Chitarist, compozitor şi textier al multor hituri Holograf, Iulian Vrabete este cunoscut şi ca prezentator a multor emisiuni despre muzică rock (în special) de la Televiziunea Română, cea mai cunoscută fiind emisiunea Taverna. Considerată o formaţie a studenţilor arhitecţi, BASORELIEF avea în componenţă defapt, un singur arhitect, basistul Iulian"Mugurel"Vrabete. Basorelief a impresionat printr-un program funk-rock-progresiv bine pus la punct, care avea să-i aducă Marele Premiu ClubA, în anul 1981.
Iulian Mugurel Vrabete
- Eşti un profesionist al acestui instrument. Poate lipsi chitara bas din construcţia unei piese, de orice gen ar fi el? De ce?
Sigur că se pot face piese fără chitara bas. Nici un instrument nu este obligatoriu într-o orchestraţie. Dar importanţa acestui instrument aparent comun rezidă în poziţia sa aparte în spectrul sonor şi dinamic. În principal chitara bas face legătura între ritm şi armonie, subliniază instrumentele de percuţie şi completează fundamental construcţia armonică. În unison sau în contrapunct cu tobele poate crea măduva spinării unui ritm (groove, dacă vreţi), iar mersul său melodic poate face schimbări fantastice în armonie, prin poziţiile pe care le ocupă fundamental în construcţia unui acord. Dacă Nietzsche ar fi cântat la bas, ar fi spus că face legătura între apolinic şi dionisiac. Ceilalţi instrumentişti spun însă că poziţia chitaristului bas într-o trupă este ca a unui prezervativ e mai sigur cu el, dar e mai mişto fără…
- Ce este cel mai important lucru în alegerea unei chitare bas, numărul de corzi, grosimea gâtului, numărul tastelor, modelul sau firma producătoare?
În primul rând, trebuie să ştii ce gen vrei să cânţi. Dacă te axezi pe zona rock-blues-country, patru corzi sunt absolut OK, poate cinci, dacă ai nevoie frecvent de re-ul de jos. Dacă te îndrepţi spre jazz-fusion-progresiv, cinci corzi sunt necesare, fiindcă se presupune că ai de executat partituri mai complicate. Şase sau chiar şapte corzi sunt recomandate în cazuri extreme, când ai multe partituri solistice sau cânţi de unul singur, ori cânţi metale speed (vezi Braindrill, de exemplu). În afara aspectului mai şmecher, o coardă în plus e o complicaţie în plus, aşa că te gândeşti, mai întâi, dacă este sigur nevoie de ea. Grosimea grifului e dictată, evident, de numărul de corzi, iar astfel fiecare îşi alege ce pare mai comod pentru mâna lui. De observat că nu neapărat griful cel mai îngust se dovedeşte şi cel mai comod. Modelul şi firma producătoare se aleg după gen, după modă, după snobism şi, evident, după buzunar. La atâtea criterii, ce sfaturi să mai dai decât vecheavorbă - "Peniţa poate să fie de tablă, mâna să fie de aur…"
- Trupa Basorelief este unicat în lumea muzicală românească, instrumental fusion cu chitara bas în prim-plan. La ce v-aţi gândit când aţi revenit pe piaţa muzicală?
Mai întâi, ne-am gândit la anii frumoşi ai începutului, când eram cu toţii studenţi şi descopeream o lume în care exista o apetenţă pentru muzicile mai complicate. Şi atunci, ca şi astăzi, orice instrumentist care progresează în interpretare îşi doreşte să cânte o muzică capabilă să-i pună la încercare posibilităţile. Apoi ne-am gândit că, din tot ce am făcut atunci ,au rămas fixate doar două, poate trei piese. Şi în cele din urmă ne-am gândit că viaţa e scurtă şi că ar fi păcat să nu ducem la capăt ceva ce ne stă în putere să facem. Cu ocazia aniversării a 42 de ani de Festival Club A, am găsit şi motivul (Foto: @Tudor Macovei). Nu suntem o trupă de superinstrumentişti, nu vrem să demonstrăm tehnici uluitoare, vrem să propunem o anumită atmosferă şi un anumit sound, altceva decât s-aauzit în ultima vreme, ceva poate atât de vechi că devine extraordinar de nou. Şi, bineînţeles, ne gândim că de puţine ori viaţa îţi dă şansa să mai faci încă o dată ceva care ţi-a plăcut foarte mult.
- Aţi revenit cu Basorelief într-un moment în care piaţa muzicală este în Nu din cauza exacerbării spre derizoriu a facilului comercial... Este vorba de o gestiune prost drămuită a valorilor şi implicit a promovării lor? Sau este o premeditare... Speraţi să vă accepte această nouă lume a radioului şi a internetului dominat de atotştiutorul facebook...
Da, am observat cu tristeţe cum au dispărut toate emisiunile care promovau jazz, folk, rock sau orice altceva decât spălarea pe creier. Este sigur premeditare, întru victoria definitivă a bizonizării totale. Discuţia e lungă şi nu vrem să amărâm cititorii cu ea...
Sigur că sperăm să fim acceptaţi şi cred că am reuşit să stârnim interesul acelei categorii de public în care aveam încredere că mai este interesată de ceva deosebit. Ca să ne lărgim orizontul de căutare, am trimis o piesă pentru On Air Music Awards. Şi sunt convins că şi mulţi tineri caută ceva mai mult decât "distracţia" oferită pe toate căile de media actuală.
- Dragostea şi respectul pentru muzica serioasă este un atribut al conservatorilor bunului simţ Ce impresie v-au făcut spectatorii prezenţi la lansarea "Ploii din Macondo"? Au fost şi snobi printre ei care au bifat, ca primarul, accesul în galeria adevăratei istorii a rock-ului românesc?
Ei, spectatorii au fost majoritar prieteni de-ai noştri mai vechi sau mai noi, aşa că nu ăsta este publicul de pe urma căruia trebuie să tragem concluzii. Pot să spun că, de fiecare dată când am apărut cu Basorelief, am reuşit să captăm atenţia, chiar dacă în faţa noastră se găseau oameni care ne vedeau pentru prima dată. Cred că are mare importanţă şi muzica, fireşte, dar şi faptul că noi apărem şi cântăm ceea ce cântăm siguri pe noi. Atunci când cânţi muzici necunoscute, dacă şi tu dai senzaţia de nesiguranţă, partida e pierdută.
- Cum erau festivalurile la care participa grupul Basorelief, cum era el receptat şi dacă a făcut compromisuri în existenţa sa?
Erau foarte frumoase, şi nu numai fiindcă aşa le vedeau ochii noştri, mult mai tineri la vremea aceea. Din cauza lipsei de informaţie reală în ceea ce priveşte muzica - şi nu numai -, lumea căuta noul, alternativul, neprevăzutul. Ceea ce se deosebea evident de oferta edulcorată a radioului şi televiziunii era interesant şi era urmărit şi căutat. Noi nu prea am avut ce compromisuri să facem, muzica noastră instrumentală nu avea cenzura de text, iar, din cauza genului, participam la festivaluri de jazz sau dintr-o zonă similară.
- Ai observat pe plan mondial vreo schimbare sau vreo intenţie de redresare a muzicii rock, indiferent de subramura din care face parte? Am în minte două trupe noi The Templesşi The Rival Sons... ele aduc cu sine un tribut ferm înaintaşilor, dar şi pigmentează, cu personalitatea lor, o nouă formă de expresie a vitalităţii perpetue a muzicii rock!
E atât de multă muzică prezentă la ora asta, că e greu să ştii ce intenţii mai sunt. E normal să se încerce noi căi de comunicare în rock, pentru că cele bătătorite sunt deja supraconsumate, iar zonele extreme au ajuns deja prea departe pentru a mai fi acceptate. Răspunsul este chiar într-uncuvânt din întrebarea ta - vitalitate. Asta cred că defineşte cel mai bine rock-ul, şi dacă ea s-a transformat în gesturi mecanice înspre comercial sau spasmodice la genurile extreme, şansa de a câştiga din nou publicul este de a reda această vitalitate cu sinceritatea şi firescul cu care au reuşit să o facă înaintaşii de care pomeneai.
- Avem vreo şansă să schimbăm mentalitatea radio-tv-ului public şi să oferim ascultătorilor şi privitorilor, mostre de cultură muzicală autentică, ca alternativă (măcar) sau informaţie muzicală?
Eu am o teorie pe care o consider foarte corectă. Televiziunea şi radioul public colectează obligatoriu -subliniez obligatoriu - taxa radio-tv de la cetăţeni şi mai ales de la firme. Mi se pare normal ca, obligatoriu, cele două entităţi media să aibă în grila lor de programe toate genurile de muzică - şi alte arte - pentru a acoperi întreaga paletă culturală. Fireşte, proporţia în care apar genurile se poate adapta, discuta, dar ideea că nimeni nu mai are nevoie decât de cele mai facile produse ale ofertei culturale comerciale mi se pare dăunătoare şi, în final, necinstită. Iei de la toţi, dă pentru toţi!
- Utimul cuvânt te rog să-l adresezi cititorilor revistei virtuale Arta Sunetelor!
O primăvară frumoasă pentru cei ce vizitează artasunetelor.ro şi obişnuiţi-vă cu ideea că cei ce caută frumosul îl vor avea, de fapt, tot timpul în ei, cu ei, pentru ei.
24 martie 2014