Un fir de nisip din clepsidra lumii

Gheorghe (George) Stanca s-a născut la 7 mai 1947, în comuna (astăzi, orașul) Buftea, plasa cu același nume, județul Ilfov și a murit la 4 februarie 2019, la București, fiind înmormântat la Cimitirul „Bellu” din Capitală. A fost un cunoscut și apreciat poet, scriitor, publicist și editorialist. A fost căsătorit de două ori și a avut un fiu și o fiică. A absolvit Facultatea de Construcții Civile a Institutului de Construcții din București și un curs postuniversitar. În timpul studenției, a fost solistul vocal al formației de muzică rock Odeon. Este autorul a peste 20 de volume de versuri, pamflete, nuvele, monografii, eseuri, articole, reportaje, însemnări, jurnale, interviuri, portrete, scrisori și culegeri. A fondat și condus mai multe reviste, a lucrat și colaborat la numeroase publicații și a fost colaborator la diverse posturi de radio și televiziune. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România (din anul 1990).

Pe George Stanca, nu l-am întâlnit niciodată; l-am cunoscut, însă, din multitudinea de prezențe în mass-media dinainte și de după 1989, în care s-a identificat prin verva și plasticitatea cuvântului scris și vorbit. L-aș fi recunoscut și fără a se recomanda sau semna – atât de original îi era scrisul și atât de distinctă rostirea. Cronicile sale muzicale vădeau o acuratețe de filigran, iar diagnosticele lui în domeniu aveau caracter de verdict. A scris, în egală măsură, pentru contemporani și pentru posteritate; lecturându-i sau recitindu-i textele, reînvie atmosfera unor întâmplări de demult și ai în față personaje care au marcat lumea muzicii, în special, și a culturii, în general. Cu el și prin el, timpul se dilată, iar trecutul devine prezent; lumea de ieri se întoarce din uitare, iar sufletul se îmbracă în iluzia eternității.

Bătrânul cronicar a plecat; a luat cu el amintirea tinereților mistuite de talazurile vieții, lăsând în loc urmele pe nisip ale cronicilor sale.

Florin Bălănescu