DECLIN D’OEIL

…“et d’ame”: O încăpere virtuală de împărtăşire a experienţelor şi opiniilor personale legate de cultura Pop(ulară), indiferent de natura lor (muzicale, cinematografice, plastică, gastronomice, memorabilia, etc). Observaţie importantă: nefiind o agora, o ‘sufragerie’ care să permită sau să incite la un dialog de grup sau o interacţiune permanentă ci doar un simplu spaţiu găzduit care îmi permite exprimarea unor păreri - rămân deschis exclusiv comunicării în tandem pe care o putem purta pe o temă sau alta direct pe adresa mea personala de mail, ioanbig@yahoo.com, cu fiecare dintre Dvs. dar îmi rezerv dreptul de a va răspunde în funcţie de doi factori strict subiectivi: disponibilitatea de timp şi… interesul pentru conţinutul mesajului primit.

IOAN BIG

Interviuri fără note: JULIAN SAS

“Chitara, instrumentul muncii”

Olandezul Julian Sas este, incontestabil, unul dintre oamenii dedicaţi pe deplin muzicii. A răspuns chemării acesteia încă din copilărie, s-a lăsat vrăjit de ea fără vreo intervenţie divină sau mistică, şi continuă să îi rămână fidel, nemotivat exclusiv de câştigarea banilor. Nici în viaţă şi nici în carieră, Julian Sas, actualmente unul dintre cei mai valoroşi chitarişti de Blues-Rock de pe Bătrânul Continent, nu şi-a trădat companionii, indiferent de preţul pe care a trebuit să-l plătească. Asta îi permite să vorbească cu detaşare despre sine, despre modul în care lucrul la cele nouă albume de studio şi energia consumată pe parcursul a sute de concerte susţinute pe tot globul nu i-au afectat viaţa personală, nelipsită la rândul ei de hopuri majore puse în cale de soartă. Julian Sas este, la propriu, un muzician care vede bine lumea cu urechile larg deschise şi o ascultă cu ochii măriţi, privind spre spectatori. Un perfecţionist pentru care modestia nu este o formă de alint .......................continuare

Interviuri fără note: DENNIS GREAVES

“O singură soţie şi o singură muzică”

Cam aşa ar putea suna o definiţie poetică a Soul-Bluesului cântat actualmente de grupul britanic Nine Below Zero care şi-a câştigat statutul de ‘trupă cult’ tocmai datorită aparentei inadecvări dintre genul muzical căruia componenţii i-au rămas fideli şi frecventele schimbări radicale de mode şi trenduri în Pop culture în ultimii 40 de ani. Au început prin a cânta Blues când The Sex Pistols erau pe val, s-au despărţit chiar în momentul în care păreau condamnaţi să aibă succes garantat, au cochetat cu muzica Pop, dar publicul i-a considerat avangardişti, au întrerupt colaborarea cu A&M Records pentru că şi-au înfiinţat propria casă de discuri, au plecat să încerce şi altceva, dar au sfârşit întotdeauna prin a reveni în matcă. Incontestabil, Nine Below Zero reprezintă actualmente nu doar un nume legendar al scenei Blues londoneze din anii ‘Mod revival’ ci şi un brand longeviv, respectat deopotrivă de Eric Clapton sau Brian May şi de tinerii muzicieni pe care îi încurajează .......................continuare

Interviuri fără note: RITA CHIARELLI

“Blues din Uptown în Downtown”

În mod incontestabil, titlul de ‘The Queen of the Canadian Blues’ îi aparţine compozitoarei şi interpretei de Blues de origine italiană Rita Chiarelli, recompensată în ultimii 30 de de ani cu absolut toate premiile importante din media şi din industria muzicală canadiană dedicate acestui gen (Maple Blues, CBC Great Canadian Blues Award, JUNO, Manitoba Blues Society şi Hamilton Blues Society’s Lifetime Awards etc.), răsfăţată de presă (“Zeiţa Blues-ului canadian” – Shelagh Rogers, CBC Radio One), dar mai ales de publicul care adoră să o asculte în concert pentru sinceritatea şi pasiunea pe care o transmite prin intermediul unui concoct muzical bazat pe un reţetar propriu în care Bluesul este pigmentat deopotrivă cu accente nord-americane (R’n’R, Country, R&B) şi latin europene din spaţiul muzicii tradiţionale, în special din Peninsulă. Toate acestea ar conduce la prima vedere spre impresia ......................continuare

În dialog cu EITAN GAFNY

“Povestea crimelor din kibbutz”

Pentru a înţelege de ce mi-am dorit să valorific neapărat oportunitatea unui dialog faţă în faţă cu cineastul evreu Eitan Gafny apropo de cel mai recent lungmetraj al său, “Children of the Fall”, imaginaţi-vă de exemplu cât de “entuziast” ar fi primit de către publicul român un film construit de... un cineast român în jurul unei serii de crime extraordinar de brutale care se consumă în noaptea sfintei sărbători de Paşti, la care localnicii - inclusiv reprezentanţii autorităţilor - din preajma mănăstirii din Bucovina unde se ţine slujba religioasă asistă lipsiţi aparent de orice reacţie emoţională (întrucât victimele care sfârşesc în adevărate băi de sânge nu sunt cunoscuţi de-ai lor ci turişti veniţi de pe alte meleaguri), pentru ca, spre final... ţintele ‘disecţiei’ la nivel visceral din substratul filmului să se dovedească a fi în realitate chiar ei înşişi. Odată realizat acest scurt exerciţiu de imaginaţie ne este mult mai simplu ......................continuare

Interviu cu un vampir: THOMAS ASKE BERG

Câştigătorul marelui premiu la Dracula Film Festival din Braşov, aflat în 2018 la cea de-a şasea ediţie, este un film norvegian necunoscut cinefililor români pentru simplul motiv că nu a ajuns (încă) să fie distribuit pe marile ecrane de la noi: Vidar the Vampire. Era firesc să încerc să înţeleg de ce a fost preferat de juriu şi să aflu mai multe despre realizatorul acestei comedii originale cu elemente Horror (inclusiv Gore) şi acide accente satirice la adresa bigotismului Creştin, al cărei poveste se petrece în Norvegia zilelor noastre. Vidar Haarr (interpretat de regizorul, scenaristul şi compozitorul Thomas Aske Berg – premiul pentru cel mai bun actor la festivalul FilmQuest din SUA), cititor clandestin de Playboy şi fumător încă din copilărie, a ajuns la vârsta de 33 de ani un asocial însingurat, resemnat că existenţa sa se consumă muncind la mica şi izolata fermă de animale a posesivei sale mame ..........................continuare

Interviuri fără note: PHIL GATES

“Saramură de blues”

Dovedind o obstinaţie care în România îi face fără prea multe consulturi prelabile oameni de internat de urgenţă în secţia ‘nebunilor frumoşi’ de la ospiciu, membrii Asociaţiei Culturale “În exil” din Tulcea continuă să creadă în bucuria pe care festivalul lor “Dichis’n’Blues” o aduce oamenilor prin muzică şi menţin ‘flacăra vie’ în ciuda şicanelor unei ‘anumite părţi’ a autorităţilor locale, exasperate probabil de ideea că şi în Delta Dunării trebuie să se audă muzica sclavilor şi nu doar în delta Mississippi-ului (căci ‘nu la orice om îi place bluzul’ şi, la noi, ‘orice om este liber... să plece’ dacă nu-i convine, nu?). Datorită lor, ajuns la doi paşi de a-şi vedea întreruptă brutal tradiţia de eveniment încă tânăr şi la doar unul singur de pericolul de a fi perceput ca un paliativ ordinar de tranziţie centenială, festivalul a trecut în mod absolut neaşteptat peste obstacole în 2018, reuşind să îşi conserve identitatea ..........................continuare

10 ani de ARTA SUNETELOR (Exclusivitate)

Interviu cu RICHARD STANLEY: “Brando, Leone, Argento şi alte lighioane”

După studiile de antropologie la Universitatea din Cape Town, atras fiind de ritualurile de iniţiere şi dansurile tribale, Richard Stanley s-a mutat în anii ’80 la Londra unde a început prin a regiza videoclipuri pentru trupe de Post-Punk (Public Image Limited al lui Johnny Rotten de la Sex Pistols), muzică electronică (Renegade Soundwave) şi Gothic-Rock (Fields of the Nephilim). Două lungmetraje cu tentă Horror aveau să îi confere însă statutul de cineast-cult (vezi Video Vault-urile din 07 şi 21 aprilie 2018). “Hardware” (1990), Thriller SF postapocaliptic ce provoacă prin embrioane de idei interesante, aproape vizionare, atâta vreme cât se regăsesc ulterior în “Terminator 2: Judgment Day” al lui James Cameron, despre care Gordon Sullivan scria pe dvdverdict.ro: “Part Mad Max-style desert ......................continuare

10 ani de ARTA SUNETELOR (Exclusivitate)

Interviu cu SIMON BOSWELL: “Cuvinte. Sunete. Imagini.”

Am făcut cunoştinţă cu acest creator polivalent, mai puţin cunoscut în România, în noiembrie 2017 la Festivalul “Doc and Roll” de la Braşov unde a fost invitat să concerteze, acompaniant fiind de artista Lola Gunn a.k.a. LG White şi de veteranul muzician Duncan Mackay, după proiecţia specială a documentarului “Simon Boswell – Master of Horror”, regizat de britanicul Jake West. În aparenţă, compozitorul, muzicianul, creatorul de instalaţii A/V şi producătorul Simon Boswell (născut în 1956), nominalizat la BAFTA şi Goya, câştigător de premii la Fangoria, Kosmorama şi la Paris Film Festival pentru muzica sa destinată lungmetrajelor sau serialelor de televiziune, cu peste 100 de titluri de filme pe al căror generice apare ca autor al OST-urilor, este o vedetă a showbizului, un vajnic cavaler în slujba consumerismului generator de profit. Aparenţele înşeală în acest caz în mod dramatic, deoarece .....................continuare

Cu DANIEL SANDU & GEORGE DĂSCĂLESCU

“Dialog despre oameni şi serafimi”

“Un pas în urma serafimilor” reprezintă în opinia mea unul dintre cele mai valoroase şi tuşante opere pe care cinematografia românească le-a dat în secolul 21. Punct. Nefiind critic de film, nu mă voi osteni să mă justific sau să argumentez afirmaţia de mai sus pentru că fiecare dintre noi are dreptul său la a-şi contura propriul set de impresii după consumarea unui produs cultural sau artistic, liber de tentaţia prejudecăţilor induse de cei din jur. Cu mulţi ani înainte, în profesia al cărui practicant sunt, australianul Johnny Allen definea un ‘eveniment special’ ca “a street closure and an emotion”, iar filmul despre elevii dintr-un seminar teologic Ortodox al lui Daniel Sandu (scenariu şi regie) exact aşa mi s-a înfăţişat, ca o combinaţie al unei sume de mesaje emoţionale ataşate unor teme perene .....................continuare

Interviu cu MARCIAN PETRESCU

“Solo (h)armonic”

A fost odată ca niciodată... într-o bună zi, pe nepusă masă, sunt anunţat că am un plic ce îmi este destinat. Mesagerul nu este vreun reprezentant al Poştei Române sau al unei firme de curierat ci Soft Records, casa de discuri ce ne-a restituit înregistrări audio valoroase cu Zavaidoc, Maria Tănase sau Jean Moscopol, dar care a investit de asemenea pe parcursul anilor în (pe atunci) necunoscuţi precum Ţapinarii, Kumm, Cri-Gri sau George Baicea. Oi fi visând eu? Vine plicul. Înainte de a-l deschide mă uit la ambalaj. La destinatar nu scrie numele meu ci, frustrant pentru propria persoană, “unui iubitor de Blues”. Dar dacă mie îmi plac manelele fără număr, techno-rave-ul mai trendy sau folclorul autentic maramureşean? O fi greşit ‘adrisantul’? Plicul e alb, neutru, şi nu pare a încerca să-mi vândă ceva prin intermediul ambalajului sofisticat. Mă uit la timbru şi pe el apare o muzicuţă ......................continuare

Interviuri fără note: NELU DUMITRESCU & NUŢU OLTEANU

“Flacăra încă arde”

După ani şi ani, flacăra încă arde în sufletul unor rockeri veterani care nu îşi pot concepe nici acum existenţa departe de scena de concert sau de studioul de înregistrări, indiferent unde s-ar afla. Bateristul Nelu Dumitrescu şi chitaristul Nuţu Olteanu reprezintă în mod incontestabil două jaloane esenţiale în istoria rockului românesc şi, încurajat de o nesperată conjunctură favorabilă, am considerat benefică ideea de a-mi arunca o privire ‘back to the future’ prin mintea şi sufletul unor muzicieni pentru care “The Show Must Go On” este parte a filosofiei lor de viaţă încă de acum câteva decenii, exprimată acum cu o energie calmă, printr-o rememorare detaşată a experienţelor trecute şi o abordare raţională, dar nu mai puţin încrezătoare în viitor. Cu toate că ambii sunt indisolubil asociaţi cu Iris, grup al căror fondatori au fost, acest dialog încrucişat nu s-a vrut o istorie a acestei trupe ....................continuare

Experience STAR WARS

“Încheierea mitologiei. Naşterea legendei”

Pe 15 decembrie 2017, la patru decenii de la “A New Hope”, a avut loc premiera mondială a episodului 8 din “Star Wars”, cea mai importantă şi originală mitologie pe care cinematografia a oferit-o în ultimii 100 de ani celorlalte forme de artă Pop (cărţi, jocuri, animaţii şi seriale TV, collectibles, comics-uri, arte vizuale, etc), o adevărată aventură care a început “a long, long time ago”, când publicul a făcut pentru întâia oară cunoştinţă cu Han Solo, Luke, Leia, Vader & Co., cu Forţa şi cu Jedi, cu mlaştinile de pe Dagobah în care se ascunde Yoda şi cu planeta-oraş Coruscant, sediul politic a Republicii şi, mai apoi, al Imperiului Galactic. Nu voi insista pe fondul poveştii celui mai recent produs din serie pentru a evita spoilerele (în cazul cititorilor care nu au apucat să îl vadă deja) însă concluzia e, într-o mare măsură, previzibilă din titlul ce conţine cuvântul “last”... “ultimul/ultimii”. Prin ieşirea din scenă a personajelor în jurul cărora s-a construit universul SW şi ‘popularizarea’ Forţei ...................continuare

Interviu cu ARMAND ASSANTE

“Un artist disciplinat”

Actor versatil şi iconoclast de anvergură hollywoodiană (patru nominalizări la Globurile de Aur, Primetime Emmy Award pentru “Gotti”), cu peste 130 de roluri în filme şi televiziune în portofoliu, popular la noi datorită deschiderii faţă de proiectele cineaştilor români (de la “California Dreamin’”/2007 al regretatului Cristian Nemescu la recentul “The Wanderers”/2017 al lui Dragoş Buliga, pentru care a fost premiat la ediţia din acest an al Dracula Film Festival de la Braşov cu trofeul onorific ‘Count Dracula’), Armand Assante (n. 1949) ar avea multe de spus, fie lucruri legate de rudele sale din Napoli şi din Roma, de copilăria sa din Brooklyn, de apariţia ca debutant în “The Lords of Flatbush”/1974 alături de Sylvester Stallone, sau de asumarea responsabilităţii de regizor de documentare  ...................continuare

Dialog cu LAURENCE JONES

“Rockin’ the Blues... British Style!”

Sincer, nu am ştiut timp de zile bune ce text de introducere aş putea să scriu evitând aspectele de tip ‘tabloid’ sau lipsa de familiarizare a pasionaţilor de Blues din România cu unul dintre cei mai valoroşi tineri ambasadori al acestui gen de pe Terra. În booklet-ul albumului “Temptation” al lui Jones este citat respectatul bluesman Walter Trout: “Laurence Jones is a cross between Eric Clapton and Buddy Guy. He is a genius.”. Cel puţin în parte (l-am văzut/ascultat pe Laurence cântând cu Buddy pe scena Holland International Blues Festival), sunt înclinat să îi dau dreptate din perspectiva propriei experienţe de consumator. Nu că opinia mea ar valora foarte mult în comparaţie cu a unui muzician al cărui nume este asociat cu John Mayall, Randy Bachman, Robben Ford sau Joe Bonamassa .........................continuare

Interviu cu Joanne Shaw Taylor

TAYLOR MADE BLUES

La doar 32 de ani, Joanne, considerată drept cea mai importantă vedetă feminină din Blues-ul britanic, are deja în portofoliu un număr impresionat de realizări, indiferent că e vorba de turnee (UK, Europa, SUA) şi albume (“White Sugar”/2009, “Diamonds in the Dirt”/2010, “Almost Always Never”/2012, “Songs from the Road”/2013, “The Dirty Truth”/2014, “Wild”/2016) sau de premiile şi recompensele obţinute (“The Best British Female Vocalist”, “Blues Album of the Month”, etc), dar, dincolo de strălucirea elementelor de faţadă, JST trebuie analizată din perspectiva apartenenţei la o specie rară (Bonnie Raitt sau Ana Popovic sunt doar două exemple de ‘colege’), cea a interpretelor de Blues dotate deopotrivă cu o voce specială şi cu talentul nativ a mânuirii chitarei, dar şi cu cea .....................continuare

Fişe de laborator cinematografic

ALIEN: Fire, walk with me...

În aşteptarea sequel-ului la “Alien: Covenant” (nume provizoriu: “Alien Awakening”), cel de-al şaptelea film din serie, menit a completa ultima piesă din puzzle la exact 40 de ani de la “Alien”-ul original (1979-2019), şi a detaliilor care să îmbogăţească universul celei mai valoroase francize SF-Horror din istoria cinematografiei, să scotocim pentru rememorare prin arhivă, dând la o parte din praful de pe dosarele experienţelor precedente. Avertisment adresat celor care nu au văzut filmele: prin natura sa, analiza de mai jos conţine un număr semnificativ de spoilere.

Filmele. ALIEN (1979, s: Dan O’Bannon & Ronald Shusett, r: Ridley Scott). Anul 2122. Micul echipaj (şapte, cifră-fetiş a cinematografiei) a navei comerciale Nostromo, aflată în drum spre Terra cu zeci de mii de tone de minereu la bord, este scos din stază de un posibil semnal SOS recepţionat de pe o planetă obscură şi, conform contractului de muncă, trebuie să îl investigheze. Semnalul se dovedeşte a fi un avertisment .....................continuare

TARJA TURUNEN: "Lebăda de foc"

Soprana finlandeză Tarja Turunen, devenită o vedetă mondială ca voce a grupului de Symphonic-Metal Nightwish, nu este o prezenţă inedită în peisajul concertistic românesc. Fanii au putut să o asculte, cu trupa sau cu proiectele solo, pe parcursul timpului, în diverse oraşe din ţară. Inedit însă rămâne faptul (dacă privim retrospectiv) că, de fiecare dată, a oferit publicului altceva, pendulând stilistic între muzica Rock şi cea de factură clasică într-un mod siderant. Pare-se că nu s-a ‘cuminţit’ atâta vreme cât cel de-al şaselea său album de studio, “The Shadow Self”, este unul mult mai eclectic din punct de vedere al surselor de inspiraţie muzicale şi al remodelării look-ului divei scandinave. Nu puteam rezista să nu încerc a obţine - fie şi doar prin email - măcar câteva crâmpeie de opinii relevante pentru personalitatea unei artiste consacrate prin voce, dar care, de ceva vreme, se defineşte şi se supune voluntar judecăţii publicului prin intermediul calităţii creative, cea a propriilor compoziţii muzicale, şi nu exclusiv a celei interpretative. Să aruncăm o privire în spatele cortinei ...................continuare

Interviu cu Volker Bertelmann

HAUSCHKA: „O poveste cu... cântec”

Volker Bertelmann alias Hauschka. Primul nume este familiar cinefililor (nominalizat anul acesta la Oscar, Globurile de Aur și BAFTA pentru muzica filmului “Lion” al australianului Garth Davis) iar pseudonimul său de scenă melomanilor amatori de Experimentalism și Avangardă care savurează interpretările pe pian preparat în tradiţia creată de Erik Satie și compoziţiile eclectice ale lui Arvo Pärt, Henry Cowell sau a co-naţionalului său (coleg de generaţie... ambii sunt născuţi în 1966), Max Richter. La o primă vedere (din informaţiile publice legate de biografia sa), povestea muzicianului Volker Bertelmann nu pare una ușor de decriptat, atâta vreme cât a cochetat de-a lungul anilor cu showbiz-ul fără a se lăsa însă ademenit în mrejele acestuia în defavoarea artei și a convingerilor personale..................continuare

CHRYSTA BELL: “Zâna-Clopoţel, muza lui David Lynch”

Copilaşi, avertisment! Nu vă înghesuiţi să citiţi acest interviu căci nu e despre Tinker Bell ci despre Chrysta Bell... O texană ce a început ca adolescentă să cânte Swing Jazz în anii ’90 în trupa 81 Souvenirs din Austin va apare în noul serial “Twin Peaks” al lui David Lynch, a cărui premieră este programată pentru anul viitor (dacă vă mai amintiţi, în ultimul episod al originalului, Laura Palmer îi spune Agentului Cooper “I’ll see you in 25 years”..., iar reîntâlnirea se produce după exact această perioadă de timp). De unde până unde? Cum de fata asta a performat pe scenă cu Willie Nelson, Brian Setzer sau Boz Scaggs, dar... şi cu Adrian Utley de la Portishead sau Klaus Schulze de la Tangerine Dream? ................continuare

Şi ţânţarii ascultă Blues

A trebuit să trăiesc pe pielea mea (rămasă, incredibil, neperforată) o experienţă fabuloasă în Delta Dunării pentru a mă convinge că, o dată pe an, în timpul festivalului “dichis’n’Blues” (2-3 septembrie), organizat în Tulcea de către Asociaţia Culturală “în Exil”, până şi ţânţarii îşi pun trompa’n cui şi lasă în pace bipezii participanţi pentru a asculta încântaţi... altfel de muzici ale Deltei noastre. Poate n-aş fi început în acest fel dacă, la doar câteva ore de la revenirea în Bucureşti, la prima ţigară fumată în faţa blocului, n-aş fi fost atacat brutal de câţiva ţânţari manelişti rezidenţi în jurul birtului zgomotos aflat în Berceni peste drum de scara mea care, pur şi simplu, m-au ciuruit...........continuare

Un altfel de portret

RUSANDA PANFILI şi... cei şapte pitici

Am tot scris recent în „Arta Sunetelor” despre cele două concerte văzute de mine din primul turneu din prestigioasa carieră a compozitorului de muzică de film Hans Zimmer şi calitatea lor excepţională. Vreau doar să reamintesc faptul că, pur întâmplător, studiind caietul-program după concertul de debut pe Wembley, am rezonat la un nume uşor straniu pentru o distribuţie fabricată la Hollywood, Rusanda Panfili, şi, intrigat, am căutat să aflu mai multe despre violonista cu un rol pivotal în construcţia întregului spectacol, căreia Zimmer i-a încredinţat solistica la „Chevaliers de Sangreal” în multe din concerte... pe care a interpretat-o în mod strălucit! Până la urmă mi-a ieşit. Încep cu o concluzie clădită în urma dialogului extrem de interesant redat mai jos: în mintea sa bine şi îngrijit mobilată, tânăra violonistă RUSANDA PANFILI şi-a asumat benevol întreţinerea pe termen nedefinit a (cel puţin) şapte ‚pitici’: talentul, educaţia, disciplina, bunul simţ, patriotismul, luciditatea şi respectul .....................continuare

MIDNIGHT LEGENDS

Interviu cu un vampir... JOE PERRY

Concert “The Hollywood Vampires”(06 iunie, Bucureşti, Romexpo). Legendarul chitarist Joe Perry de la Aerosmith în compania lui Johnny Depp şi Alice Cooper, secondat de Duff McKagan şi Matt Sorum de la Guns N’Roses... WOW, evenimentul anului! Joe Perry, născut în 1950, are un CVartistic memorabil (multiple acceptări în “Hall of Fame”-uri, clasamente prestigioase care îl includ în “Top 100 Greatest Guitarists of All Time”, milioane de discuri vândute, premii Grammy, MTV şi Billboard, o nominalizare la Oscar) care, practic, nu ar mai avea nimic de demonstrat. Ce naiba l-a mânat să se implice într-un proiect (şi turneul aferent) numit după fostul ‘drinking club’ din anii ‘70 a lui Alice Cooper din L.A., născut ca tribut adus celor care au plătit preţul exceselor (de la Keith Moon şi John Belushi .......................continuare

EXPERIENCE LONDON 2016

POP (&) Culture: Cronică de hipsteropitec

Iubesc Londra în orice off-season primăvăratic, despuiată de miile de turişti asiatici sau nord-americani, pentru că trăieşte ‘British’ şi nu cosmopolit, pentru că ponderea dominantă a masei urbane în care te afunzi pare să ştie relativ exact încotro se îndreaptă fără a simţi la nivel de individ nevoia să se holbeze dezorientat la fiecare câteva secunde într-o hartă sau în ochii consoartei. În pofida viermuielii inerente din centru şi a unui climat disconfortabil prin lipsa de consecvenţă, oaze de refugiu sunt identificabile cu lejeritate, transportul în comun (mă refer la cel de suprafaţă şi nu la indispensabilul metrou) funcţionează mai fluent – apropo, nu vă uitaţi acasă Oyster-ul –, iar lumea venită din exterior e mai preocupată de savurarea experienţelor decât de imortalizarea lor ....................continuare

CULTURA DE CONCERT ŞI INDUSTRIA MUZICALĂ (Ep. I)

Dialog cu ANCA LUPEŞ

În ceea ce mă priveşte, muzica (şi, în general, cultura Pop) este liantul între viaţa mea profesională şi cea privată, este frontiera pe care se întâlnesc obligaţiile de designer & manager de evenimente speciale şi vechea, rămasă însă principala, pasiune de consumator. Cu mulţi ani în urmă am ales această profesie din dorinţa de a face ceea ce îmi place cu adevărat, de a nu mă duce la ‘servici’, de a nu fi obligat (şi judecat în funcţie de asta) să port o anume ţinută, o ‘uniformă’, fie ea de stat, într-un post plătit din bani publici, fie corporatistă, de a nu avea senzaţia cotidiană că ‘job’-ul (ca şi hainele) mă defineşte spiritual, ca personalitate. Ca atare, şi aici vorbesc din punct de vedere profesional, mă lovesc frecvent în ‚câmpul muncii’ (nu că nu mi-aş dori acest lucru) de muzică ….............continuare

GRĂIND CU LUPII

The Ministry of Wolves

Alexander Hacke, Mick Harvey, Danielle De Picciotto, Paul Wallfisch. Patru nume care nu spun mare lucru profanilor dar, în realitate, patru lupi experimentați reuniţi conjunctural într-o haită pe care, în acest caz, nu doar că ai rareori șansa să o întâlnești muzical dar… tu ești cel care trebuie să o vânezi și nu invers. Patru caractere, personalităţi şi identităţi distincte şi mustoase prin povestea vieții lor individuale, reuniți într-un cvartet, “The Ministry of Wolves”, care a oferit în seara de 25 septembrie 2014 la clubul The Silver Church un regal muzical multimedia avangardist de Art-Prog (“Republik der Wolfe”) menit să ne facă să redescoperim componenta întunecată a poveştilor copilăriei noastre ...............continuare

100 x MARIA TĂNASE

Înapoi în viitor

(Îndrăzneala lui Vlaicu Golcea & Radu Afrim)

“Pe scenă - nebunie: tot extazul muzicii Mariei Tănase e amplificat de mişcările de dans ale actorilor: unele fete ţopăie isterice ca ielele posedate, alta baletează în delir de Lume, lume, grupuri de fete şi băieţi se înlănţuie lasciv. În vreme ce toţi cântă, cuprinşi de transă, muzica Mariei Tănase. Transă îmi pare întreg spectacolul. Deşi fundul mi-e amorţit şi picioarele la fel, căci nu am unde le întinde, am mâinile libere cu care nu mă opresc să bat ritmul şi să aplaud. Mi-e clar: vibe-ul lui Vlaicu Golcea, autorul mixajului muzical, zbânţuitul şi cântatul actriţelor e neproductibil. Trebuie să fii aici, să poţi trăi nebunia acestui spectacol.”, scria Dragoş Butuzea în "La Afrim, de ziua Teatrului Naţional" (Adevărul) ..................continuare

100 x MARIA TĂNASE

Maşina timpului… prezent

Prin “Declin d’Oeil”-ul anterior dedicat TRECUTULUI și evocării Mariei cu sprijinul Maestrului Viorel Cosma și a formidabilului muzician de origine română Alexander Balanescu am depășit într-o bună măsură obstacolul complexului generat de faptul că m-am născut (ca și mulți dintre colegii mei de redacție) după ce marea cântăreață a trecut în neființă și, ca atare, demersul de a îi dedica un material jurnalistic in memoriam ar fi putut să sufere de o oarecare lipsă de consistență și de credibilitate. În consecință, aplombul meu de a căuta să aflu ce mai înseamnă Maria Tănase pentru generațiile aflate la maturitate în anul centenar… s-a conservat și am purces să identific opinii relevante din partea unor individualități de factură diversă ca vârstă (estimez media la 55 de ani), evoluție personală și traiectorie profesională dar animați, fără ca diferențele dintre acestea să conteze, de o pasiune comună: muzica. Primul căruia i-am adresat întrebarea a fost un bun prieten… un poet. .................continuare

100 x MARIA TĂNASE

Din nefericire, a fost doar una…

Domnului Viorel Cosma,
care ne-a inspirat demonstrându-ne că pasiunile
pentru critica şi analiza muzicală sunt perene

Cel căruia numele Mariei Tănase nu îi spune nimic, înainte de a citi rândurile de mai mai jos, are două alternative, fie să parcurgă mai întâi biografia ei pe net (Wikipedia, whatever…) sau, pur şi simplu, să se oprească aici cu lectura şi să se întoarcă la pagina lui de Facebook şi să share-uiască cu prietenii pozele făcute la concertul lui Ştefan Bănică Jr. Îmi cer iertare dar… sarcasmul meu este generat de o profundă amărăciune, cea a faptului că centenarul Maria Tănase, în ceea ce mă priveşte singura DIVĂ reală a culturii Pop şi a celei populare româneşti, a trecut neobservată şi ne-celebrată într-un an în care autorităţile şi media publică au fost mai preocupate să taie panglici pe încă o sută de metri de autostradă sau să dea ştiri despre cei patru ani şi două luni împliniţi de când o pseudo-vedetă, “divă” de tabloid, s-a îmbătat ultima oară într-un club de fiţe. Un 2013 întunecat pentru cultura Pop(ulară) naţională, dominat de dezinteres şi de incompetenţă sau, în cel mai bun caz, de experţi în şuşanele şi şmenuri, cu zero toleranţă faţă de calitate în favoarea produsului comercial perisabil dar frumos ambalat, gol de conţinut şi de trăire dar inevitabil atractiv pentru mase prin simplism sau vulgaritate… nu îi acuz aici pe ‘comersanţi’ că o ignoră sau că vor să valorifice ....................continuare

SNOBUL DIN OGLINDĂ

O reverenţă târzie pentru teatrul românesc

În ultimii ani, am fost destul de rar la teatru. Şi atunci accidental, împins mai degrabă de conştiinţa mea profesională de designer de evenimente speciale în căutare permanentă de idei noi şi de menţinere a contactului obligatoriu cu evoluţia întregului context cultural şi a observaţiilor legate de impactul asupra publicului unui eveniment, inclusiv cel teatral. A trecut o vară în care am avut timpul necesar pentru câteva introspecţii cu caracter rational, iar una dintre concluziile brutale privindu-mă în ‘oglindă’ este aceea că, în ceea ce priveşte teatrul, mă pot auto-eticheta drept un… snob. Care s-a dus pe Broadway să o vadă pe Angela Lansbury şi pe Cybill Shepherd în “The Best Man” a lui Gore Vidal, şi-a propus să revină la New York pentru Al Pacino în “Glengarry Glen Ross” (nu a avut timpul să o facă), a vânat cu luni de zile înainte bilete pentru spectacolele cu Judi Dench şi Helen Mirren de la Londra (vezi Declin d’Oeil – “Experience London”), dar nu a mai fost la o piesă de teatru în Bucureşti în calitate de simplu spectator de… ani buni. Sigur că am o scuză, aceea că m-au interesat spectacole cu icon-uri cu notorietate dobândită în film (de care sunt foarte ataşat… mărturie fiind şi rubrica mea Video Vault), însă e una absolut firavă. Căci, până la urmă, de ce mergem la teatru ..................continuare

Dezvăluire-şoc: Iubirile informatorului Dorneanu

Anii ’80. În Bucovina mea natală, adolescent fiind… păduri cutreieram (oarecum la propriu căci visam să devin student la Silvicultură). Pe de altă parte însă, câştigasem un mentor şi un prieten excepţional, pe Gicu Tănăsan, care mi-a deschis ochii de timpuriu asupra muzicii contemporane de calitate, indiferent de genuri şi categorisiri, de la Frank Zappa la Dave Brubeck, de la Eric Clapton la Jeff Beck… şi prin intermediul căruia am avut şansa să îl cunosc pe cel mai important informator din istoria postbelică a României: Sorin Dorneanu. Când folosesc ‘cel mai’ vorbesc, evident, din experienţa personală dar mă îndoiesc sincer că sunt mulţi colegi din “departamentul” său care m-ar putea contrazice. A făcut sute de dosare, a turnat mii de oameni şi de grupuri defetiste, a strâns o sumă uriaşă de informaţii pe toate suporturile posibile despre o mulţime de duşmani a sistemului comunist. În aria lui de competenţă, şi-a făcut treaba cu o tenacitate şi o lipsă de interes pentru recunoaşterea publică ce l-ar face pe Virgil Măgureanu să pălească realmente de invidie. Mai mult, timp de decenii, a avut inspiraţia să îi toarne pe inamicii regimului exclusiv pe cale orală ..................continuare

One for All: ANNEKE VAN GIERSBERGEN

Exclusivitate “Arta Sunetelor”
(Aniversare 5 ani de existenţă)

Încep cu mulţumiri din inimă adresate lui Anneke (thx for the time & open-mind) şi echipei Silver Church (a. pentru riscul pe care şi l-a asumat cu acest nume/artist, prea complicat pentru snobimea română, şi, evident, b. pentru sprijinul în realizarea materialului de mai jos)… şi, de asemenea, publicului prezent la concert (cronica detaliată a acestuia o veţi găsi la ‘Recenzii concerte’). Am avut parte în noaptea de 27 noiembrie de un spectacol excepţional (din punctul meu de vedere) ce ar fi trebuit ca într-o ţară cu o civilizaţie, cu un public şi cu o cultură Pop normală să umple Sala Palatului (cel puţin). Să reamintesc câţiva din parametrii discuţiei cu Anneke van Giersbergen (justificarea titlului articolului, pentru cei ce vor avea răbdarea să îl parcurgă… se regăseşte în subsolul interviului). O olandeză precoce (dar, actualmente, nu foarte tânără, e mai în vârstă cu patru ani ca Tarja Turunen), plecată din Jazz şi Soul, cooptată în The Gathering, trupa de Metal căreia i-a schimbat radical tonalitatea îndreptând-o spre Prog şi Alternativ, şi alături de care a stat 13 ani ..................continuare

EXPERIENCE VIENNA

Prezenţa mea timp de nouă ani la Festivalul de Jazz de la Saalfelden dublată de relativ desele călătorii în scop profesional pe care a trebuit să le fac în sudul Austriei şi în Bavaria au făcut ca, în anii ’90, să poposesc în Viena cu regularitate şi, ca atare, am ajuns să cunosc foarte bine oraşul, de la obiectivele turistice consacrate (Schonbrunn, Belvedere, Hundertwasser) la cele experienţiale entertaining (Opera, cluburi, Prater). Apoi, pentru mai bine de zece ani, nu am mai simţit nevoia să o vizitez decât cu totul accidental. Ca atare, excursia prilejuită de concertul lui Peter Gabriel în compania unui grup de prieteni foarte buni, mi-a permis atât reverificarea impresiilor cimentate în mintea mea despre această metropolă cât şi, pe parcursul unui weekend prelungit, o upgradare a acestora printr-o suită de experienţe noi, de cele mai diverse facturi. Viena este o destinaţie foarte accesibilă pentru români, în primul rând datorită distanţei rezonabile pe care o poţi parcurge fie cu maşina fie, aşa cum am ales noi, cu avionul (o oră şi jumătate de zbor). Am proiectat această deplasare încă din vară, însă abia după ce am avut în mână biletele pentru spectacolele lui Gabriel şi ale chitaristului ..............continuare

EXPERIENCE SAN DIEGO

San Diego este un oraş pe Coasta de Vest a Statelor Unite, la 200 de kilometri sud de Los Angeles şi foarte aproape de frontiera cu Mexic. Ei, şi ce îl face atât de special? De 43 de ani aici se desfăşoară Comic Con, Mecca pasionaţilor de cultura Pop din întreaga lume (detalii pentru cei mai puţin familiarizaţi cu SDCC mai jos în aceeaşi rubrică “Declin D’Oeil” sub titlul “Under The Comic (Con) Sun”). Aceasta a fost ţinta noastră dar… nu în mod exclusiv. În primul rând aş vrea să fac o precizare: voi utiliza (în mare parte) persoana a treia în relatarea experienţelor întrucât am făcut deplasarea în trei iar toate acestea, cu satisfacţii şi frustrări, cu exclamaţii entuziaste după o reuşită sau cu figuri posomorâte legate de ..............continuare

Z-FILES (Introducere în universul ZOMBIE)

Pe 21 iunie 2013 se lansează în toată lumea un nou lung-metraj de cinema intitulat (abscons pentru necunoscători) "World War Z". Pentru unii doar un alt film cu Brad Pitt însă pentru alţii, probabil, cel mai aşteptat film cu zombie al începutului de mileniu. Până acum, NICIODATA în istoria cinematografiei nu s-au investit atâţia bani într-un film cu şi despre zombie! Este filmul care ar trebui să dea o nouă dimensiune acestui gen cinematografic mai ales că reprezintă ecranizarea senzaţionalei cărţi cu acelaşi titlu scrisă de Max Brooks şi apărută în 2006, un obiect real de studiu şi analiză pentru antropologia culturală modernă. O carte în linia ficţiunilor lui Robert Ludlum despre ‘Die Sonnenkinder’ şi a lui Dan Brown despre masonerie, în care subiectul principal, în acest caz, epidemia zombie, (aproape) păleşte în faţa amestecului de mituri, prejudecăţi şi informaţii reale care stau la baza ...............continuare

EXPERIENCE LONDON

Primăvara este anotimpul ideal pentru a vizita Londra din punct de vedere al experienţelor culturale din mai multe motive: fiind off-season, aglomeraţia generată de fluxul de turişti amatori de poze cu Big Ben-ul şi ture repetate pe banda rulantă din faţa bijuteriilor Reginei din Turn este ceva mai redusă, teatrele şi sălile de concert din West End şi Soho au program plin (inclusiv cu producţii cu durata limitată, în general la maximum 12 săptămâni, având pe afiş staruri de notorietate planetară a teatrului şi filmului), muzeele găzduiesc expoziţii temporare, deci cu caracter de eveniment, cu tematici variate şi interesante, iar peisajul public urban este populat de primele serii de spectacole de masă în aer liber, menite a scoate ...............continuare

Under the COMIC (CON) Sun

Preambul: În zilele de 30 şi 31 martie s-a desfăşurat la Bucureşti prima ediţie a East European Comic Con (EECC), cu o participare sold-out de aproximativ 3.000 de persoane pentru fiecare zi a evenimentului ţinut la Palatul Copiilor. O premieră pentru această regiune a Europei şi o provocare interesantă asumată de nişte organizatori curajoşi şi, cu siguranţă, pasionaţi. Ce este şi ce reprezintă însă conceptul de COMIC CON ? Înainte de a încerca să răspund, măcar în parte, la această întrebare, să începem cu o cronică de fan (din grupul-ţintă ca vârstă), deci una emoţională, a CON-ului de la ...............continuare

HOLLYWOOD MUSIC GENERATIONS

Fără discuţie, muzica de film reprezintă un capitol distinct în istoria culturii Pop(ulare) din era filmului mut când muzica acompania la propriu imaginile la primul film cu sonor, "The Jazz Singer", de la reinterpretarea lui Beethoven de către Walter Carlos pentru "A Clockwork Orange" la temele lui Nino Rota sau Henry Mancini compuse pentru "The Godfather" şi, respectiv, "Pink Panther", de la Shirley Bassey şi hit-ul sau "Goldfinger" la obsedantele acorduri din "Jaws". În rândurile ce urmează ne vom referi exclusiv la compozitorii de muzică de film, de soundtrack-uri create special pentru un proiect cinematografic ...............continuare

NAZI HOME CINEMA

Filmele de ficţiune pură sau cele ‘based on a true story’ având drept epicentru WWII şi regimul nazist nu sunt o inovaţie a noului mileniu. Însă cultura Pop(ulară) post-9/11 are în continuare nevoie în poveştile sale de ‘bad guys’ la care să îşi raporteze eroii: terorişti, zombies, conspiratori, vampiri, dragoni, agenţi de bursaă sau… nazişti. Ultimii se dovedesc extrem de ofertanţi prin semnificaţie: sunt monştri cu chip uman (vii sau morţi), reprezintă un sistem şi obiectivele sale (contestabile) cu o aură legendară (în sensul posibilităţii de brodare prin speculaţie), pot opera politic, social, ocult, militar, etc, etc, etc… ...................continuare