Manifestarea festivalieră timișoreană ce poartă pe frontispiciu prenumele aceluia care a întemeiat-o acum mai bine de trei decenii, Kamocsa Béla, al ei generic complet fiind GALA DE BLUES JAZZ KAMO a ajuns, spre cinstea sa, în perioada 28 - 29 septembrie 2024 la cea de a XXXIII-a ediție! Diriguitorul ei în ultimii patrusprezece ani, basistul-violonist-violist-vocalist-compozitor-aranjor-profesor universitar doctor și publicist, muzicianul cu majusculă Johnny Bota și-a împlinit dezideratele estetice preliminare Galei: aducerea pe scena Sălii Capitol a unor artiști valoroși, promovarea unor tinere talente autohtone (și nu numai), reîntâlnirea cu muzicieni timișoreni reprezentativi din țară și din diaspora, oferirea unor producțiuni sonore mergând de la cele ale jazzului tradițional, la întruchipări muzicale de grup aparținând unor demersuri stilistice contemporane.
Nelipsit prin ani de pe afișele Galei, Sextetul „Bega Blues Band” care și-a aniversat în 2023 patruzeci de ani de activitate neîntreruptă, s-a înfățișat sâmbătă 28 septembrie fanilor în ipostază de supergrup, fuzionând pentru acest prilej cu două dintre vedetele fostului „Post Scriptum”, care activează de ani buni în diaspora: claviaturistul compozitor Doru Apreotesei, (în Suedia) și bateristul Miși Farcaș (în Germania), la cei doi raliindu-se mai tânărul ghitarist bas timișorean Victor Miclăuș. Primele secvențe ale programului (patru creații ale lui Johnny Bota denumite „MIBU’S STOMP”, „FINKENSTEIN STRUT”, „REZIST”, „MIRACLES”, plus tema „COMA LUI KAMO” aparținând lui Toni Kühn) le-au parvenit spectatorilor în tălmăcirile impetuoase, pline de ardoare conferite lor de Maria Chioran - vocal, Lucian Nagy - saxofon tenor, saxofon sopran, flaut, percuție, Toni Kühn - pian electric, melodica, Mircea Bunea - ghitară, liderul basist Johnny Bota și Feri Szekeres - baterie; lor li s-a asociat în secvența a cincea pianistul Doru Apreotesei care a realizat astfel joncțiunea cu secțiunea secundă a evoluției lor în formula de supergrup mai înainte menționată, interpretând patru piese: „CONFIRMARE DE PRIMIRE” (Doru Apreotesei), „TIMPUL PROBABIL” (Miși Farcaș), „ÎNTÂLNIRI” și „URME DE PAȘI” (ambele ale aceluiași Doru Apreotesei) – ultimul moment al programului prilejuindu-i bateristului Miși Farcaș o confruntare ultra-virtuoză dintre el și un desen ritmic desenat de computer, precum și apariția ca invitat a lui Johnny Bota la vioară.
Prielnică prezența în Gală a pianistei românce Ramona Horvath, care deși trăiește la Paris și concertează frecvent în țări europene, nu prididește a reveni și evolua scenic în patria unde a văzut lumina zilei. Apreciabilă valoric grație atât studiilor de pian clasic (absolventă a Universității Naționale de Muzică din București) cât și apropierii, întâi ca discipolă apoi ca parteneră de scenă de maestrul Jancy Körössy, pianista conducătoare de trio a excelat la Timișoara, avându-i acolo drept coechipieri fideli pe experimentatul contrabasist Nicolas Rageau, pe iscusitul baterist Philippe Soirat, iar ca invitat de marcă pe ghitaristul newyorkez Saul Rubin (despre care ilustrul saxofonist Sonny Rollins cu care a colaborat afirma: „Saul este un muzician desăvârșit, este tot ce aș putea cere unui coleg de trupă”). Sonorități de cleștar pe clapele în alb și negru, împletindu-se armonios cu „rostirile” iradiante pe coardele mi-la-re-sol-si-mi ale ghitarei, laolaltă plămădind o imagistică cenzurată de un anume benefic echilibru stilistic între tradiție și inovație, au dat sens unui program ce a inclus compoziții ale lui Saul Rubin: „SASQUASH BLUES”, „OH GOD, SHOW ME THE WAY”; teme standard: „I'M OLD FASHIONED” (Jerome Kern), „LOTUS BLOSSOM” (Billy Strayhorn); două creații ale notoriului pianist afro-american Bud Powell (de la nașterea căruia s-a săvârșit în septembrie un secol): „CELIA”, „PARISIAN THOROUGHFARE”; iar ca supliment de recital, Ramona Horvath a interpretat cu emoție prea-frumoasa cantilenă „N-AI VRUT SĂ CREZI”, bossanovă datorată lui Richard Oschanitzky.
Un episod aparte în derularea Galei l-a constituit evoluția scenică a grupului „North Sea String Quartet” – un combo de excepție ce există în Olanda, reunit de nonconformistul violonist, violist și ghitarist român George Dumitriu; quartet care îi mai cuprinde pe Pablo Rodríguez la vioara a doua, Yanna Pelser la violă și Thomas van Geelen la violoncel. Trăsătura distinctivă a grupului este neîndoielnic originalitatea, la care am mai putea adăuga, convinși că nu greșim frenezia trăirilor afective, creativitatea fecundă continuu generatoare de insolit, cuceritoarea prospețime a improvizațiilor spontane, nu străină de un subtil caracter ludic. Avea dreptate criticul muzical Stefan Pieper când a declarat despre „North Sea String Quartet”: „Acești instrumentiști inovatori redefinesc granițele cvartetului de coarde, ținând totodată un ochi pe groove și swing. Poate că așa ar trebui să sune muzica contemporană, să se deschidă fără teamă în gama realității muzicale contemporane, fără a uita însă propriile rădăcini”. Toate aceste aserțiuni s-au raportat implicit la scintilantele creații proprii oferite publicului: patru compoziții semnate de George Dumitriu: „CHOROESQUE”, „ROLLER”, „CRYPTOSPLASH”, „LAST FERRY”, câte una a lui Thomas van Geelen – „MOJITO”, a Yannei Pelser – „ONE NIGHT MUSIC STAND” și a lui Pablo Rodríguez – „WTTT”.
A fost rândul perindărilor scenice de duminică 29 septembrie să regaleze spiritele, să delecteze auzul numeroșilor melomani care au umplut Sala Capitol. Student la Conservatorul din Maastricht (Olanda), Secția Pian Jazz și la Academia Națonală de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj, pianistul David Luca – identificat de jazzologul Virgil Mihaiu „drept o speranță a jazzului românesc actual” – deși foarte tânăr, a găsit cu cale să fondeze un quartet instrumental care s-a afirmat deja cu succes pe mai multe podiumuri festivaliere și de concert. Pianistului i s-au asociat: al său compatriot Marco Baciu la ghitară, Eren Gunal originar din Turcia la ghitară bas precum și, din Germania, Alexander Rose - percuție, cu toți studenți la Maastricht. Recitalul lor (cei mai tineri invitați ai Galei), a inclus două interesante compoziții ale liderului clujean David Luca sub genericele: „TAGURA”, „LIGHT’S IN THE DESERT”, parafrazarea variațională a temei standard: „FOOTPRINTS”, ca și o creație a ghitaristului Marco Baciu: „MARCO’S BLUES” și una semnată de cântăreața sudcoreană Kimera: „FORGIVE ME”. Prin ținuta improvizațiilor și înalta combustie a exteriorizărilor inovative, cei patru studenți au demostrat că pot depăși dezinvolt altitudinea valorică preconizată vârstei lor.
Estimat de Johnny Bota drept o personificare actuală a aceluia care a fost unicatul contrabasist american Scott LaFaro, tânărul și talentatul instrumentist londonez Tom Sheen s-a produs în Gala timișoreană ca șef al unui quartet, avându-i acoliți întru măiestrie pe nu mai puțin înzestrații concitadini Sultan Stevenson – pianist care îi definește pe McCoy Tyner, Kenny Kirkland, Geri Allen și Ahmad Jamal drept unii dintre cei mai mari inspiratori ai săi; Donovan Haffner – abil mânuitor al saxofonului alto, absolvent al „Royal Academy of Music” după ce, la vârsta de unsprezece ani, se alăturase școlii estivale de jazz „Războinicii de Mâine”; și fidelului ritmician însoțitor Kai McRae. „Tom Sheen Band” a oferit în recital pur și simplu jazz, un jazz de factură neoclasică, materializat în reformulările a șase teme aparținând unor notorii jazzmani de peste ocean: „TO WISDOM THE PRIZE” (autor Larry Willis), „GO EAST YOUNG MAN” (autor Mulgrew Miller), „POTRAIT” (datorat lui Charles Mingus), „AFTER THE MORNING” (John Hicks), „YOU KNOW I CARE” (Duke Pearson), și „MOSAIC” (Cedar Walton).
Epilogul serii secunde – îl putem asigna ca apoteotic – a revenit fulminantului grup „Bohém Ragtime Jazz Band” din orașul Kecskemét, Ungaria condus de neobositul, vitalul, carismaticul Ittzés Tamás (vocal, pian, vioară, aranjamente, selecția repertoriului), din octet făcând parte, alături de lider, Bolba Éva - vocal, Lebanov József - trompetă, Bera Zsolt - trombon, Berkó Domonkos - saxofon alto, Hegedüs Csaba - banjo, ghitară, Török József - tuba, contrabas și Gulyás-Szabo Krisztián - baterie. Concomitent cu o demonstraţie de tehnică bine stăpînită, au fost zugrăvite în spaţiul sunetelor policrome lumi de frumuseţi, alerte, eclatante dezlănțuiri melodico-ritmico-timbrale într-o veritabilă brianță de bucurie juvenilă, de ritm electrizant. Din repertoriul grupului (înființat în anul 1985) – care are la activ, NB! douăzecișișapte albume discografice și turnee în toată lumea, au strălucit în recital deopotrivă întruchipări ale stilurilor tradiționale și clasice swing purtând titlurile „TROMBONE RAG” (Turk Murphy), „I’VE GOT MY LOVE TO KEEP WARM” (Irving Berlin), „GERSHWIN MEDLEY – SOMEBODY LOVES ME; I GOT RHYTHM; THE MAN I LOVE; EMBRACEABLE YOU” (George & Ira Gershwin), „MÉG A CTROM IS ÉDES!” (Csanak Béla & Szenes Iván), „PUBLIC MELODY NO. 1” (Ted Koehler & Harold Arlen), „AVALON” (Vincent Rose & Al Jolson & Buddy DeSylva), „MILENBERG JOYS” (Paul Mares & Leon Roppolo & George Brunis & Jelly Roll Morton), „RUSSIAN RAG” (George L. Cobb), „NÖS EMBER NEM VOLT AZ ÖSEMBER” (Orlay Jenő & Lantos Olivér), „STOMPIN’ AT THE SAVOY” (Edgar Sampson & Andy Razaf & Chick Webb & Benny Goodman), „TEGNAP MÉG AZT HITTEM BELEHALOK” (Urbach Pál & Zerkovitz Béla), „THEM THERE EYES” (Maceo Pinkard & William Tracey & Doris Tauber), „TIGER RAG” (Nick La Rocca), iar ca supliment de program, la cererea insistentă a publicului (encore) – piesa „EVERYBODY LOVES MY BABY” (Jack Palmer & Spencer Williams).
Se cuvine să semnalăm ca manifestare adiacentă, în foaierul sălii, susținerea prin alese estimări apreciative de către distinsul jazzolog clujean Virgil Mihaiu a lansării importantului volum „Chitara în jazz” – autor muzicianul profesor universitar timișorean Ion Dorobanțu.
GALA DE BLUES JAZZ KAMO ediția a XXXIII-a, proiect realmente viabil împlinit judicios – un succes autentic!
Florian Lungu
31 octombrie 2024
Foto: Dana Moica