Filme
- Detalii
- Categorie: Filme
În viața scurtă care ne este dată să o trăim, nu sunt prea multe evenimente, fiecare și-o face cum vrea, dar comun la foarte mulți oameni este familia. Problema familiei se află în centrul vieții noastre. E tema laitmotiv, obsesia fiecărui om. Și la un moment dat, totul se concentrează pe relația părinți-copii.
Acest lucru l-a înțeles foarte bine John Steinbeck, care în La East de Eden dezbate tocmai această problemă. După romanul lui s-a tras și un film clasic, realizat de faimosul Elia Kazan, cu James Dean în rolul lui Cal Trask, un tânăr derutat, care, în timp ce își caută propria identitate, se împotrivește afecțiunii tatălui său față de Aron, fratele său favorizat. Se spune că este o actualizare pe tărâm californian a poveștii biblice despre Cain și Abel.
- Detalii
- Categorie: Filme
Dintre filmele americane despre mafie, cel care seamănă cel mai mult cu La Piovra, este Vendetta, care circulă la noi cu titlul Joc tensionat (2022), în regia lui Jared Cohn. Capo mafioso, Donnie Fetter, este jucat de Bruce Willis, un personaj odios, cu o bandă la fel de odioasă, mai ales băiatul său cel mare, Rory (Theo Rossi), un sadic notoriu. Cel care i se opune este un fost pușcaș marin, care a luptat în Afganistan și Irak, pe nume William Duncan (Clive Standen). Ca și lui Cattani, și lui mafia, banda lui Donnie, i-au ucis fata și soția. Și încearcă să-și facă singur dreptate. Întâi îl ucide pe băiatul mai mic al lui Fetter, cel care i-a ucis fetița. Este și el rănit, dar fuge din spital, se antrenează, se înarmează, și îi ucide pe rând pe gangsteri. Un agent de poliție vrea să facă pace între el și mafie. Și William e foarte revoltat. Asta face poliția, acoperă mafia? Nu răzbunarea mea contează aici, ci dreptatea, eu îmi fac datoria, zice. Această bandă trebuie extirpată, ca răul pe care îl face să nu mai existe. Și el va ucide banda până la unul, inclusiv pe capo mafioso, dar și pe fiul lui, Rory, într-o încăierare finală, un adevărat masacru.
- Detalii
- Categorie: Filme
Da, am avut un vis, dar, după ce am scos cartea despre Gopo, Dicționarul de imagini, și am văzut cum se poartă anemicii de la ANF, mi-am luat gândul să mai realizez un asemenea proiect, fiindcă nu aș fi fost lăsat să-l fac. Dacă nu există mediul propice să faci un lucru măreț, nu-l poți face, ți se pun bețe în roate. Să scot Dicționarul de imagini, a fost o adevărată golgotă, așa ar fi și cu proiectul visat.
Despre ce este vorba? Despre un film de arhivă, un film sinteză a filmelor românești, după modelul lui Agnès Varda, comedia franco-britanică Les Cent et Une Nuits / O sută și una de nopți (1995), care este un omagiu făcut cinematografului cu prilejul Centenarului. Regizoarea franceză a adunat toți marii actori ai Franței și ai lumii, de la Mastroianni la Robert de Niro, în jurul unei legende, unui patriarh al filmului, Simon, supranumit Domnul Cinema, interpretat de Michel Piccoli. El tocmai împlinește 100 de ani și vrea să-i sărbătorească în mod original: Monsieur Cinéma, o legendă a istoriei filmului, vrea să treacă în revistă cu ochii minții, nimic mai puțin decât întreaga istorie a cinematografiei, la împlinirea a o sută de ani de viață. Pentru a-și ajuta memoria slăbită, o angajează pe Camille (Julie Gayet), o tânără studentă la facultatea de cinema, să-l viziteze în fiecare zi și să-i povestească episoade din istoria filmului.