THE BEATLES ÎN ROMÂNIA. ANII ’60 - 4

Graficianul și caricaturistul Daniel Ionescu, cu o colecție impresionantă de discuri vinyl de muzică rock, nu a uitat primul contact cu un disc al celei mai populare formații rock a tuturor timpurilor: „Să fi fost în 1964 (încă pe vremea lui Dej, deci; aveam nouă ani!), când tata a venit acasă cu un disc single The Beatles – Misery / Ask Me Why, pe care-l luase cu împrumut pentru a-l înregistra pe magnetofonul nostru Tesla. Atunci m-a prins pe mine «beatlemania»! Tata venea destul de des acasă cu discuri de imprimat (melomania e transmisibilă, deci), împrumutate de la prietenii lui, actorul Alfred Demetriu (cunoscut colecționar de muzică la acea vreme) sau cântărețul de estradă Gioni Dimitriu. În bloc cu noi, locuia și un băiat cu câțiva ani mai mare ca mine, Shosho Paraschu, elev la liceul german. De la colegii lui, lua multe discuri la imprimat pe care mi le dădea și mie. Apoi, la câteva străzi distanță de mine (pe Crișana), a locuit unul din primii DJ din România, Bebe Teodorescu, de la care împrumutam aproape zilnic discuri cu ultimele apariții din Occident. În București, cel puțin, cred că pe aici s-au aflat primele surse de discuri The Beatles.” Relevantă este și mărturia muzicianului Sandu Albiter (Grup ’74), originar din Oradea, dar mutat cu părinții la Brașov, unde și-a început drumul spre afirmare în rockul autohton: „Pe la vreo zece ani, am început să merg în vacanţele de vară la ştrandul din cartierul Bartolomeu, cu copiii de vârsta mea. Erau, acolo, câteva bazine de înot, începând cu cel cu apa adâncă pentru înotători, până la cel cu apa mică pentru copii. De o parte a bazinelor era o terasă din lemn pe care se putea face plajă, dar erau şi cabine unde te puteai schimba de haine. Acolo, pe acea terasă, am descoperit o lume blondă formată din saşii Braşovului, băieţi şi fete cu podoaba capilară de culoarea soarelui. Aveau un magnetofon Tesla la care am auzit pentru prima oară o muzică ce mi s-a părut venită din altă lume şi în mare parte chiar aşa era, cu totul altceva decât ce ascultasem până atunci la radio şi la televiziunea care abia apăruse. Muzica aceasta o primeau saşii de la rudele lor din Germania Federală şi mi-au rămas întipărite în minte pentru toată viaţa cântecele celor de la The Beatles şi The Rolling Stones –I Wanna Hold Your Hand şi, respectiv, (I Can't Get No) Satisfaction! [...] Încolţea în mintea mea tot mai tare ideea că trebuie să fac rost de o chitară şi să învăţ şi eu să cânt acea muzică nouă, despre care aveam să aflu că se numeşte rock and roll!”