„Sunt numeroase (capod)opere rock care sunt unamim apreciate de milioane de oameni din întreaga lume. Putem fi însă cu toții de acord că avem şi noi un album pe placul a milioane de români. CANTAFABULE este, cu siguranţă, înaintea celebrului Zalmoxe, chiar dacă nu putem cunoaşte cifra oficială a vânzărilor de vinyl ale amândurora. Se bănuieşte doar că dublul album al grupului Phoenix s-a vândut în perioada comunistă în peste 500 de mii de exemplare.”
„Dublul album Cantafabule este cel mai bun produs muzical lansat de grupul Phoenix pe piața românească. Realizat în condițiile de atunci, adică sub dictatura comunistă, pot spune că este chiar un miracol că acest album domină impunător și lumea muzicală din zilele noastre. În acele timpuri obediența către stăpân era alegerea cea mai comodă și explicația cea mai plauzibilă pentru orice artist. Puțini au fost răzvrătiți, iar dintre aceștia doar câțiva au reușit să-și exprime talentul în arta sunetelor cu voce tare, cu originalitate, cu atitudine rock. Phoenix au fost și sunt cei care au reușit să păcălească regimul și singurii care ne-au lăsat o moștenire muzicală de aur, trioul de albume – Cei ce ne au dat nume - Mugur de fluier – Cantafabule - fiind neegalat până astăzi. E totuși greu de crezut că după două albume foarte reușite folk-rock, cu mici inserții prog, phoenicșii au reușit să dea naștere capodoperei Cantafabule, un album mult mai clar orientat spre zona muzicii progresive. Olympic '64, Roșu și Negru, Sincron reușiseră să introducă teme folclorice în muzica beat de atunci, dar nu cu aceeași fermitate și convingere rock. Nu aveau în primul rând acea prezență care să-i definească, acea chezășie a libertății de exprimare a muzicii rock. Phoenix au reușit cu primele două albume să creeze un stil propriu și profund românesc care a și născut prozeliți în zilele noastre, Bucium sau Bucovina fiind printre noile trupe cu reușite discografice demne de laudă și pretexte întemeiate de urmărit pe viu.”
Şapte întrebări pentru Ioji Kappl!
RL.
Primele două întrebări se referă la numărul de exemplare realizate de Electrecord acum 50 de ani (sau ulterior) şi de ce, abia acum după dispariţia lui Nicu Covaci se reeditează integral Trilogia de Aur a grupului Phoenix?
JK.
1- Răspunsul la prima întrebare e undeva în stele! Nimeni nu știe câte albume s-au fabricat, cu atât mai puțin, câte s-au distribuit și vândut. Știu din auzite că, după ce au fost interzise toate albumele noastre, paralel cu concertele, aparițiile la TV, etc. atunci, înainte de refugiul nostru disperat din țară, unii angajați mai „jmecheri“ ai fabricii de discuri, în loc să distrugă matrițele, precum li s-a impus de cei de la etajele superioare, le-au păstrat în secret, ascunzându-le pentru a putea continua presatul ilegal al albumelor. Într-un anumit sens, au și ei meritul lor! Noi nu am fost informați niciodată despre aceste cifre, nici în anii comunismului, nici după ce am putut reveni în țară, nici de Electrecord și nici de Nicu Covaci, singurul care avea de-a face cu Electrecordul. Există niște cifre estimative fără dovezi. Astfel noi n-am fost remunerați niciodată din vânzările acestor albume, cu excepția unei sume mici, echivalente cu factura unei mese de prânz la Carul cu bere, prevăzută în contractul de renunțare la drepturile conexe, semnate de noi în perioada imprimărilor albumelor. Eram fericiți că aveam șansa să imprimăm muzica noastră.
2- Nu știam că se vor reedita toate albumele „Trilogiei de Aur“, știam doar de Cantafabule, fiind contactat de o persoană din juridicul unei firme care a preluat afacerile Electrcordului, moștenind astfel drepturile asupra materialului muzical al Phoenixului, care mi-a cerut acceptul reeditării Cantafabulei, cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la lansarea albumului. I-am dat acceptul cu condiția folosirii coperților cu grafica originală a soților Sepi, după care n-am mai auzit nimic din partea lor. Sincer să fiu, nici nu mă mai interesează după toate mizeriile ce s-au întâmplat în trecut și se întâmplă în continuare.
RL.
De ce crezi că nu s-a încumetat nimeni să reinterpreteze vreo piesă din Cantafabule? Au fost câteva palide încercări cu Pasărea Calandrinon, vezi Bosquito, trupa Omnis etc. Cum ne explici din punct de vedere muzical acest lucru și sper să ne spui câteva cuvinte despre cum vei realiza în 2025 Cantafabule? Ai declarat că refacerea operei rock este: „nu numai ca obligație profesională, ci și morală, față de artă și public!”
JK.
3-Albumul Cantafabule nu conține așa-zise „Hit-uri“, el fiind un Hit în sine! Piesele Cantafabulei nu sunt ușoare astfel că presupun o muncă în plus și multă răbdare pentru a putea fi descifrate. Cantafabule trebuie să fie înțeles, în primul rând! Poate că există și un anumit respect tacit față de această lucrare, ceea ce împiedică o astfel de abordare. Sau poate că nu! Mai mult nu știu să spun. Chiar și noi ne-am lovit de greutatea reprezentației scenice a Cantafabulei, atunci, după lansarea albumului, în primul rând din cauza lipsei echipamentului de sonorizare necesar pentru posibilitatea redării optimale a pieselor, lipsa unei instalații de lumini adecvate, decoruri, etc. La acestea se mai adaugă și lipsa unui ansamblu mai mare, necesar pentru redarea orchestrațiilor și faptul că această muzică nu prea era pe gustul lui Mircea Baniciu, care prefera piese mai folk și protesta continuu contra volumului ridicat la care se cânta, lucru pe care-l înțeleg acum, pentru că în acea vreme nu existau monitoare de voci. Însă părerea mea este că orice lucru neterminat, trebuie dus la finalizare, indiferent de efort și timp, așa cum am procedat și la finalizarea cu mare succes a Operei Rock Meșterul Manole. De aceea îndrăznesc să-mi asum această obligație profesională și morală, de a duce la bun sfârșit și reluarea scenică a Operei Rock Cantafabule, în calitatea co-autorului muzical al acestui album legendar, în proporție de 50% și cu suportul moral al unor adevărați prieteni!
RL.
Versurile şi coperta sunt unicate în toată istoria noastră muzicală! Atât de bine s-au aliniat astrele pentru această mare realizare, încât consider că şi acestea au contribuit substanţial la măreţia capodoperei Cantafabule! Cum v-aţi cunoscut cu creatorii versurilor şi ai copertei?
JK.
4-Superbele versuri le datorăm geniului celor 2 titani ai artei adevărate, binecunoscutul poet timișorean Șerban Forță și regizorul Andrei Ujică, devenit internațional cunoscut, prin filmele pe care le-a produs. Cu cei doi colaboram deja înaintea Cantafabulei (vezi „Mica Țiganiadă“, „Anule Hanule“). Iar Valeriu Sepi, creatorul copertei, împreună cu soția lui, era, în afară de percuționistul arhaic al trupei, creatorul copertelor albumelor „Cei ce ne-au dat nume“ și „Mugur de fluier“. Eram o gașcă închegată, foarte creativă și profitam din plin de libertatea pe care ne-o creaserăm singuri, mergând pe făgașul inspirației din folclorul autentic strămoșesc. Asta, până când deveniserăm prea „incomozi“ pentru sistemul totalitar de-atunci.
RL.
Ultima întrebare. În timp, după cum s-a văzut în presa şi la TV, s-au acumulat o mulțime de disensiuni care au împiedicat refacerea grupului. Nu sunt convins că a fost doar un singur „vinovat” pentru sciziunea Phoenixului, dar regretul de a nu avea un grup Phoenix cu cei ce l-au făcut un mare nume în istoria rockului românesc persistă şi astazi. Întrevezi vreo posibilitate acum la 50 de ani de Cantafabule să mai cântaţi împreună? Mă refer, desigur, la Baniciu şi Ţăndărică.
JK.
5-Răspunsul la această întrebare e foarte simplu și riscând să mă repet, îl mai dau o dată:
Phoenix, ca trupă rock, a murit în 1977 când am plecat din țară fără „front man-ul“ nostru Mircea Baniciu, cu care am construit legenda. Toate încercările ulterioare de reunire au fost în zadar pentru că nu mai eram prieteni, lucru capital pentru o trupă rock, nu mai exista consensul muzical, iar sistemul asemănător unei firme comerciale cu un șef și angajații lui, pe care-l abordase Nicu Covaci n-a funcționat. La fel, n-a funcționat nici proiectul „Pasărea Rock“ din cauza lipsei consensului muzical. Astfel fiecare dintre noi merge pe drumul pe care-l consideră potrivit menirii sale. Nemuritoare rămân însă muzica și legenda! Restul e „Blowin’ in the wind“!
Noroc însă că mai există "trupa tânără“ care încearcă să poarte mai departe povara moștenirii brandului Phoenix, întregindu-l mai nou prin atributul „Legendara formație“!
Cu toate acestea, consensul muzical l-am regăsit în proiectul „Meșterii Rock“ cu Nicu Patoi, Narcis Tran Korsar, Codruț Croitoru și Marcel Moldovan, muzicieni de talie, super talentați, însă modești, cu care am onoarea să continui seria concertelor din ultimii 2 ani, la superbul club bucureștean „The PUB-Universității“ în data de 7 Mai 2025!
Multumesc!
Radu Lupaşcu
25 martie 2025
foto: Bogdan Popa