Romanul PROȘTII este a 131-a carte a lui Grid Modorcea, pe un subiect care l-a preocupat constant, închinându-i multe volume (numite la sfârșit, la Nota de editor). De data aceasta, evenimentele care l-au inspirat, actualitatea imediată, i-au dat prilejul să facă o sinteză, un rezumat al căutărilor anterioare. Și a ajuns la concluzia că trebuie să facă un elogiu proștilor și prostiei, care sunt pilonii centrali în teoria cunoașterii. Fără proști și prostie, nu ne-am cunoaște mai bine pe noi înșine, pe cei care ne credem mai deștepți ca ei.
Dar fiecare om are un dram de prostie în el, altfel nu ar căuta soluții, nu ar înainta să găsească în viață cea mai bună cale. Iată de ce nu trebuie să jignim proștii, iată de ce ei trebuie apărați, iar elogiul lor este necesar. Opinia șocantă a autorului este că proștii fac istoria.
PROȘTII este o parabolă, un roman utopic, scris pe baza unui caz real, cazul unei țări, numită Chiolhania, care se crede democratică, dar, după alegerile prezidențiale, li se anulează proștilor votul, pe motivul că nu l-au votat pe cine trebuia. L-au votat pe un prost de-al lor! Pe cine? Nimeni nu știe. Nimeni nu-l cunoaște pe alesul proștilor, care poartă un nume de poveste, Sburătorul. Sburătorul dă totul peste cap, schimbă obiceiurile, lovește în tagma jefuitorilor, clatină din țâțâini practicile învechite, având ca program redobândirea pierdută a independenței țării, a demnității și identității ei, aflate în pericol.
Stilul în care este prezentată această parabolă se apropie de satira lui Jonathan Swift, dar și de „Istoria ieroglifică” a lui Dimitrie Cantemir.
Proștii se deșteaptă, dovedesc că sunt mai maturi decât deștepții, ba școala vieții îi face să fie chiar înțelepți, să găsească soluția bună.
În final, se vede că, de fapt, Grid Modorcea face un elogiu României profunde și pledează pentru renașterea ei. Cu mult umor, se spun lucruri foarte serioase. E un roman substanțial, plin de idei și de soluții.
Evident, nu este vorba despre nici un happy-end, dar se deschide poarta spre lumea în care și ei, proștii, ar vrea să trăiască.
Autorul mărturisește că romanul PROȘTII este o carte pe care a scris-o în paralel cu evenimentele în derulare, legate de recentele alegeri parlamentare și prezidențiale ale României. Desfășurarea faptelor, în mod punctual, a fost imediat topită în formă literară. Este un adevărat experiment literar, o performanță unică, fiindcă romanul, ca plăcere estetică narativă, este totodată și un document politic și istoric.
Se face o analiză complexă a tuturor problemelor din societate, în centrul ei fiind problema moralei și a comunicării. Elogiul prostiei, ca parte a teoriei cunoașterii, are și un pandant în elogiul artei, care luminează cauzalitatea.
Cartea mai poate fi considerată și un Dicționar al prostiei, fiind prezentate zeci de citate despre proști și prostie. E un umor al înțelepciunii, fiindcă apare discernământul, știința de a deosebi proștii adevărați de cei prefăcuți. Aria prostiei este infinită, dar autorul reușește să o stăpânească, să ofere o adevărată Enciclopedie a prostiei, combinând vehemența judecății, atitudinea justițiară, cu umorul de cea mai bună calitate.
Redacția Editurii Scriitorilor