Se mai întâmplă şi la case mai mari, cum se spune, nu numai nouă românilor, ca să avem parte de evenimente mai puţin bine organizate. Presupun că aceasta a fost problema organizatorului şi nu a locului, Gazometer Halle (Raiffesen Halle, Guglgasse 8, 1110 Vienna). Eu aici am mai văzut două concerte foarte bune din toate punctele de vedere, unul cu excepţionala trupă americană Lynyrd Skynyrd (open act - Jared James Nichols), în 28 aprilie 2015 şi altul cu Chris Farlowe şi Hamburg Blues Band în 12 septembrie 2010. Trebuia să fie atunci cap de afiş celebrul Peter Green, dar s-a îmbolnăvit şi nu a mai ajuns. În aceeaşi seară a mai concertat TheMiller Anderson Band, iar chitaristul trupei Colloseum, Dave Clem Clemson, s-a alăturat trupei germane. Au fost două recitaluri memorabile, cu momente de mare intensitate solistică, s-a stat în picioare, nu au fost incidente.
Primul groove a fost african şi s-a petrecut la evenimentul din 21 mai a.c., un frumos show cu celebrul Vieux Farka Touré, la Teatrul Godot din Palatul Bragadiru (situat în Calea Rahovei nr. 147-153, sector 5, Bucureşti). Încă o dată, precizez Bucureşti, pentru că multă lume nu ştie de existenţa lui în capitala noastră şi se află la doar câteva minute de Piaţa Unirii. Mulţi bănuiesc că se află în comuna/oraş cu acelaşi nume din judeţul Ilfov. Palatul este într-adevăr „mascat” de CasaAcademiei Române fostă „Casă a Științei și Tehnicii”, o clădire impunătoare, dar și controversată, ajunsă o ruină, de 30 de ani fiind neterminată (era o construcţie dedicată soţiei dictatorului Ceauşescu). Acest frumos palat Bragadiru este la fel de impresionant, din punctul meu de vedere mult mai rafinat, el a fost construit la sfârșitul secolului XIX (mai exact 1894, după planurile arhitectului austriac Anton Shuckerl) de către Dumitru Marinescu Bragadiru, un magnat al berii şi stimat filantrop român (celebra fabrică de bere Rahova era a lui!, iar în comuna Bragadiru a construit o școală, primăria, o biserică și alte clădiri importante pentru comunitate!). Pentru mine şi Mircea Giurgiu a fost prima vizită în acest palat, renovat integral între anii 2000-2003 de moştenitorul familiei Bragadiru (clădirea are 10.000 mp şi grădina 6.000 mp). Un singur amănunt mai trebuie amintit, şi anume, faptul că acest palat a fost destinat angajaților fabricii de bere, care se puteau relaxa aici, în pauzele de muncă și după program. Mai multe detalii puteţi afla de la angajaţii teatrului, cu care am stat şi noi de vorbă înainte de concert sau din îndârjita mass-medie dâmboviţeană.
Ajuns la cea de-a șasea ediție, Urban Blues Fest și-a făcut deja un bun și bine-meritat renume printre iubitorii de blues din București, dar și din țară, devenind unul dintre festivalurile de referință pe o scenă locală, surprinzător de bine dezvoltată local, dacă este să ținem cont că, într-o țară din estul Europei, cum este România, bluesul a fost și continuă să rămână un fenomen mai degrabă underground, pentru cunoscători.
M-am familiarizat cu festivalul de la prima ediție, m-am bucurat de ambianța primitoare de la The Pub Universității și am putut observa cum, treptat și constant, Urban Blues Fest a atras tot mai mulți fani, unii veniți în primul rând pentru loc, dar toți rămași pentru întregul pachet, ce include, în primul rând, muzica: diversă, de la acorduri și repertorii tradiționale ale locurilor de baștină ale bluesului, până la rockuri electrizante, fie ele cover-uri după Zeppelin, Stones, Cream, sau repertoriu original. Sau nelipsitele seri fusion, care ne făceau să ne întrebăm dacă UBF este un festival de jazz-blues, sau de blues-jazz.
Citește mai mult: Urban Blues Fest #6: Blues în inima Bucureștiului și în inima mea