Sandu Albiter și-a urmat visul, așa cum au făcut-o și sute de alți tineri în anii 1960, cînd, în România, a apărut, s-a răspîndit și s-a afirmat un nou gen muzical, o nouă formă de cultură populară, neagreată de autorități. Pentru că The Beatles a fost un adevărat fenomen, lumea fiind cuprinsă de „beatlemanie” (1964-1966), presa din România nu a putut evita acest subiect. Este interesant cum s-a raportat ea față de popularitatea și recunoașterea de care s-au bucurat acești patru tineri, din familii modeste, numiți „pletoși”, față de influența masivă exercitată de aceștia în rîndul tineretului. Unul din primele și cele mai ample articole din zona românească, dar nu în limba română, din perioada de început a „beatlemaniei”, a fost publicat în martie 1964, în ziarul Magyar Szó: „Yeah, yeah, yeah...Legjövedelmezőbb üvöltés – a Beatles-együttes Amerikában” („Yeah, yeah, yeah... Un vuiet mai profitabil – Beatles în America”). Textul, cu ușoare nuanțe critice (altfel nici nu ar fi primit aviz favorabil pentru tipar), a fost axat mai mult pe latura informativă. În schimb, autorul articolului din gazeta Înainte! (05.03.1964), semnat cu inițialele L.R., abordează subiectul (într-un articol care este posibil să fi fost preluat și tradus din presa străină) din perspectivă patologică! „O nouă epidemie originară din Anglia face ravagii în rîndul unei însemnate părți a tineretului din Occident. Boala, care, se pare, dăunează sistemului nervos, se numește «beatlemanie» și are simptome și manifestări foarte ciudate. La originea acestei maladii, stă... o formație engleză de «muzică ușoară» compusă din patru tineri care n-au împlinit încă nici 20 de ani și care și-au zis Beatles, ceea vrea să însemne «pletoșii». De unde această denumire? Cei patru Beatles nu se mulțumesc să dea numai «concerte» în care, plini de furie, se dezlănțuie într-un stil inaugurat, probabil, de strămoșii lor din Neanderthal, dar, invidioși pe aceștia, au lansat și o pieptănătură care ar face să pălească de necaz orice «dandy» din cuaternarul inferior.”