Bonjour.
Acei dintre dumneavoastră, cu urechiușe fine și buzunare pline, aveți probabil o idee despre cum stă treaba cu echipamentele hi-fi europene. Și e de bine, nu?
Păi să vedem: prin Germania avem: Byerdynamic, Elac, Burmester Audiosysteme, Canton, Senheiser. În Regatul Unit: Bowers & Wilkins, Cambridge Audio, Naim, Wharfedale sau Kef. Nu mă provocați cu danezii, aici lucrurile par de pe o altă planetă: Dynaudio și Bang & Olufsen.
Ah, și România e recunoscută în domeniul ăsta, datorită unui singur nume. Deocamdată. Meze Audio, fondată în 2011, în Baia Mare.
Dar zic să ne oprim un pic la Franța. Că așa am scris în titlu, nu?
Cu două nume de echipamente hi-fi din hexagon, posibil să vă fi intersectat prin showroom-urile din România. Devialet și Focal. Da, o boxă Devialet Phantom e scumpă. Phantom II începe de la 1100 Euro, iar Phantom I mai adaugă o mie. Chiar și Mania, boxa lor (mai) portabilă e pe la 850. Dar... se aud într-un mare fel. Există o sumedenie de inovații audio în aceste dispozitive. Recent am locuit o săptămână în Paris, într-un apartament care avea o jucărie Devialet. Greu de tot și cu multe rugăminți am putut fi scos din casă.
Iar Focal? Căutați un pic pe net, apoi admirați gama de căști Focal. Se spune despre mașinile franțuzești că au cel mai frumos design, ei bine, cam asta e și cu echipamentele audio ale lor. Eu am o pereche de căști Focal. Un model de acum 6-7 ani, probabil cel mai ieftin din gamă. Cu toate astea nu le-aș da pentru nimic în lume. Reușesc cumva să facă minuni chiar și cu Spotify.
Acum să împerechem ”franțuzismele” astea cu niscaiva servicii de streaming. Evident, tot franceze.
DEEZER
Deezer e valabil în România de mult timp. Probabil chiar de la înființarea sa în 2007, dar nu sunt sigur. În orice caz din vremurile când Spotify priveau cu superioritate la țărișoara noastră. Fiind un serviciu francez, era inclus în oferta celor de la Orange. Chiar era o promoție bună. Îmi aduc aminte că am avut vreo 2 ani, Deezer, pe la 5 euro pe lună și chiar a fost ok. Calitatea sunetului în acele vremuri, pe platformă, era doar în format compresat. În momentul în care opțiunea inclusă în abonamentele Orange a dispărut, prețul s-a dublat. Iar eu am renunțat. Am trecut o perioadă pe Play Music a celor de la Google, dar nu mi-a plăcut. În aceeași perioadă s-a lansat Tidal, erau primii care promiteau calitate audio de CD, dar costa abonamentul peste 20 de euro. Anyway, l-am încercat, dar despre Tidal pe larg, într-un alt articol.
Între timp aventura celor de la Deezer a continuat. Dacă l-a început aveau variantă gratuită pentru România, acum nu o mai au. Au trecut și ei la calitate audio superioară, la început printr-o aplicație separată denumită Deezer Elite, pentru care plăteai extra, apoi au rămas cu Deezer Hi-Fi.
De ce ai alege Deezer azi, în condițiile în care concurența este mult mai ieftină? Păi să vedem:
PRO
- Calitate audio hi-fi;
- Deezer Shaker – permite crearea în timp real a playlisturilor comune împreună cu prietenii tăi;
- Flow – Mixuri pe care A.I. le creează pe baza artiștilor tăi favoriți sau a stării sufletești sau fizice în care te afli;
- SongCatcher – Identificați direct din aplicație orice piesă pe care nu o cunoașteți.
CONTRA
- Prețul 11.99 Euro pe lună, mai mult decât dublu față de concurență;
- Lipsă calitate audio în formatele HiRes sau Dolby Atmos.
Toate funcțiile pe care Deezer le oferă sunt ok, drăguțe ar spune unii, dar nu compensează pentru audiofili, care vor regreta lipsa formatelor audio recente.
Prețul ridicat? Ei, asta e o chestiune care revine mai mereu în discuție, chiar și în cercurile politice europene, nu doar în cele economice. În foarte multe dintre cazuri, prețul aplicațiilor și a serviciilor europene este mult mai ridicat decât a suratelor lor americane. Furnizorii de diverse servicii din Europa au cerut întotdeauna reglementări clare și chiar ajutor economic pentru a putea face concurenței de peste ocean.
Cred că e bine să încadrăm cele două servicii de streaming franțuzești în această categorie. E de la sine înțeles că Deezer sau Qobuz nu își permit larghețea pe care o au Spotify sau Apple, nu au cum să ofere aceleași prețuri la abonamente. Dar ar putea măcar să diferențieze costul abonamentelor în funcție de piața pe care activează, să țină cont de nivelul de cumpărare sau de trai al diferitelor zone geografice. Pentru că altfel se creează un cerc vicios, în care tu te plângi de lipsa abonaților care te-ar ajuta să reduci costurile, dar abonații nu vor veni tocmai din cauza costurilor.
QOBUZ
Distracție mare aici. Nu e doar părerea mea, toate recenziile importante de pe net sunt de acord. Qobuz oferă cea mai bună calitate audio dintre toate serviciile de streaming. Dar cui o oferă? Cu siguranță nu nouă. Dacă vrei să asculți minunăția de Qobuz aici la noi la Românica, trebuie să le ai cu tehnologia, sau trebuie să ai prieteni prin țările pe unde e valabilă platforma. A doua variantă e cea mai sigură.
În primul rând e greu să îți faci cont. Pentru că o să te vadă că te ascunzi în spatele unei conexiuni VPN. Poți să te bazezi că nu au actualizate serverele și să găsești un serviciu VPN care să treacă. Dar asta nu e suficient. În momentul în care introduci datele cardului, o să îți dea eroare și nu o să-ți ia banii pentru că verifică țara de emitere a cardului. Așa că rămâi cu un cont făcut, dar nu poți asculta. Atunci suni un prieten. Din țările ”civilizate” în care Qobuz e valabil.
Dar să lăsăm deoparte aceste mici meschinării și să vedem cum e cu francezul ăsta. Scriu în cunoștință de cauză. Am avut un abonament pe 3 luni, dar a trebuit să renunț pentru că era prea mare bătaie de cap. Aplicația trebuie descărcată de fiecare dată când se actualizează, din alte surse decât din magazinele oficiale (Google Play sau App Store). Prețul, mai ales cel din UK, unde aveam eu contul. Era complicat și cu transferul banilor în contul bancar al amicului, pentru ca el să poată plăti mai departe abonamentul.
Dar... mâine aș reveni dacă ar fi valabil la noi. Pentru că, ... e altfel. În primul rând, e o aplicație de muzică. Punct. Fără podcasturi, fără cărți audio, fără artificii de software pentru rețele sociale. E pentru tine și muzica pe care o asculți tu. Accentul se pune pe genurile muzicale mai elevate. Sunt evidențiate lansările din jazz, muzică clasică, diverse sub-genuri de rock, în detrimentul tiribombelor și pocnitorilor pop de azi.
Toate celelalte servicii oferă descrieri ale artiștilor sau recenzii de albume. Dar aici e la un alt nivel. În plus, există o secțiune ”magazine”, unde săptămânal sunt adăugate articole despre lansări și recenzii de albume, interviuri cu artiști și articole despre echipamentele hi-fi pe care le putem cumpăra ca să ascultăm muzica la calitate audio cât mai înaltă. Există ”Qobuz Essential Discography”, ”Editor’s Selection”, ”Press Accolades”, dar și minunăția de ”Qobuzissime” unde săptămânal poți să descoperi muzicieni noi și valoroși din toate genurile muzicale.
Dar ceea ce scoate cu adevărat în evidență platforma, este calitatea sunetului. Cel mai cuprinzător catalog audio în format hi-res de pe piață. În plus, dacă optezi pentru abonamentul Sublime care e la 15 USD, ai acces la prețuri reduse și oferte speciale în magazinul lor. Pentru că da, Qobuz au un magazin de unde poți să achiziționezi muzica ta preferată, în formate multiple, de la calitate audio de CD până la sunet DSD, recent introdus. Așa te asiguri că albumele vor rămâne ale tale și după încetarea abonamentului.
Evident că nu e totul roz. Interfața, probabil că nu e pe gustul tuturor, iar platforma are încă multe chestiuni nerezolvate la capitolul legat de organizarea bibliotecii audio. Aici, celelalte servicii strălucesc. Iar atunci când ai la dispoziție milioane de albume din care să alegi, sau poți să-ți creezi playlisturi uriașe, ai nevoie de opțiuni solide ca să-ți organizezi colecția. În plus, lipsesc versurile pieselor, deși Qobuz a început să introducă booklet-urile albumelor, opțiune care a apărut recent și la Apple.
Sunt atunci francezii, cei mai buni? Nu. Totuși, rămâne o opțiune importantă pentru audiofili. Dar nu și pentru cei din România. Recent mi-au răspuns că nu există suficientă cerere de pe piața autohtonă, iar asta nu justifică achiziționarea licențelor legale pentru operare pe teritoriul nostru.
Atunci, de ce ar merita (sau nu) să te chinui pentru a avea Qobuz?
PRO:
- Calitatea sunetului, probabil cea mai bună din piață;
- Platformă dedicată iubitorilor de muzică și audiofililor;
- Posibilitatea de a cumpăra muzica preferată.
CONTRA:
- Valabiltate redusă, proceduri complicate pentru a te abona din țările unde platforma nu este disponibilă;
- Lipsă Dolby Atmos;
- Cost abonament.
Ovidiu Moldovan
28 octombrie 2024