FOLK – FESTIN CU BULETIN

La “Poarta Sărutului”, mie mi se termină vara. De mulţi, foarte mulţi ani, vacanţa mea înseamnă Tabăra de la Calafat, urmată de Festivalul de la Târgu Jiu. Dacă stau bine să mă gândesc, cred că nu am pierdut nici o ediţie din cele paisprezece de până acum. Cert este că, în fiecare an adaug amintiri frumoase de care promit că nu mă voi despărţi şi pentru care, de fiecare dată mulţumesc gazdelor.

Şi dacă la Calafat am sărbătorit Majoratul (a fost ediţia cu numărul 18), la Târgu Jiu ne-am luat buletinul.

Această ediţie s-a înscris în normalitate. Adică, nu a coborât ştacheta faţă de anii anteriori, ba din contra, uşoarele inovaţii, nu au făcut decât să o ridice.

Încep cu prezentarea. De ce? Pentru că a fost o surpriză. Adrian Bezna şi Andrei Maftei au fost când dinamici (chiar prea dinamici, uneori – Adrian Bezna), când lirici (chiar prea lirici, pe alocuri –Andrei Maftei), dar, una peste alta, au fost ceea ce trebuia în contextul unui festival cu profilul baladă şi muzică folk, inclusiv replicile absolut prieteneşti între Bezna şi membrii juriului, ţinta principală fiind Emeric Imre. Răspunsurile au fost pe măsură. Meci egal.

Concursul a stat sub semnul dezechilibrului valoric, aşa încât, după prestaţia unuia sau altuia, te puteai întreba ce treabă au pe scenă, fie ei şi în postura de concurenţi, iar după evoluţia altora, te întrebai ce MAI cautăîn concurs. Unii pentru că, după părerea mea, au depăşit etapa asta, alţii pentru că au deja destule eşecuri la activ. Din cei şaisprezece participanţi (două grupuri, restul solişti), au plecat acasă cu diferite premii, nouă. Cam multe, după gustul meu de om bătrân şi, poate cam răutăcios, dar sincer, însă aşa s-a stabilit. De ani de zile sunt trei premii la individual, trei la grupuri plus trofeul. La grupuri lucrurile au fost simple. Locul trei “Axis”şi locul întâi “Zări”. Iarăşi, după opinia mea de ascultător veteran şi îndrăgitor de muzică folk, mai ales, diferenţa de valoare mi s-a părut atât de mare, încât cei de la Axis nu aveau ce căuta pe podium. Diploma de participare era suficientă.

La solişti au fost oarece discuţii în juriu. Fie compoziţiile erau slabe, dar versurile sau interpretarea bune, compoziţiile bune, iar interpretarea sau versurile… sau mai pe scurt, toate combinaţiile… luate câte toate. Până la urmă s-a stabilit: locul trei (ex aequo) Theea Sarah Nicorescu şi Kethy Bivolaru, locul doi (tot ex aequo) Laura Todică şi Patricia Tomith, iar locul întâi i-a revenit lui Cosmin Mariciuc.

Cu stabilirea câştigătorului trofeului nu au fost probleme. Tot juriul a fost de acord că Mihai Boicu îl merită pe deplin.

Premiul special, pe care Stefan Geraksiev (prietenul nostru din Bulgaria, liderul trupei Denvar) îl acordă de câţiva ani încoace, a intrat anul acesta în posesia lui MARIO NICULESCU, mai mult pentru atitudine cred. Şi pentru că a venit vorba de Mario, care are nouă ani şi ceva: remarc prezenţa celor foarte tineri (spre mici!) în concurs. Acum doar o remarc, nu o analizez. Tot un premiu special, oferit de Enciclopedia Muzicală a României, au primit Mihai Boicu şi grupul ”Zări”.

Să trecem la recitaluri. Vineri au fost cinci: Dan Vană, Cristian Buică, Dinu Olăraşu, Andrei Păunescu şi Emeric Imre, care anul acesta a îndeplinit şi funcţia de preşedinte de juriu. De remarcat încă din prima seară a fost disponibilitatea şi plăcerea cu care, Alex Cismaru (care şi-a sărbătorit, în avans, pe scenă, ziua de naştere), Ciprian Diavonu şi Radu Vălean, adică membrii trupei Joi, în diferite momente, şi-au ajutat colegii de scenă. De exemplu, Alex (dar şi Florin Camen) au fost alături de Olăraşu.

În cea de-a doua zi, după concurs, au cântat cei de la Icarus (câştigătorii trofeului la ediţia precedentă) Florin Camen, Stefan Geraksiev cu trupa Denvar (devenită internaţională prin prezenţa lui Sorin Minghiat) şi Victor Socaciu.

În ultima seară, după gală au urcat pe scenă Adrian Bezna, Ovidiu Mihăilescu şi trupa “Joi”, Magda Puşkaş şi Vasile Şeicaru.

Bune, consistente şi serioase, toate. Evit să fac evaluări sau judecăţi de valoare. Nu de alta, dar, sincer, atmosfera generală de “festin folk” a fost atât de clară, încât nu vreau eu, acum, să fiu cârcotaşa de serviciu şi să găsesc insignifiante şi fireşti sincope, sau să fac o ierarhie, oricum, personală.

Totuşi, nu-mi pot reprima un punct de vedere subiectiv. Cinstit, cel mai mult mi-a plăcut recitalul lui Victor Socaciu. Deşi a cântat (în majoritate) piese pe care le ştiam de ani de zile şi care sunt de mult hit-uri, am simţit că le cântă cu mare drag, cu o bucurie în ochi, pe care nu i-o mai văzusem de mult. Sigur că şi publicul (unul “profesionist”, cu siguranţă, ca şi la Calafat, de exemplu) i-a ridicat la fileu. Poate că şi de la faptul că a apărut mai rar în ultima vreme (politica, deh!), i-a venit pofta de cântat şi dorul de a se întâlni cu spectatorii.

Festivalul s-a îmbogăţit şi cu evenimente “derivate”. Lansările de cărţi de poezie şi nu numai (Spiridon Popescu, Dinu Olăraşu, Andrei Păunescu, Clara Mărgineanu şi Ovidiu Mihăilescu) şi de albume (Victor Socaciu, acelaşi Ovidiu Mihăilescu, Cristian Buică, Florin Camen şi Emeric Imre).

Şi nu pot să închei, fără să amintesc de pelerinajul care se face în fiecare an la monumentul lui Mihai Viteazul din Poiana lui Mihai din comuna Schela, monument ce marchează trecerea domnitorului prin acele locuri. Şi tot ca de fiecare dată, s-au spus versuri cu Valentin Chepeneag, Gheorghe Drăghescu şi Andrei Maftei şi s-a cântat cu Emeric Imre, Florin Camen şi Adrian Bezna.

În concluzie, Festivalul Național de Muzică Folk şi Baladă”Poarta Sărutului”, organizat de Primăria și Consiliul Local al municipiului Târgu Jiu, în parteneriat cu Școala Populară de Artă Târgu Jiu, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj, Centrul Municipal de Cultură "Constantin Brâncuși", Ansamblul Artistic Profesionist "Doina Gorjului" și Teatrul Dramatic "Elvira Godeanu" Târgu Jiu, devine pe an ce trece mai matur.

A fost gazdă în adevăratul sens al cuvântului Alexandru Bratu (noul director al Şcolii Populare de Artă). Mulţumiri şi întregii echipe de organizare.

În final, un mesaj pentru Viorel Gârbaciu, "inventatorul" Festivalului, care anul acesta a predat ştafeta: din funcţia de tătic nu se iese la pensie, aşa că…

Teodora IONESCU
24 august 2015