunea de mai sus, iar vocea lor este
ignorată. Cu toate acestea, asemenea filme, unele realizate chiar și cu zeci de ani în urmă înregistrează recorduri
naționale de vizionare, în timp ce multe din filmele contemporane premiate sunt trecute cu vederea de publicul
românesc.
În ultimii zece ani, autoritățile au susținut cu precădere așa numite „filme de
festival”, adică filme gândite, plănuite și realizate pentru a fi pe gustul și conform interesului
selecționerilor festivalurilor internaționale, fără a ține seamă de așteptările publicului românesc, al
contribuabililor la fondul public ce le finanțează. În contrapartidă cu premiile obținute, rezultatul este
pierderea publicului, scăderea tragică a numărului de proiecte pentru altfel de filme decât cele „de
festival” și orientarea în masă a tinerilor cineaști spre filmul așa numit „minimalist”, singurul cu
șanse reale de a fi finanțat. În același timp, numeroasele premii din ultimii ani nu au îmbunătățit în vreo măsură
imaginea României în lume, nu au contribuit la creșterea investițiilor private în filmul românesc (dimpotrivă, în
mod paradoxal, cineaștii premiați solicită ajutoare de stat din ce în ce mai mari), nu au oprit procesul constant
de îndepărtare al spectatorilor de filmul românesc, nu au contribuit la crearea unei
piețe interne pentru filmul național și nu au stimulat în vreun fel dezvoltarea industriei de
film. Fără să se poată lăuda cu un număr comparativ de premii, oricare altă țară dintre cele ce au fost comuniste
stă mai bine decât România la toate celelalte capitole.
În această situație, cineaștii semnatari ai acestui apel, producători, creatori,
interpreți și tehnicieni din cinematografie, critici de film și cadre didactice din învățământul superior de
specialitate fac apel la Parlamentul și Guvernul României, la Ministerul Culturii și la Centrul Național al
Cinematografiei pentru adoptarea de urgență a unor reglementări legale care să satisfacă următoarele
deziderate:
- susținerea financiară a filmelor de lung metraj de ficțiune din Fondul cinematografic să
se realizeze pentru două categorii: una a filmelor cu șanse de succes în festivaluri internaționale și alta a
fimelor cu șanse de succes la publicul românesc, iar această a doua categorie să includă minim două treimi din
totalul sumelor alocate pentru filme de ficțiune și din numărul total de filme de lung metraj de ficțiune finanțate
anual.
- susținerea din Fondul cinematografic, în fiecare an, a cel puțin câte unui film din
următoarele categorii:
filme inspirate de evenimente sau momente din istoria națională,
filme inspirate de biografia unor recunoscute personalități culturale, științifice,
politice, militare, sportive sau de alt profil,
filme educative sau formative dedicate copiilor sau adolescenților,
ecranizări ale unor opere literare românești.
- interzicerea concentrării resurselor financiare ce provin din fonduri publice sau de
stat în mâinile a câtorva cineaști, care pot astfel să impună producției naționale propriile gusturi și
interese
- instituirea unui acces la finanțare cu șanse egale pentru un număr cât mai mare de
autori și producători, de toate vârstele și orientările artistice
- transformarea actualei RADEF România Film într-o instituție de interes
național cu scopul creării unei rețele de cinematografe moderne, dedicate difuzării filmelor românești și
europene
- instituirea unor cote minime obligatorii alocate filmului românesc pentru:
filmele difuzate sau programate în prime-time de posturi de televiziune și săli de
cinematograf
sumele cheltuite anual pentru achiziția de drepturi de exploatare de filme pe
teritoriul României.
- adoptarea și aplicarea unor măsuri de stimulare fiscală, asemenea celorlalte țări
europene, pentru creșterea nivelului investiției private în producția și industria de film și pentru încurajarea
realizării în România a cât mai multor producții de film străine.
Adoptarea fără întârziere a măsurilor legale care să permită împlinirea acestor deziderate
este singura cale prin care industria de film poate deveni o semnificativă sursă de venit național și un important
vector de imagine, așa cum este în restul Europei, singurul mod prin care filmul românesc îi poate recâștiga pe
spectatorii români, redobândindu-și astfel funcția culturală și socială.
Cristian Comeagă
14 mai 2016
|