Anul negru

Anul 2016 a fost un an trist pentru noi, ascultătorii, și un an sinistru pentru mulți muzicieni din toată lumea: nu a existat o zi fără să aflăm că a mai decedat un artist din zona folk - rock - pop, dar și reprezentanți ai muzicii clasice. Am în față o listă cu sute (da, da!) de dispăruți anul acesta; mai mulți ca în oricare din anii precedenți. Sigur, lista fiind făcută de americani, majoritatea sunt din spațiul anglo-american. Dar nu lipsesc nume de pe tot globul, europeni, chiar est-europeni (inclusiv români), latino, asiatici. Evident, ne-am cutremurat când am auzit de David Bowie, Keith Emerson, Prince, Glenn Frey, Lemmy, Leonard Cohen, Leon Russell, Prince, Victor Bailey. De fiecare dată Radu Lupașcu ne trimite un comunicat: ”RIP muzicianul X” – urmat de o adresă de tip Wikipedia, ca să ne aducem aminte de meritele dispărutului. Dar acestea sunt doar vârfurile: ei s-au ridicat însă dintre mii de instrumentiști, vocaliști, ingineri de sunet, textieri, graficieni, impresari – cei care au pus fiecare, câte un grăunţe, în tortul final, din care ne-am înfruptat noi...

Citind această listă am nostalgii și tristeți pe care trebuie să mi le acceptați, chiar cu câte un surâs condescendent, dacă aflați că am parcurs, alături de aceste nume, multe fără nici un ecou pentru unii cititori, o istorie muzicală pop-rock de ani și ani: mă bucuram când făceam rost de câte un LP sau single cu ei, am făcut emisiuni la radio, am scris note și articole, am organizat audiții, am urmărit cariere și trenduri, ”subiecții” fiind numele care azi vi se par anonime. Și nu este vorba numai de muzici elevate, rock progresiv, jazz-rock ș.a. Nu. Cei care au citit prima parte a interviului din primul volum de interviuri al lui Radu Lupașcu (partea a doua încă… nu s-a comis) știu asta. Nu pot uita emoția cu care am ascultat, pentru prima oară, The Letter cu The Box Tops, Wight is Wight cu Michel Delpech, Don’t Be Cruel cu Elvis, Querida cu Juan Gabriel, Shining Star cu Earth Wind and Fire, pe Lola Novacovici sau Herman’’s Hermits sau strădania de-al prinde la BBC Radio, printre pârâituri, pe Terry Wogan.

Vă ofer o selecție - drastică - din această listă.

Fostul baterist al celebrei formațiii americane Megadeth (pionieră a stilului thrash) - Nick Menza a fost răpus la numai 51 de ani de un infarct; doi dintre componenții celei mai valoroase formații ungare, Locomotiv GT (prescurtat – LGT), bine cunoscută publicului nostru în urma concertelor susținute în România, bateristul József Laux (73 de ani) și Tamás Somló (bass, voce, 68 de ani) au fost învinși de cancer; Frank Sinatra Jr. băiatul lui Frank Sinatra (fratele mai mic al lui Nancy Sinatra), un bun interpret vocal, a fost doborât de infarct la 72 de ani; cântărețul - compozitor Alan Vega (formația Suicide) a decedat la 78 de ani; violonistul formației engleze Fairport Convention (care a impus stilul folk rock) - Dave Swarbrick a decedat la 75 de ani; faimosul muzician argentinian de jazz Gato Barbieri (sax, compozitor) a murit la 84 de ani; Merle Haggard, legendă a muzicii country, a decedat la 79 de ani din cauza unei duble pneumonii; Biser Kirov (cel mai cunoscut solist bulgar), 74 de ani, Juan Gabriel (un idol în Mexic, cu zeci de milioane de discuri! vândute în America Latină), 66, Toots Thielemans, (patriarhul muzicuțiștilor de jazz), 94, Billy Paul, 81 și Leon Haywood, 74 (notabili interpreți negri de soul), Lola Novaković (celebră solistă iugoslavă, a fost la Eurovision 62), 81, Kay Starr (excepțională solistă albă de blues), 94, Bobby Vee (teen idol în anii 60, înainte de… Justin Bieber, cu 37 de hit-uri), 73, Gib Guilbeau (din formația Flying Burrito Brothers), 78 de ani, Eddie Harsch (The Black Crowes), 59, Pete Burns (Dead Or Alive - vă mai amintiți epoca disco?), 57, Jerry Corbetta (Sugarloaf), 68, Rod Temperton (Heatwave - a scris hituri pentru Michael Jackson), 66, Joan Marie Johnson (The Dixie Cups, trio-ul vocal girls din anii 60), 72, Matt Roberts (3 Doors Down), 38, Glenn Yarbrough (The Limeliters – pionieri ai folkului), 86, Gilli Smyth (Gong - mai știți ceva de rockul psihedelic de la Paris?), 83, Danny Smythe (The Box Tops), 67, Scotty Moore (cunoscutul chitarist al lui Elvis Presley), 84, Bernie Worrell (Parliament-Funkadelic), 72, Wayne Jackson (The Mar-Keys), 74, Andy Newman (Thunderclap Newman), 73, John Thomas (Budgie), 63, Lennie Baker (Sha Na Na), 69, Chris Finley (Herman's Hermits, Merseybeats), 67, Dan Hicks (Hot Licks), 74, Signe Toly Anderson (prima solistă Jefferson Airplane), 74, Jimmy Bain (Rainbow), 68, Vanity (Denise Katrina Matthews - protejata lui Prince, solista grupului Vanity 6), 57, complicații renale, Sir Terry Wogan (dj la BBC), 78.

Două cazuri mai speciale: toți membrii proaspetei formații britanice Viola Beach, alături de manager, s-au înecat după ce au plonjat cu mașina de pe un pod din Suedia: Kristian Leonard, 20; River Reeves, 19; Tomas Lowe, 27, Jack Dakin, 19, Craig Tarry, 32. Iar faimosul impresar-manager Lou Pearlman (62), cel care a creat cunoscutele boy-bands ‘Nsync și Backstreet Boys, a murit în închisoarea unde ispășea 25 de ani, pentru constituirea unei scheme financiare piramidale de tip Ponzi (adică Caritas) cu care a furat 300 de milioane de dolari – uite că acolo se poate!

Iar pentru cei prea leneși ca să parcurgă Wikipedia, iată câteva necroloage-rezumat ale unora dintre cei de care ne-am despărțit în 2016...

Sir George Martin. Născut în 1926 - faimos producător muzical, compozitor, aranjor, inginer de sunet și muzician britanic, poreclit Al cincilea Beatles. A studiat pianul și oboiul. În perioada timpurie a formației Beatles a avut o influență enormă asupra aranjamentelor muzicale ale formației. Tot el produce cele trei albume duble care au însoțit documentarul The Beatles Anthology. Pentru meritele sale în domeniul muzicii, a fost înnobilat în 1996.

Michel Delpech. Jean-Michel Delpech, născut la 26 ianuarie 1946, a fost un cunoscut cantautor și actor francez. În 1968, obține "Grand Prix du Disque" pentru "Il y a des jours ou on ferait mieux de rester au lit". Marele său succes a fost însă "Wight Is Wight", omagiu marelui festival rock de pe Isle of Wight - Disc de aur. Decedează anul acesta la 69 de ani, de cancer la gât.

Maurice White. Născut la Memphis în 1941, a fost un valoros muzician, compozitor, producător. Studiază la Chicago Conservatory of Music, cântă jazz la baterie și devine liderul și co-solistul vocal al formației Earth, Wind & Fire cu care câștigă 6 premii Grammy (din cele 14 nominalizări). Formația are 90 milioane de discuri vândute pe glob. Fiind diagnosticat cu Parkinson în anii 80 a încetat să urce pe scenă în 1994. Este răpus în somn de boala sa, anul acesta la Los Angeles.

Black. Colin Vearncombe (n. 26 May 1962). A scris memorabilul său cântec intitulat sarcastic Wonderful Life după ce avusese accidente auto, mama-i era bolnavă, divorțase, nu avea casă.

Natalie Cole. Solistă și compozitoare, născută la Los Angeles - 6 februarie 1950, părinți – marele Nat King Cole și Maria Cole. Albumul de debut - Inseparable,1975 îi aduce două premii Grammy. Vindecându-se de dependența de droguri, revine în 1983. Diagnosticată în 2008 cu hepatită C, face un transplant de rinichi, dar este răpusă de un infarct la Los Angeles.

Paul Kantner. Paul Lorin Kantner (n. 17 martie 1941 – California), chitarist, cantautor, este co-fondator al formației Jefferson Airplane în 1965, titulatură de frunte a perioadei flower power, astfel încât a apărut la festivalurile Monterey și Woodstock. În paralel formează Jefferson Starship, scriind texte politice și SF. Se stinge la San Francisco după complicațiile unui infarct. Protestatar convins, negând orice formă de autoritate, pionier al epocii hippy.

Nu cred că necrologul unui muzician român, decedat și el în 2016, ar fi deplasat aici.

Marin Petrache Pechea. Pă­rinţii săi, deportaţi în Transnistria (după cum declară: “am o combinaţie de gene luate de la o mamă evreică şi un tată ţigan ungur”), au revenit în România după eliberare. S-a născut la 25 noiembrie 1944. A terminat şcoala de muzi­că, apoi Conservatorul, la  clarinet, dar s-a stabilit la saxofon. Și-a alcătuit o valoroasă orchestră de local, cu care a cântat peste hotare, iar în 1986 au cerut azil politic în Danemarca. A primit 7 ani condamnare. S-a întors în ţară în ’91 și a fondat nu mai puțin de patru formaţii: Cromatic Band (şase instru­men­tişti), Cromatic Big Band (26 de instrumentişti), Trio Petrică Andrei şi Rai Banda Mahala, cu­nos­cute și în străi­nătate.

Până la urmă, dacă mă uit mai bine, văd că, încet încet, ne părăsesc muzicienii anilor '50, '60 și '70, cei care au pus bazele muzicii pop-rock așa cum o cunoaștem astăzi, creatorii unor diamante sonore a căror strălucire nu va dispărea nicicând.

Florin-Silviu Ursulescu
16 noiembrie 2016

P.S. După ce trimit acest articolaş, primesc de la Radu Lupaşcu mesajul: ”RIP Mose Allison’’. Eu îl știam pe Mose Allison de când imprimasem LP - urile cu Blue Cheer și Cactus, pioniere ale hard-ului, care cântau în forță piesa lui - Parchman Farm. Pe copertă scria autorul și credeam că e vreun rocker hardist… cam astea erau informațiile pe atunci.

Dar am și un motiv să privesc cu speranță această listă: poate alegeți câte un nume mai vechi de acolo și-i ascultați un cântec, două. Intrați pentru o clipă în alt univers și atunci puteți savura minunatele video-reclame la Heineken, unde vă veți întâlni cu cântece interpretate de Rita Pavone, Frankie Valli and The 4 Seasons (poate vă amintiți că actorii din Deer Hunter - Vănătorul de cerbi - cântau în cor: Can’t Take My Eyes Off You), Gloria Gaynor, Elvis Presley, The Three Degrees, Shirley Bassey, Benny Goodman. Din fericire, nu sunt toți morți…