CALAFAT - FOLK LA MAJORAT

(jurnal de Tabără) 31 iulie 2015

Echipaj plecat în misiune cu noaptea în cap. ÎNCEPE! Pe la cinci dimineaţa, împreună cu Sorin Minghiat, Horia Stoicanu, Bebe Paraschivescu, punem cap-compas Calafatul şi îi dăm drumul. În cele câteva ore bune până la destinaţie am avut timp să îmi aduc aminte de începuturi. De căsuţele de la Başcov, de anii pioniereşti (ca locaţie şi nu numai) din tabăra de pe faleza oraşului şi, mai ales, de inepuizabilul Dan Vană, care a ţinut şi ţine cu dinţii de această idee, indiferent de vremuri, de puteri politice şi de şi de alţi factori care ar fi descurajat pe oricine. O.K., gata cu nostalgiile.

Să trecem la prezent. Ajungem, ne bucurăm de regăsirile cu prietenii mai vechi sau mai noi: Vali Şerban, Florentin Budea, John "de la ţară", (cum îi place lui să se prezinte, deşi este din Drăgăşani), Doru Stănculescu şi Eugen Avram, (sosiţi cu o zi înainte) sau Mircea Bodolan. Şi nu mai mică ne-afost bucuria revederii cu gazdele, Costi şi Mihaela (sunt din ce în ce mai "O.K."!) Cristina (directoarea Casei de Cultură), dom' profesor Mirica, şi cu ceilalţi prieteni ai lui Dan Vană, ajutoare de nădejde.

Seara de tot, ne strângem pe platoul din faţa Casei de Cultură, pentru deschidere. Gigi Buzău face deja probele de sunet. John are norocul să îl ajute, adică intrepretează un întreg recital, în timp ce Gigi manevrează din butoane. Acelaşi public însetat de muzică şi poezie adevărată i-a întâmpinat pe cei de pe scenă simplu, cu mare drag. Fără festivisme inutile, timp de două ore au mai trecut prin faţa microfonului Florentin Budea, Vali Şerban şi Horia Stoicanu. Şi pentru că şi divizia bulgară este reprezentată, Dan Vană împreună cu Rosen Pasculov (percuţionistul Taberei de ani de zile) salută şi ei publicul cu o piesă.

Şi vine vremea recitalului serii. Este al doilea an consecutiv când seria este deschisă de Doru Stănculescu şi Sorin Minghiat. Cântecele lui Doru, orchestraţiile lui Dan Andrei Aldea, dar şi "minghiaturile" (a se citi "solourile de flaut") ale lui Sorin, au făcut din seara de debut a acestei ediţii, una de valoare, adică normală.

Restul nu a fost tăcere. A fost "O.K.". Pentru mine până pe la trei dimineaţa, aşa că, scuze că nu am început jurnalul în timp util. Dacă nu mai am antrenament la nopţi albe…

1 AUGUST

Reiau jurnalul. Pe perioada Taberei am preferat să îi las lui Carmen Toma, pentru fotografii, maşinăria mea de comunicat, (unică în peisaj!), cu net cu tot. Au muncit, săraceleee… Acum este şi rândul meu, chiar dacă unele lucruri vor fi fost deja dezvăluite de poze, conform zicerii cu imaginea şi cele o mie de vorbe. Aşa că… Oricum, voi încerca să povestesc, să zicem, ca şi cum aş fi scris în "timp real", poate şi cu adăugiri…

Gata, se intră în programul normal.

A doua zi, primul eveniment. La prânz, la O.K., lansare de carte. Vali Şerban, ISTORIA UNUI VIS. Pentru cei care nu ştiu despre ce este vorba, subiectul cărţii se referă la perioada Cenaclului FLACĂRA. O carte utilă (zic eu), pentru că, pe lângă povestea (sau poveştile) în sine, este şi un document. Nu spun mai mult, faceţi în aşa fel încât să o citiţi, dacă sunteţi interesaţi. Doru Stănculescu, Sorin Minghiat şi subsemnata au fost responsabilii cu vorbele. Numai de bine şi frumoase, pentru că nu erau motive să fie altfel. După momentul respectiv s-a lăsat şi cu un mic aperitiv pe note (muzicale, nu de plată) cu Vali Şerban şi prietenul Minghiat.

Azi au început şi cântările de la Başcov. De remarcat faptul că Dan Vană a şi cântat. În rest, "copilărimea", cum ar fi Raluca Marinescu, Mihai Boicu sau grupul ICARUS. "Mai bătrânul" Florentin Budea a fost şi el prezent. Evident, şi aici, Traian Popescu, a consemnat video cântarea, pentru arhiva şi istoria completă a Taberei, aşa cum o face de ani buni. Şi dacă tot am adus vorba, pe parcurs, împreună cu el şi cu alţi posesori de vorbe la purtător, vom face "testimoniale" cu cei din Tabără.

Şi a venit seara… Mare surpriză, mare. Şi pentru noi, dar mai ales pentru public. Deocamdată nu spun despre ce este vorba. Deschiderea a fost făcută de trupa HARMONIUM, debutantă pe scena din Calafat. Nu neapărat în această ordine, au mai cântat Florentin Budea, Raluca Marinescu, Nicu Zotta, Mihai Boicu (revenit cu un plus de experienţă şi maturitate, după o pauză de câteva ediţii) şi grupul ICARUS. Şi Nicu Zotta a avut parte de o surpriză. Jimmi (Minghiat) a intrat cu flautul la una dintre piese. Doar la una.

Recitalul serii a însemnat încă un debut. Pentru prima oară în tabăra noastră, George Nicolescu! Emoţionat protagonistul şi emoţionant momentul. George Nicolescu a urcat pe scenă în aplauzele publicului. La sfârşitul recitalului intensitatea lor a fost cu mult mai mare. Normal! Ascultându-l cu cele mai importante cântece din repertoriul său şi din cariera sa, la urma urmei, sentimentul pe care l-am avut nu a fost acela de nostalgie. A fost unul de bucurie, văzând că la 65 de ani vocea îi este aproape neschimbată şi că, mai ales, cântă cu aceiaşi dragoste de public şi plăcere ca pe la începuturi. Şi mai este un lucru care m-a impresionat şi pe care pot să îl spun acum, după ce s-a încheiat povestea: nu a lipsit de la nici o cântare. A fost în public şi a ascultat cap - coadă tot ce s-a înâmplat pe scenă, în ciuda problemelor de sănătate pe care le are. Chapeau bas!

2 AUGUST

Astăzi s-a sărit peste lansarea de prânz. S-a mâncat doar. Îl tot bat la cap pe Vali Şerban să facem um interviu. Mă pasează, dar nu scapă. Asta este. Mult mai optimişti şi mai sătui (Costi este de vină) ne lansăm în operaţiunea Başcov. Tâgâdâm - tâgâdâm prin Calafat, nu prin preerie, echipajele purced spre terasa cântătoare de pe plaja sus amintită. Care cu chitare, care cu aparate filmătoare sau pozatoare, care cu vorbele… combinaţii de toate luate câte toate. Aici s-a desfăşurat (pe o căldură justificat codificată) şi unul dintre dialogurile (sau mai exact "trialogurile") de colecţie. S-a întâmplat cam aşa: cântă Eugen Avram. La final îl prezintă pe Mihai Boicu. Băiat educat de felul lui, Mihai îi mulţumeşte lui Eugen, dar face şi "greşeala" să mărturisească (emoţionat sincer) că nu credea că va ajunge să fie prezentat de Avram, cu care a crescut şi… Din public, Sorin Minghiat preia din zbor replica şi răspunde (în glumă, evident) ceva de genul: "Se vede!" Şi dacă tot era lângă microfon, îl auzim şi pe Eugen: "Mărturisesc şi eu am crescut cu Minghiat…" Meci egal, după mingea aruncată de Mihai Boicu. În rest, au mai cântat grupul "Icarus". Incredibil, dar Dan Vană a apucat din nou să cânte! Eu am încheiat apoteotic, cu meseria în mână adică am făcut câteva testimoniale.

Seara am mai contabilizat ceva premiere. În primul rând debutantul serii… Victor Socaciu. Da, el a fost pentru prima dată prezent în Tabără şi pe scena din centrul oraşului. Asta, cu toate că, are antecedente şi amintiri foarte vechi în ceea ce priveşte Calafatul. Aici şi-a făcut stagiatura, a fost la Festivalul "Floare de ger" chiar de la prima ediţie, dar în Tabără nu. Bucurie mare şi pentru noi şi pentru public. Dar cred că cel mai bucuros a fost el. S-a văzut că îi era dor să cânte, dar că îi era dor de spectatori. Surpriza a venit însă când Socaciu a cântat o compoziţie mai nouă, pe versurile lui Spiridon Popescu, prietenul nostru, poetul de la Târgu Jiu. Şi ce să vezi! Spirache, aşa cum îi zicem noi, era de faţă! Victor nu ştia, ba mai mult nici nu se cunoşteau. La iniţiativa lui Dan Vană, Popescu s-a dus pe scenă, s-a prezentat, şi pentru că tot o avea la el, i-a dăruit un volum de versuri în care era cuprinsă şi celebra poezie. Spun celebra, pentru că a devenit foarte cunoscută, mai ales prin intermediul lui Florin Piersic: "Doamne, dacă-mi eşti prieten / Cum te lauzi la toţi sfinţii…"

Al doilea moment inedit al serii a fost lansarea de carte. Este vorba despre Stere Bucovală, poet brăilean sadea, cu ceva premii la activ, aşa cum a fost prezentat. Au citit din versurile lui, Mircea Bodolan (că doar este actor la bază, nu?) şi soţia de Bodolan, Anca Oprişan. Ca de la poet la poet, s-a "exprimat" cu vorbe corespunzătoare şi George Stanca.

Atât pentru moment. Am scris numai din amintiri. Am zăpăcit notiţele în aşa hal, că îmi trebuie un cap foarte limpede să le descurc. La ora asta… Pe mâine!

Proaspăt venit, "ne-a salutat" - cum ar spune Dan Vană, Cristian Buică. El a şi deschis seara, chiar cu Imnul Taberei, şi a continuat cu acea compoziţie autobiografico-aniversară, pe care şi-a dedicat-o când a bifat o jumătate de secol de viaţă. Au mai fost pe scenă trupa "Icarus", ajutaţi de Rosen Pasculov (altfel, omniprezent ca de obicei) Mihai Boicu, Florentin Budea, George Popovici (din gaşca Reşiţa - mie mi-au plăcut textele lui), Adrian Bezna şi Andrei Maftei (sosiţi de la mare) şi Eugen Avram cu un al doilea recital al serii.

3 AUGUST

Am muncit (fizic şi cu talent!), cum ar zice cântecul, "like a dog". Da' ce nu face presa prezentă şi pensionară pentru Nicu Alifantis? Se pune la mintea lui: lansează ŞOTRON? Şotron a avut. Şi uite aşa, pe pardoseala de la O.K., am executat respectivul desen. Nu ştiu de unde, drăguţele de Cristine (Vană şi doamna directoare a Casei de Cultură), au făcut rost de tibişirul de care aveam nevoie.

Probabil că, domnului Alifantis, însuşi, i-a plăcut "opera", aşa că şi-a făcut intrarea ţopăind prin pătratele şi cercul lui. Din păcate pentru ei şi pentru posteritate, operatorii şi fotografii au luat ţeapă. Erau cu lentilele îndreptate spre masa cu discul şi cărţile sau spre microfoanele pregătite pentru discursuri, aşa că, au ratat momentul săltăreţ. Protagonistul a venit (ce să vezi!) din spate şi până să se prindă ei, până să rotească aparatele… După cum îl cunosc, eu cred că Nicu pe asta a şi mizat: pe surpriză, în primul rând, dar şi ca să ascundă ţinuta sportivă (justificată total de caldură) care nu cadra cu personajul şi evenimentul. A, şi dacă tot a venit vorba: o poză nu mi-au făcut şi mie "în exerciţiul funcţiunii", ca sa mă creadă lumea. Ce colegi minunaţi! - vorba lui Ciocu' Vintilă.

Hai să o dăm şi pe serioaselea. Lansarea de prânz de astăzi, a fost una foarte bogată: un album (C.D.-ul ŞOTRON) şi trei cărţi. Una este cartea de colorat care însoţeşte discul. A doua este volumul de poezii, aflat la a doua editare, revizuit şi (mai ales!) adăugit. A treia este "Dicţionarul lui Alifantis", format super-livre de poche în care sunt adunate definiţiile din rubrica purtând acelaşi nume pe care a ţinut-o în presă. În rest, cu excepţia celor povestite deja, ritualul obişnuit: prezentări, discursuri, alea, alea. Lansare, lansare, da' fără cântare. Va fi diseară. Constat, că de la "Mozaic" încoace, adică din 2013, toate apariţiile discografice şi nu numai, marca Alifantis, trec şi prin Tabăra noastră. Bravo, Dane!

După, fuga la Başcov. Programul de terasă, cam cu aceleaşi nume: Adrian Bezna şi Andrei Maftei, Florentin Budea, cam pe-aici. Cătălin Stepa, nou venit, încet dar sigur, un artist din ce în ce mai pe picioarele lui. Încă odată, l-am invidiat pe Spiridon Popescu. De data asta nu pentru o poezie sau alta. Invidia asta benignă o am de mult şi constat pentru a nu ştiu câta oară, memoria pe care şi-a exersat-o cu propriile-i poeme. Eu n-am fost în stare niciodată să recit "din mine". Abia dacă ştiu pe din afară două - trei texte, pentru că le-am citit de mai multe ori în faţa altora! Bine, Spirache, bine… Mai nou, încep să am aceeaşi problemă şi cu Maftei…

Despre concertul de seara... mâine…

Din punct de vedere al festivităţii de deschidere, anul acesta, în tabără, a semănat cu meciurile de Cupa Davis. Practic, ea a avut loc la mijlocul perioadei, adică în seara asta. Motivat, desigur, prietenul nostru şi primarul oraşului nu a fost cu noi de la început, drept care abia acum, în a patra zi (chiar la mijlocul perioadei!) ne-a urat bun venit.

Recitaluri: Cătălin Stepa, pentru că mâine trebuie să plece. Remarc încă odată că, exerciţiul scenei, din ce în ce mai des şi mai consistent se cunoaşte. Dar, de-acum începe greul, după părerea mea. Începe etapa în care trebuie să se facă din ce în ce mai cunoscut, nu "la el acasă", sau "pe plan local" - cum se spune. Cred că deja se simte nevoia scenelor mai importante şi să intre (greu, ştiu) în atenţia televiziunilor şi radiourilor. Are cu ce! Nicu Alifantis, jucăuş sau serios, sensibil sau profund, adică aşa cum îl ştim. La "Emoţie de toamnă" acordurile de chitară s-au reîntâlnit cu sunetele flautului mânuit de Sorin Minghiat. Măcar odată pe an! Fără repetiţii prealabile, le-a ieşit atât de bine, încât, în timpul unui scurt solo "executat" de Sorin, Alifantis i-a şoptit la ureche "Ah, ce frumos cânţi!" Mai că era să-l pufnească râsul, cu "ţeava" la buze… da' i-a trecut…

Poezia a fost prezentă prin Olga Neagu (divizia Reşiţa - Cristian Buică) care a citit doar patru poezii. Prima mi-a atras atenţia, apoi am fost touche. Pe cel puţin două dintre ele vreau să pun mâna ca să le învăţ. Al doilea moment a fost cel al lui Spiridon Popescu, despre care am mai vorbit.

"Confesiuni", trio-ul inedit venit de la Cluj, are o componenţă cu care ar putea face spectacole complexe şi bine închegate. Dar Diana Roşca (actriţă, chitară armonie, recitări), Nicu Barna (chitară, compozitor, poet) şi Sorin Zamfir (percuţionist experimentat) lucreză împreună de puţină vreme. De aici şi demarajul mai timid al proiectului lor, care, altfel are intenţii cel puţin interesante.

Au mai cântat Vasile Gondoci, Nicu Zotta, Adrian Bezna (comentat poetic de Andrei Maftei) şi Stefan Geraksiev cu Minghiat, doar aşa, de gust, cât să ne stârnească pofta şi curiozitatea pentru recitalul în formulă completă, dintr-o seară ulterioară. La un momendat "s-a băgat" şi Alex Cismaru, pentru un solo la patru mâini pe chitara lui Ştefan. Ca de obicei, piese gen "Cu lupii laolaltă" au fost interpretate împreună cu majoritatea cântătoare a celor din tabără. Asta pe scenă. Publicul, ca de obicei, a fost cu reacţiile la purtător. Respect!

Teodora Ionescu