Dacă ar fi să trasăm o linie de filiație a evoluției jazzului vocal în România, patru nume de referință s-ar impune incontestabil: Aura Urziceanu, Anca Parghel, iar în deceniile din urmă Luiza Zan și mai ales Nadia Trohin.
Venită pe lume în Chișinău la 28 februarie 1985, Nadia Trohin a studiat din copilărie pianul, a urmat şcoala „Alexei Stârcea” din oraşul natal și cursurile Liceului „Ion Creangă” unde s-a impus ca solistă a corului „Vocile Primăverii” dirijat de Ştefan Andronic. În 2004 a absolvit Colegiul Naţional de Muzică „Ştefan Neaga” din Chișinău, specializarea – Pian. În calitate de vocalistă, foarte tânăra – pe atunci – Nadia Trohin a participat la competiţii de interpretare în Uzbekistan, Ucraina, Bulgaria, Bielorusia și România. Astfel a câştigat Premiul I atât la Festivalul „Milion Ciudes” din Sofia, Bulgaria, cât şi la Festivalul „Slaveanski Bazar” din Vitebsk, Bielorusia.
Disponibilităţile vocale indiscutabile, simţul ritmic infailibil, muzicalitatea aparte dublate de dezinvoltura cu care putea improviza liber pe teme date, iată argumente care au îndrumat-o spre abordarea jazzului, dar şi a muzicii pop de calitate. De amintit, dintre reuşitele perioadei de început a carierei sale, concurarea la selecţia Secţiunii de interpretare a Festivalului „Cerbul de Aur”, colaborarea cu „Summerset Purple Band” şi cu formaţia „Millenium” şi mai ales premiul obţinut la Concursul de interpretare derulat în zilele de 28 și 29 aprilie 2010 în cadrul celei de-a doua ediţii a Festivalului Internaţional Studențesc de Jazz de la Casa de Cultură a Studenţilor „Mihai Eminescu” din Tg. Mureş. Stabilită în Bucureşti (obţinând şi cetăţenia română), Nadia Trohin a devenit studentă apoi a absolvit cursul de master la Universitatea Naţională de Muzică, Facultatea de Jazz, clasa profesorului Mircea Tiberian. Pe lângă o ferventă activitate scenică, Nadia Trohin a predat ore de muzică studenţilor care se pregăteau pentru cariera actoricească.
Dintre realizările interpretative ale solistei, menţionăm rezumativ câteva apariţii semnificative: concertul susţinut la Clubul „Green Hours” din Bucureşti (august 2010) – cu grupul pianistului Mircea Tiberian (cuprinzîndu-i, alături de lider, pe saxofonistul Cristian Soleanu, contrabasistul Ionuţ Baranga, bateristul Vlad Popescu) şi cu solista Nadia Trohin, grup reunit anume pentru tălmăcirea unor hit-uri ale muzicii ușoare româneşti din perioada interbelică; participarea la Festivalul „Rock-Jazz-Folk” – Craiova, ediţia a XVIII (8 – 9 decembrie 2010) – în formula „Nadia and Friends”, cu Marius Vernescu - pian şi Răzvan Cojanu - contrabas; participarea la Festivalul „Jazz Napocensis” – Cluj, ediţia a XIV (23 – 25 mai 2011) – în formula „Nadia Trohin and Friends”; participarea la „SamFest Jazz Internaţional” – Satu Mare, ediţia a VII-a (23 – 25 iunie 2011) – în formula „Nadia Trohin and Friends” cu Alex Man - ghitară şi Adrian Flautistu - contrabas; participarea la Festivalul „Zilele Jazzului Românesc” – Braşov, ediţia I (25 – 27 noiembrie 2011) – în formula „Mircea Tiberian Trio featuring Nadia Trohin”; participarea la Concertul „In memoriam Johnny Răducanu” (1 decembrie 2011, Sala Radio) – în formula „Mircea Tiberian New Trio (cu Michael Acker - contrabas, Laurenţiu Zmău - baterie) featuring Nadia Trohin”; prezenţa la un concert în Ungaria; participări la emisiunile TV „Unora le place” – în duet cu ghitaristul Călin Grigoriu, cu pianistul Mircea Tiberian, cu Trio-ul Sorin Zlat, cu ghitaristul Alex Man, cu grupul vocal „Jazzapella”; înregistrarea CD-ului „La margine de Bucureşti” (Soft Records, 2011), cu pianistul şi compozitorul român Mircea Tiberian, împreună cu basistul american Chris Dahlgren şi bateristul-percuţionist german Maurice de Martin, cei trei instrumentiști şi vocalista Nadia Trohin punându-şi în comun, în acelaşi creuzet al creativităţii spontane talentul, fantezia nedrămuită, prea-plinul afectiv şi – de ce nu? – un oportun apetit ludic, disponibilităţi investite într-o operă de revalorificare a unui bun artistic de tezaur: cele mai inspirate şlagăre din perioada interbelică aparţinînd unor compozitori români reprezentativi, piese ca „Du-mă acasă măi, tramvai”, „La margine de Bucureşti”, „Un trecător”, „Mână birjar” şi altele asemenea, care au beneficiat în acest mod de o insolită reactualizare; înainte menționata activitate didactică universitară ca profesor asociat la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „Ion Luca Caragiale”; colaborarea cu Big band-ul Radio dirijat de Ionel Tudor; prezenţa prestigioasă, împreună cu Mircea Tiberian şi saxofonistul Cătălin Milea, la cea dintâi ediţie (6 –8 iunie 2014) a Festivalului Ethno „Dobrojazz” de la Tulcea, acestei ediţii urmându-le altele la care participat cu succes; susţinerea unui concert la Paris, în data de 22 martie 2015 împreună cu Mircea Tiberian, în organizarea şi sub egida Institutului Cultural Român; realizarea tezei de doctorat având ca subiect jazzul vocal, teză apreciată cu Magna Cum Laude, graţie căreia Nadia Trohin a dobândit titlul de Doctor în muzică; susţinerea unui recital cu grupul propriu „Nadia Trohin & Friends” la Institutul Cultural Român la 29 iunie 2016, în cadrul expunerii „Esenţa jazzului – improvizaţia”.
În seara de sâmbătă 28 februarie 2026 – dată când artista și-a sărbătorit și ziua de naștere – fanii de jazz au trăit bucuria de a o audia și admira pe Nadia Trohin evoluând în trio pe scena
localului - club „La Cave de Bucarest”, în parteneriat cu doi redutabili instrumentiști, mai mult decât acompaniatori, ei afirmându-se și ca veritabili soliști: contrabasistul Adrian Flautistu și pianistul Albert Tajti. Fiind ajunul sosirii primăverii (doar câteva ore mai erau până duminică 1 martie), programul muzical a fost dedicat exclusiv sentimentelor iubirii, întrupate în sunetele mirifice ale melodiilor.
În prima repriză a serii am apreciat hituri internaționale închinate dragostei: „I Can’t Give You Anything but Love” (Jimmy McHugh / Dorothy Fields); „Close Your Eyes” (Bernice Petkere); „Love” (Bert Kaempfert / Milt Gabler); „My One and Only Love” (Guy Wood / Robert Mellin); „Night and Day” (Cole Porter); „Comes Love” (Lew Brown / Sam Stept / Charlie Tobias).
După pauză, auditorii au recunoscut celebre șlagăre românești din perioada interbelică: „Şi dacă” (Vasile Veselovski / Mihai Maximilian), „Spune-mi unde când şi cum” (Ion Vasilescu / Ion Mirea), „Femeia, eterna poveste” (Nello Manzatti), „Du-mă acasă, măi tramvai” (Vasile Vasilache / Ştefan Cristodulo), „Lalele” (Temistocle Popa / Aurel Storin), „Violete pentru fete” (Nicolae Kirculescu / Puiu Maximilian), cântece care au făcut epocă la vremea lor, inspirate, doldora de farmec, tălmăcite cu har și patos de Nadia Trohin și ai săi coechipieri întru expresie...
Se naște astfel în chip legitim întrebarea: „Spune-mi unde când şi cum” o vom mai putea aplauda frenetic pe Nadia Trohin?
Florian Lungu
Foto George Zaroschi