JURNAL DE TABĂRĂ

4 AUGUST
CONCERTUL DE ANUL NOU

Şi, uite aşa, nebunia asta frumoasă stă să înceapă! Uşor, uşor. Calafatul se populează cu tineri, sau mai puţin tineri, care au ceva în comun: chitarele. Unii dintre ei le poartă în spate, dar nu ca pe o povară, ci ca pe un fel de lumină, pe care vor să ne-o dăruiască şi nouă! La “OK” începe să se vorbească despre cazări şi programări. Ca de obicei, cu oboseala desenată pe chip, oboseală pe care încearcă să o ascundă, Dan Vană îi întâmpină pe toţi cu zâmbetul pe buze. Se face repartiţii pe camere dar se fac şi alte minuni administrative… programări, amânări… cum ziceam.
Toată lumea îşi trage sufletul, dar nu mult, numai preţ de-o respiraţie mai adâncă. Nu mai este mult timp până ÎNCEPE! “Declar deschisă cea de-a nouăsprezecea ediţie a Taberei Internaţionale de Poezie şi Muzică Folk Calafat 2016!”- rosteşte ferm Dan Vană. De data aceasta, cu discretie, oficialităţile ne-au lăsat să ne bucurăm de ceea ce se întâmplă aici.
La invitaţia lui Dan Vană, au urcat rând pe rând pe scenă: John B T, Paul Tihan (Fălticeni), Andreea Dobre Lupeni), Mălina Neţoiu (Baia de Aramă), Silvia Marina – (Craiova), Natalia Croitor (Chişinău), Eli şi Denis (Sofia), Bebe Paraschivescu, şi Florin Toloargă (Cluj-Napoca). Fiecare a salutat publicul cu câte două piese. Dintre cei mai “proaspeţi” i-am remarcat pe Paul Tihan. O surpriză foarte plăcută a fost si prezenţa profesoarei de limba engleză Natalia Croitor Chisinau),a noilor veniţi din Bulgaria, Eli şi Denis (Sofia), dar şi revenirea unuia dintre vechii “combatanţi” ai taberei, Florin Toloargă (Cluj Napoca). Poate ar fi meritat ca tânăra generaţie prezentă să fi luat notiţe de la Bebe Paraschivescu, unul dintre cei din “generaţia generică” – aşa cum îi place lui Horia Stoicanu să îşi numească prietenii dintru începuturi.
Ei, de aici încolo lucrurile iau o nouă întorsătură. Ca să îl cităm pe Dan Vană, avem parte de Concertul de Anul Nou. Asta vine de la faptul că Doru Stănculescu (protagonistul recitalului zilei) spune de câte ori are ocazia că, pentru el, anul începe şi se termină cu Tabăra de la Calafat. Împreună cu Sorin Minghiat, prietenul lui de o viaţă şi pe alocuri, cu îmbrăcămintea sonoră unică, ticluită şi muncită de Dan Andrei Aldea, lucrurile au decurs în nota lor obişnuită. Publicul, unul profesionist, aşa cum îl ştim, a reacţionat pe măsură.
După Stănculescu, prima seară s-ar fi putut încheia. Dar Silvan Stancel a vrut să ne ofere o mostră din recitalul programat pentru ziua următoare. Pe la miezul nopţii, după ce şi Dan Vană a cântat împreună cu Rosen Paskulov şi Sorin Minghiat (doar două piese!), ne-am împrăştiat care încotro.
Doar până mâine!

5 AUGUST
SEARA CU JUNIORI

Luna nouă ne face semn că ar trebui să înceapă cea de-a doua seară. S-a uitat şi a constatat: publicul? Prezent! Cântăreţii? La fel! “Copiii” încă au emoţii. Acordează chitarele, sau verifică dacă sunt în regulă.
Gata, este ora 21:00. Fix! Îi dăm drumul! Prima pe care Dan Vană o prezintă este Silvia Marina, de la Craiova, apoi Angela din Serbia. Angela a cântat trei piese, una în limba sârbă, una în limba română şi una în română, aşa ca o reverenţă. Au urmat Filip Cârciumaru dinTârgu Jiu, apoi Andreea Dobre din Lupeni, care a cântat împreună cu Bogdan Şerban de aici, din Calafat. Piesa fusese lucrată chiar în această zi. Asta mi-a adus aminte de vremurile când Tabăra îşi avea “casa” ei cu căsuţe şi cu o curte în care, fiind tot timpul împreună, se năşteau colaborări inedite. Şi am mai remarcat ceva: puştimea de azi, este (cel puţin deocamdată) generoasă. Se ajută cu instrumente şi se sprijină la orice problemă pe care o are colegul de pe scenă.
Mergem mai departe! A recitat Diana Roşca , actriţa de la Cluj. A urmat Mălina Neţoiu, din Baia de Aramă. În recital, Silvan Stâncel. La el se simte evoluţia întru diversificare. Din nou poezie, cu Andrei Maftei, poerul de la Iaşi, după care, cu câte două piese, Natalia Croitoru (Chişinău), Paul Tihan (Fălticeni), Eli şi Denis (Sofia). Repet de fiecare dată, locurile de baştină ale artiştilor, ca o dovadă a arealului de răspândire a membrilor taberei. Frumos, amplu, echilibrat şi bine primit a fost şi recitalul lui Nicu Zotta, care a încheiat seara.
Pe mâine!

6 AUGUST
PREMIERĂ

În fine, de la jumătate încolo, îl avem printre noi şi pe Cristi Buică. A venit de la “Reşiţa lui”, pentru că, de! Tocmai veteranul cel mai vetreran, cel care a semnat condica de prezenţă la toate ediţiile de până acum, nu putea să lipsească. Datorită lui, s-a mai întărit şi divizia de poezie, pentru că a venit însoţit de poetul, artistul plastic şi directorul teatrului reşiţean, Nicolae Vlădulescu. Straturile de vers şi muzică s-au aşezat firesc în recitalul lor.
S-a continuat tot cu poezie. Augustin Jianu, din Craiova, a citit trei dintre poemele sale.
Au revenit în faţa publicului Natalia Croitor din Chişinău şi Mălina Neţoiu din Baia de Aramă. Chiar dacă au fost prezente pe scenă şi în celelalte două seri, piesele pe care le-au cântat, nu s-au repetat.
Şi chiar mă întrebam de când am poposit la “locul faptei” de ce scena era deja plină de instrumente. Nu ştiam că Mircea Rusu şi ai lui (Călin Ionce – clape, Ştefan Orfescu – chitară şi Adrian Bogdan – percuţie) sosiseră deja şi vor şi cânta. A fost un recital de excepţie la care a contribuit şi Sorin Minghiat. Piesele mai vechi şi mai noi, au fost dăruite cu drag unui public, aşa cum mai spuneam, avizat. Un public care a participat pe măsură şi la momentul patriotic (chiar ăsta este cuvântul!) firesc, de bun simţ şi (mai ales!) autentic, inclus în recital. Aflat pentru prima dată în Tabăra de Folk de la Calafat, Mircea Rusu le-a mărturisit spectatorilor că şi din spusele colegilor care au mai fost, dar şi, iată, din proprie experienţă, aici se vine şi se cântă de plăcere, nu din cine ştie ce nevoi. Concluzia? Va “recidiva”.
Spectacolul s-a încheiat cu “salutul” lui George Nicolescu. Spectacolul, dar nu şi seara. Pe plajă ne aştepta focul de tabără. Printre cei care au cântat, dacă tot veniseră, au fost şi Mihai Boicu şi trupa “Icarus”. Final apoteotic (spre dimineaţă!) cu o ciorbă de peşte exemplară…
Şi mâine este o zi…

7 AUGUST
ALTCEVA, LA FEL DE BUN

Parafrazând poetul, ce a fost, a fost, ce va fi, va fi, a venit acum, a patra zi…
Dacă acum două zile nu am apucat să ne amintim de Florian Pittiş, aşa cum o facem, de când ne-am despărţit de el, în fiecare an, seara aceasta s-a deschis cu un moment dedicat Tatianei Stepa. Ne întrebăm cu toţii cum de au trecut deja şapte ani de când ne-a lăst doar cântecele ei. Natalia Croitor, profesoara de limba engleză de la Chişinău care a cântat două dintre compoziţiile Tatianei, “Cântec pentru Basarabia” şi “Copaci fără pădure”. Între ele, subsemnata a citit versurile scrise în 1978, pentru un cântec al ei. cu adevărat. Cu siguranţă, Natalia era cea mai potrivită pentru acest moment, ca premiantă la Festivalul de la Mizil, purtând numele Tatianei.
Venit de pe drum, direct la scenă, Emeric Imre a salutat publicul ca un “Nebun de alb" ce se află.
Şi Vali Şerban, tot de la drum lung sosit, după ce şi-a tras sufletul, şi-a acordat chitara şi a urcat la microfon.
Recitalul lui George Nicolescu a fost unul aştepat. De public, cu siguranţă, dar, mai ales, de George însuşi. Mie, cel puţin, asta mi-a transmis evoluţia lui: bucuria reîntâlnirii cu spectatorii din Calafat şi cu colegii, într-o legătură de prietenie veche dar vie şi mai ales autentică.
Un respiro de poezie: Duşmancele” de George Coşbuc, în interpretarea Andradei Dobre, studentă la actorie în Constanţa.
Sosiţi cu multe ore înainte, cei de la Blue Spirits au populat până la refuz platoul pe care se desfăşoară cântările, cu tot felul de instrumente şi tehnici aferente. Mike Godoroja şi ai lui, au insufleţit audienţa cu o alternanţă de ritmuri şi mesaje bine gândită. Foarte util mi s-a părut faptul că el nu şi-a uitat reflexele de realizator de emisiuni muzicale, drept care, aproape la fiecare cântec a ataşat informaţii îmbrăcate în poveşti. Ca să spun aşa cum se spune la mine în cartier, “dăcât” a făcut şi un pic de educaţie istorico – muzicală şi nu numai. Foarte tare publicul, care a primit şi a înţeles totul, aşa cum i s-a transmis şi, mai ales, cu drag.
În final, împreună cu Dan Vană, ne-a rugat (de ce nu ma mir?) să avem o viaţă frumoasă şi să avem grijă de noi.

8 AUGUST
FEMININ

Vremea era cât pe ce să ne strice jucăriile.Cel pţin aşa se arăta de dimineaţă: nişte nori destul de serioşi care au întunecat cerul, n-au lăsat, totuşi, nici o picătură de ploaie.
Primul eveniment de prânz: dublă, graţioasă şi feminină lansare de cărţi. Autoarele sunt Liliana Hinoveanu, cu “Proză 9” şi “Camera dezastru” – versuri şi Clara Mărgineanu, cu “Sărutul femeii poem” şi un C.D. cu muzică scrisă pe versuri semnate de ea. Au şi exemplificat Ovidiu Mihăilescu, Adrian Beznă şi Adrian (Bubu) Mărgineanu.
Seara, la scenă, ne-a păzit luna. Primii chemaţi de Dan Vană au fost cei din divizia Moldova, secţiunea juniori. Adică, în traducere liberă, trupa “Icarus” şi Mihai Boicu. Piesele cântate separat, sau împreună, au beneficiat şi de intervenţiile lui Rosen Paskulov.
Au urmat Alexandra Conţu şi Paul Tihan, o formulă în premieră.
Pe coordonate rock, a preluat ştafeta trupa lui Rosen.
Între două piese din microrecitalul său, Florentin Budea a făcut una dintre cele mai corecte caracterizări în legătură cu cei pentru care cânta, spună că “aici este cel mai frumos public din România”.
Sigur, se simţea nevoia unui moment de poezie. Cele trei poeme citite de Liliana Hinoveanu au fost exact ce a trebuit.
A urmat o prea scurtă evoluţie a lui Vali Şerban. A cântat doar aşa, să ne stârnească interesul pentru recitalul de mâine.
Debut Adrian (Bubu) Mărgineanu. A fost simplu: a cântat, a convins.
Veteranul Cristian Buică ne-a plimbat de la o stare la alta, de la tandreţe la revoltă, de la tristeţe la protest.
Emeric Imre s-a jucat cu spectatorii, cum a vrut el. Spun “s-a jucat” în cel mai frumos şi cald sens al termenului. Ce-i drept a fost şi ajutat pe alocuri (şi la cererea lui) de Sorin Minghiat şi de Rosen Paskulov. Dacă mai spun că după o oră şi ceva de cântat a fost nevoit să facă şi două biss-uri… a, era să uit! Îmi a beneficiat şi de minunata mişcare scenica realizată şi interpretată de Adrian Beznă şi Diana Roşca. În monumentalul moment al trecerii lor pe scenă, a fost cooptat şi Ovidiu Mihăilescu.
Mâine se anunţă o zi grea, cu multe recitaluri.

9 AUGUST
MULTIMEDIA

Iar este cald şi “nu sunt condiţii de ploaie”, la începerea spectacolului. De dimineaţă cerul a plâns puţin, doar cu câţiva stropi, ca un copil răsfăţat. Seara asta se anunţă a fi mai tare decât cele de până acum. Cel puţin aşa ar trebui să fie, conform desfăşurătorului. Dar, desigur, asta nu este suficient. Gata! La trebă!
Vine în tabăra de folk de la Calafat de pe vremea când era în liceu. Acum, după şapte ani, studenta la medicină Raluca Marinescu din Cluj a deschis cea de-a şasea rundă de cântări.
Cu numele său, Dorian Ianoş din Reşiţa a mai adăugat o cărămidă la divizia bănăţeană prezentă aici.
Şi ca să confirme, parcă, asta, a urmat Vasile Gondoci (Lugoj), care a adus cu el şi lirismul de care aveam cu toţii nevoie.
Un intermezzo cu juniorii taberei ne-a reamintit unul dintre standardele folk ale planetei: “Knockin’ On Heavens Door”, compoziţia lui Bob Dylan.
Sârboaica Angela a spus “La revedere, tabără dragă!”, cu o piesă proprie.
Primul recital consistent al serii nici nu ştiu cum ar putea fi caracterizat. Un amestec bine dozat între muzică, un fel de stand up comedy, încheiat cu un moment emoţionant. A fost proiectat videoclipul piesei “Broasca ţest” în care apar cântând nouăsprezece nume importante din muzică şi teatru (filmat în 1997).
După succesul recitalului său din seara trecută, George Nicolescu a revenit cu alte două piese, pur şi simplu, doar pentru că se simte foarte bine alături de noi.
Până la următorul recital au mai urcat odată pe scenă Eli şi Denis.
Recitalul lui Mircea Bodolan s-a înscris în seria matură deci normală, dacă luăm în calcul că este din categoria veteranilor.
La fel şi Vali Şerban, cel care a urmat. Împreună cu Sorin MInghiat la unele piese, a adus cântecele lui cunoscute într-o formă mai aşezată, mai profundă.
Nu a lipsit momentul lui Spiridon Popescu, însoţit de poemele sale.
Spre finalul serii Ovidiu Mihăilescu si-a anunţat evenimentul de mâine, prin două cântece şi un poem recitat de Alex Turcu.
Din punct de vedere al acompaniamentului, Eugen Avram şi-a împărţit democratic recitalul: la jumătate dintre piese s-a însoţit cu chitara, iar la cealaltă jumătate cu o clapă.
Pe final Adrian Beznă a făcut în aşa fel încât să ne fie dor şi să ne reîntâlnim şi mâine.

10 AUGUST
DOUĂ (LANSĂRI), TREI (RECITALURI)

La lansarea de la miezul zilei, Ovidiu Mihăilescu, de data asta în postura de poet, ne-a dus pe “Planeta păpădiilor”, o planetă populată cu versuri strânse într-o antologie.
În premieră absolută (am şi eu clişeele mele, ce, nu am voie?) tot astăzi a fost lansat albumul lui Romeo Mocanu, “Grâu păzit de maci”, primul din cariera sa. Nu s-a vorbit despre. Pur şi simplu s-au cântat câteva piese. Romeo a cântat împreună cu Vladi Cnejevici şi Teo Boar, muzicienii cu care a şi lucrat orchestraţiile.
Seara a început cu o producţie proaspătă, comisă aici, în tabără, de Filip Cârciumaru pe versurile lui Andrei Maftei.
Înaintea primului recital al spectacolului, a urcat încă o dată treptele spre scenă Paul Tihan.
În recitalul său, Ovidiu Mihăilescu a dezvăluit o faţetă mai puţin jucăuşă a personalităţii sale artistice. Nu a riscat, pentru că publicul i-a înţeles exact mesajele. L-a însoţit şi Alex Turcu întru cuvinte spuse, recitate.
Până la următorul recital a cântat Natalia Croitor, de la care aşteptăm şi compoziţii proprii consistente.
“Denvar International Project” trupa lui Stefan Geraksiev a sunat foarte bine, adunat, disciplinat, şi datorită secţiei ritmice.
Romeo Mocanu a debutat şi pe scena mare a taberei. De data asta singur, a fost primit cu drag de publicul din piată.
Spiridon Popescu a repus poezia rostită în drepturile ei cu un pas înainte de final.
Adrian Beznă, şi-a încheiat recitalul laolaltă cu lupii (a se citi “colegii”) mai mult sau mai puţin tineri alături.
Dar nu s-a încheiat şi noaptea. Al doilea foc de tabără al ediţiei 2016 ne aştepta pe plajă. I-am cântat până când un vânt mai puţin prietenos a ne-a cam alungat din zonă.
Mâine chiar ne luăm rămas bun.

11 AUGUST
GATA!

Ultima zi...
Şi ultima lansare de prânz la “O.K.”. Este al patrulea an consecutiv când Nicu Alifantis vine cu drag la Calafat ca să îşi prezinte producţiile. De data asta este vorba despre un album (“Madame Mon Amour”} şi o carte ((“Alifantis face carte”) despre care au vorbit Ovidiu Mihăilescu şi, normal, autorul. De retinut pasajul din discursul lui Nicu despre bârfă.
Toate bune până seara, când, deja puteam fredona liniştiţi “A venit, a venit toamna…”. Frig, vânt şi nori ameninţători. Parcă Doamne Doamne voia să nu ne pară chiar aşa de rău că vom mai avea de aşteptat tocmai până la anul.
A deschis Filip Cârciumaru cu emoţiile inerente.
Paul Tihan şi Alexandra Contu au înţeles că mai sunt şi alţi artişti care trebuie să urce în faţa publicului, drept care, colegial au cântat doar o piesă.
Andrei Păunescu a cântat până la limita ploii.
O jumătate de oră i-a mai rămas lui Nicu Alifantis. Norocul lui şi mai ale al nostru, pentru că aproximativ atât îşi propusese. Din păcate, nu a mai fost loc de bisuri. Picăturile, din ce în ce mai dese, deveneau periculoase pentru echipamentul de sunet.
Încheiere scurtă, fără discursuri şi efuziuni. Cristian Buică şi colegii au asigurat spectatorii că vom pleca, dar venim înapoi.
Ne-am retras strategic în “O.K.”, unde în scurt timp s-au montat cele necesate amplificării. Până spre dimineaţă au trecut prin faţa microfoanelor mai toţi cei prezenţi. Câţiva dintre ei au avut privilegiul să fie acompaniaţi de Teo Boar şi Vlady Cnejevici, care, desigur, şi-au avut şi partea lor de program împreună.
Una peste alta, pe scurt şi fără comentarii de valoare, cam aşa a fost în Tabăra Internaţională de Poezie şi Muzică Folk – Calafat 2016.
Mulţumim Costi şi Mihaela Chiriţescu pentru prietenie si atenţia cu care aţi avut grijă de noi.
Mulţumim, Dan Vană pentru încăpăţânarea cu care ne iubeşti (deşi nu merităm) si pentru că, de nouăsprezece ani ne faci verile cu o săptămână mai frumoase.

2017, sosim!

Teodora Ionescu
18 august 2016

Foto: Carmen Toma