Mai pe înţelesul tuturor, un om cultivat şi bine informat este foarte greu de păcălit de impostură. Diriguitorii de ieri şi de azi au ştiut cum să mascheze şi să inducă în eroare auditoriul prin cuvinte cheie şi imagini sclipicioase, propagând o subcultură, în mod oficial şi la ore de maximă audienţă. Atât radioul, cât şi televiziunea au intrat în jocul unei false audienţe, create artificial şi cu uriaş capital politic. Fără să prindem de veste, au monopolizat o piaţă muzicală şi au creat un monstru. Din păcate, cu obstinaţie, jazzul, bluesul sau muzica progresivă este tot mai izolată în programele naţionale.
Seara de 28 aprilie 2026 a fost una de excepţie pentru Bucureşti, pentru România. La Sala Luceafărul a concertat ultrarafinatul chitarist Mike Stern, într-o formulă de aristocratică eleganţă cu toboşarul Dennis Chambers - una din personalităţile jazzului mondial, saxofonistul Bob Francheschini – cu caracter şi prestanţă interpretativă, basistul Gary Grainger – cu desăvârşit groove creator, şi nu în ultimul rând, sărbătorita serii - Leni Stern – cu voce şi coloratură chitaristică admirabilă. În deschiderea evenimentului, am apreciat la superlativ quartetul chitaristului Big Band-ului Radio - Liviu Negru, vrednic succesor al şcolii româneşti de jazz şi care i-a avut alături pe: maestrul tobelor Adi Tetrade, talentatul tânăr pianist Vlad Briciu la clape şi vigurosul Seby Joo la chitară bas. Aceste splendide acte culturale au fost gândite şi realizate de Costin Roşu şi Jazz Syndicate Live Sessions, cei care au adus deja mulţi artiști de referință din jazzul mondial: Avishai Cohen, Bill Evans, Dave Weckl, Kenny Garrett, Yellowjackets, Paolo Fresu, Shai Maestro și mulți alții.
Nu este prima oară când ne întâlnim cu legenda Mike Stern, dar de această dată, fascinaţia melodică a unui concert a fost mult mai bine articulată. Neastâmpărul acestui elegant virtuoz este încă prezent în frazarea sa artistică, în elasticitatea îmbinărilor stilistice, în spectrul compoziţiilor sale. Păienjenişul sincretic dominant din frumoasa şi excelent sonorizată Sală Luceafărul, a magnetizat audienţa de la primul acord şi a exprimat gratitudine pentru un lucru bine făcut şi de graţioasă lecţie estetică.
Şi am mai observat ceva. Am văzut mulţi tineri în sală, extrem de mulţi muzicieni, muzicanţi, etc., iar acesta este un lucru îmbucurător pentru viitor, este o speranţă că lumea undergroundului nostru cultural va reveni în alternativa auditorilor, în opţiunea iubitorilor de frumos şi bun-simţ muzical. Avem încredere în viitoarele evenimente Jazz Syndicate Live Sessions de la Sala Savoy a teatrului Constantin Tănase şi îi susţinem performanţele.
Le mulţumim încă dată organizatorilor pentru o minunată seară de sinteză a jazzului cu armoniile rock, gospel sau blues.
Radu Lupaşcu
3 mai 2026